Tulburarea bipolară: simptome, factori declanşatori şi tratament

Dacă vrei să ştii direct de la un psihiatru care sunt manifestările, dar şi care e tratamentul potrivit pentru tulburarea bipolară, trebuie să citeşti acest interviu.
Tulburarea bipolară: simptome, factori declanşatori şi tratament

Tulburarea bipolară afectează 4,5% din populaţie, dar ajung la medic jumătate dintre cei care manifestă simptomele, iar în ţările sărace doar un sfert. Stigmatizaţi sau simţindu-se vinovaţi de propriul comportament, cei ce suferă de tulburare bipolară se izolează de societate. Însă diagnosticaţi corect şi cu un tratament medicamentos potrivit însoţit de psihoterapie şi psihoeducaţie, aceşti oameni pot trăi o viaţă absolut normală. Pentru a afla mai multe despre tot ce înseamnă tulburarea bipolară, am stat de vorbă cu medicul psihiatru Gabriella Bondoc, cea care a iniţiat şi un program, „Navigând între poli”, destinat persoanelor ce suferă de tulburare bipolară.

Tulburarea bipolară: ce este şi cum se manifestă

Ce se întâmplă doctore: Ce este tulburarea bipolară şi care sunt simptomele ce pot da de gol această afecţiune?
Gabriella Bondoc: Tulburarea bipolară (fosta tulburare maniaco-depresivă) este o afecţiune psihică frecventă şi presupune dificultăţi în capacitatea creierului de a regla starea de spirit sau dispoziţia. Din această cauză, persoana afectată poate avea perioade de timp în care este extrem de trist sau fără energie (denumite episoade depresive) şi perioade în care este inadecvat de energizat, vesel, euforic  sau nervos, pe care le denumim episoade maniacale. Practic există o zonă din creier care are rolul unui adevărat „barometru” al dispoziţiei, similar termostatului: păstrează stările emoţionale în limite constante şi ne ajută să ne revenim la normal din stările fireşti de tristeţe, stres sau bucurie, prin reglarea substanţelor chimice din creier numite neurotransmiţători. Oamenii  care suferă de o tulburare bipolară au acest barometru afectat şi de aceea starea lor de dispoziţie devine variabilă, neurotransmiţătorii crescând sau scăzând exagerat de mult.

Pentru a putea pune diagnosticul de tulburare bipolară, persoana trebuie să fi resimţit măcar o dată un episod manical/hipomaniacal. Ce presupune acest lucru? Că energia şi comportamentul persoanei să fie modificate vizibil timp de cel puţin 4-7 zile, cu veselie şi energie exagerată, agitaţie, nervozitate, lipsa nevoii de somn şi o accelerare mare a gândurilor. Persoana se simte ca ”băgat în priză”, are o încredere exagerată în sine (grandoare) (”sunt foarte deştept /seducător /voi fi foarte bogat /sunt special”), vorbeşte întruna, sare de la o idee la alta, nu se poate concentra, face exagerat de multe planuri, multe nerealiste, devine impulsiv, cheltuitor sau exagerat de activ. Uneori veselia sau energia nu sunt vizibile decât apropiaţilor şi atunci vorbim de un episod manical mic sau hipomaniacal. În cazurile grave, persoana pierde contactul cu realitatea (simptome psihotice), poate crede că are puteri speciale/paranormale sau religioase sau o misiune specială si uneori au şi halucinaţii (aud voci, au vedenii, etc.).

Pe lânga aceste episoade, persoana poate avea şi perioade de depresie, în care cel puţin 2 săptămâni, este foarte trist sau fără să mai simtă plăcere/chef de viaţă, nu se poate odihni, nu are energie, are numai gânduri triste, pesimiste, îngrijorătoare, sentimente exagerate de vinovăţie sau chiar ideaţie de suicid. În cazul depresiei bipolare este un lucru obişnuit ca tristeţea să nu fie emoţia dominantă şi ca în locul acesteia să se afle o senzaţie de inhibiţie, gol emoţional, indiferenţă sau pasivitate. De asemenea, este foarte comună şi anxietatea sau iritabilitatea. Unii pacienti diagnosticaţi cu depresie pot avea într-adevăr tulburare bipolară,  dar fac primul episod maniacal la peste 50 de ani.

C.S.Î.D.:  Există o statistică la nivel mondial privind această boală psihică? Dar la nivelul ţării noastre?
G.B.: Tulburarea bipolară conţine mai multe tipuri de afecţiune (tip I, tip II, tip III, ciclotimie etc) alcătuind un întreg spectru de la formele cele mai uşoare la cele mai grave. Este o tulburare foarte frecventă, aproximativ 4,5 % din populaţia generală putând avea unul dintre diagnosticele din cadrul spectrului tulburării bipolare.  Fiind o boală genetică şi biologică, frecvenţa ei este similară la nivelul diferitelor ţări, inclusiv România, ceea ce variază este numărul de persoane care apelează la medic şi sunt diagnosticate. Mai puţin de jumătate dintre persoanele afectate apelează la medic, iar în ţările mai sărace doar 25 %. Forma de tulburare bipolară cea mai gravă (tip I) are o frecvenţă de 0,6%. Deşi mulţi oameni cred contrariul, adevărul este că tulburarea bipolară a existat pe tot parcursul istoriei, ceea ce înseamnă că este la fel de veche ca şi omenirea.

C.S.Î.D.: Sunt femeile mai afectate decât bărbaţii? Pot suferi de tulburare bipolară şi copiii sau adolescenţii?
G.B.: Vârsta de debut a tulburării bipolare variază foarte mult, intervalul de vârstă fiind din copilărie până la 50 de ani, cu o vârstă medie de aproximativ 21 de ani. Cele mai multe cazuri de tulburare bipolară încep între 15-19 ani, deci în adolescenţă. Cea de a doua de vârstă cea mai frecventă de debut este de 20-24 ani.  Prima dezamăgire în dragoste, intrarea la liceu, admiterea la facultate sau prima sesiune sunt adesea evenimentele declanşatoare ale bolii. Tulburarea bipolară I apare în mod egal la ambele sexe.

C.S.Î.D.: Ştim că tulburarea bipolară mai este numită şi depresie maniacală – există o legătură între această boală şi depresie? Poate duce un episod de depresie cronică la tulburare bipolară?
G.B.: La primul episod depresiv, medicul nu poate afirma cu certitudine ce diagnostic are pacientul. Poate face parte dintr-un eveniment unic, dintr-o tulburare depresivă recurentă (mai multe episoade depresive) sau dintr-o tulburare bipolară. Depresia nu se transformă în tulburare bipolară ci ea poate să facă parte din aceasta, fără ca pacientul să ştie acest lucru.  Tratamentul este diferit în depresia simplă faţă de depresia bipolară şi de aceea depistarea unor semne de hipomanie anterioare episodului depresiv, neluate în seamă, devine extrem de importantă. Diagnosticul este dificil deoarerce tulburarea bipolară debutează, în general, cu depresie (75% din femei şi 67% din barbaţi). Aproximativ 30% (Angst, 2011) dintre pacienţii cu tulburare depresivă recurentă îndeplinesc de fapt criteriile pentru tulburarea bipolară şi pot fi cu uşurinţă nediagnosticaţi şi trataţi greşit.

C.S.Î.D.: Care sunt factorii de risc implicaţi în apariţia acestei tulburări (factori genetici, de mediu, socio-economici, stil de viaţă, alimentaţie, sedentarism, insomnie)?

G.B.: Tulburarea bipolară este în mod fundamental de natură biologică  (chimia creierului care reglează cantităţile de neurotranmiţători)şi genetică (mai multe fragmente de gene, unele de la mamă şi unele de la tată). Practic este o sensibilitate moştenită chiar dacă nici o rudă nu a manifestat boala. Cu toate acestea, apariţia episoadelor individuale este puternic influenţată de mediu şi alţi factori psihologici şi psihosociali. De aceea, pentru înţelegerea şi, mai ales, tratarea acestei afecţiuni, este foarte important să facem deosebirea între cauze (genetice şi biochimice) şi factorii declanşatori (evenimente de viaţă stresante, boli fizice, modificări în stilul de viaţă, factori psihologici.

Teoriile care afirmau că tulburarea bipolară e cauzată de diverşi factori psihologici sau sociali (traume din copilărie, relaţii familiale disfuncţionale, trăsături de personalitate) nu mai sunt valide. Acum ştim că toţi aceşti factori pot declanşa tulburarea sau o pot înrăutăţi, dar nu constituie niciodată cauza ei.

Tulburarea bipolară: factorii genetici

Tulburare bipolară, în special de tip bipolar I (BPI), are o componentă genetică majoră, cu implicarea de multiple fragmente genetice, cu defecte mai ales pe acele gene implicate în reglarea ceasului biologic. Studiile arată, de asemenea, că factorii de mediu sunt implicaţi, şi nu există nici o garanţie că o persoană va dezvolta tulburare bipolară, chiar dacă poartă genele implicate în apariţia tulburării.

Tulburarea bipolară: factorii biochimici

Există dovezi multiple că unii neurotransmiţători – substanţe chimice de la nivelul creierului funcţionează defectuos în tulburările bipolare.  Fiind practic un dezechilibru chimic, medicaţia este esenţială în gestionarea acestei afecţiuni.
Anomaliile  chimice din tulburarea bipolară sunt asociate totodată şi cu tulburări ale ritmului circadian, un fel de „ceas” al organismului, cu rolul de a regla toate sistemele corporale. Ca atare, disfuncţia fundamentală prezentă în tulburarea bipolară este instabilitatea produsă prin dereglarea acestui „ceas” intern vital. De aceea, în tratamentul tulburării bipolare, pe lângă medicamente, este extrem de importantă stabilirea şi respectarea unor rutine zilnice (program regulat, cu respectarea orelor de somn, a momentului de trezire/culcare, masă, activitate, relaţii sociale etc), care au rolul de a ajuta stabilizarea „ceasului” intern afectat.

Tulburarea bipolară: factori declanşatori

C.S.Î.D.: Există anumiţi factori care pot agrava simptomele acestei afecţiuni? Pot fi aceştia preveniţi? (de ex.: pierderea locului de muncă, decesul unei persoane dragi, lipsa de socializare, lipsa odihnei etc.)

G.B.: Cauzele tulburării bipolare sunt genetice şi biologice, însă acestea pot rămâne latente mult timp în absenţa unor condiţii care să le declanşeze. Pe de altă parte, doar prezenţa factorilor declanşatori nu este suficientă pentru debutul unui episod, în absenţa vulnerabilităţii date de factorii genetici şi biologici.

Printre factorii declanşatori se numără:
– evenimentele de viaţă stresante fizic/fiziologic/psihologic, însoţite de pierdere (moartea cuiva drag, pierderea slujbei/casei/statutului economico-social, divorţ, separare, picarea unui examen) sau nu (naşterea unui copil, intrarea la facultate, promovarea la slujbă, achiziţionarea unei case, schimbarea adresei, îndrăgostirea, începerea unei relatii romantice, căsătoria);
– perturbarea ritmului somn – veghe (datorită schimbării fusului orar, lucratului în schimburi, lucratului de noapte, lucratului în salturi dezordonate, petrecerilor prelungite);
– stări fizice/fiziologice deosebite (în sarcină, naştere, consum de substanţe);
– factori psihologici (ostilitatea mediului familial – din copilărie şi/sau prezent – manifestată prin criticism, agresivitate ori ataşament sufocant; propriile gânduri, emoţii, percepţii, rezultate în urma dezvoltării într-un mediu negativ);
– factori psihosociali (izolarea, lipsa suportului social, perturbarea sau absenţa unei vieţi sociale ordonate).

Tulburarea bipolară: diagnostic

C.S.Î.D.: Cui trebuie să se adreseze o persoană care prezintă simptome specifice tulburării bipolare şi pe baza căror teste se stabileşte diagnosticul precis?
G.B.:
Diagnosticul este pus de către medical psihiatru pe baza unui control în care evaluează întregul istoric de viaţă al pacientului şi istoricul familiei acestuia. O suită de teste psihologice (le găsiţi de regulă la clinicile de specialitate) pot fi folosite pentru a confirma diagnosticul de depresie (MADRS, BECK), de manie (YMRS), dar poate cel mai util este HCL (Hipomania rating scale) care, aplicat persoanelor cu episod depresiv, ne poate preciza dacă în trecut persoana a îndeplinit criteriile de hipomanie.

 

Pagina 1 din 2
Vaccinurile: de ce sunt importante
Vaccinurile: de ce sunt importante