Torticolisul: cauze, simptome, factori de risc, tratament

Torticolis, cunoscut și sub numele de gât răsucit, este contracția sau contractura mușchilor gâtului care determină înclinarea capului într-o parte. Este însoțită de rotația bărbiei spre partea opusă cu flexie. De obicei, torticolisul nu este un diagnostic, ci mai degrabă o manifestare a unei varietăți de boli.

Poate fi:

• congenital – Torticolisul congenital este definit ca o contractură sau fibroză a mușchiului sternocleidomastoidian, pe o parte, care duce la o înclinare homolaterală și o rotație contralaterală a feței și a bărbiei și se manifestă de obicei în perioada neonatală sau după naștere. Rata mondială de incidență a torticolisului congenital este de 1 la 250 de nou-născuți fiind a treia anomalie ortopedică congenitală, cea mai frecventă după displazia congenitală de șold și picioarele calcaneovalg. Torticolisul congenital poate fi însoțit de displazie congenitală de șold cu o incidență de până la 20%. Există o predominanță masculină și este mai frecventă în partea dreaptă. Diagnosticului este pus de obicei pe rezultatele examenului fizic. Această afecțiune necesită diferențierea de alte forme de torticolis congenital sau dobândit.

Recomandări

4 lucruri pe care să le faci chiar de azi pentru a-ți reduce riscul de cancer…

Este pâinea congelată mai sănătoasă? Ce spun experții

Torticolisul muscular congenital se clasifică în trei tipuri:

• Postural (20%) – Bebelușul are o preferință posturală, dar nu are încordare musculară sau restricție la mișcarea pasivă
• Muscular (30%) – încordare a mușchiului sternocleidomastoidian și limitarea intervalului pasiv de mișcare
• Masa sternocleidomastoidiană (50%) – îngroșarea mușchiului sternocleidomastoidian și amplitudinea pasivă restrânsă de mișcare
• dobândit – semnifică afecțiuni traumatice, infecții, inflamații ale structurilor adiacente, afecțiuni tumorale, distonii oculare și neurologice.  Principalul tratament este kinetoterapie. Managementul chirurgical este necesar atunci când kinetoterapie nu oferă rezultate sau din motive cosmetic.

Cauzele torticolisului

Etiologia torticolisului congenital rămâne necunoscută, deși există mai multe teorii. Printre cele mai citate sunt ischemia, traumatismele în timpul nașterii și malpoziția intrauterină (poziția pelviană).

Cea mai frecventă cauză este posibil din cauza rezultatului unei deformări intrauterine. Este probabil să apară în scenarii care sunt asociate cu spațiu intrauterin limitat, cum ar fi prima sarcină, scăderea volumului lichidului amniotic sau sindromul de compresie uterină.

Celelalte cauze ale torticolisului congenital sunt deformarea pozițională, anomaliile vertebrale, fuziunea atlantooccipitală unilaterală, sindromul Klippel-Feil, absența unilaterală a sternocleidomastoidului, pterigion colli.

Cea mai comună formă de torticolis în pediatrie este torticolisul muscular congenital. Se asociază cu anomalii ale mușchiului sternocleidomastoidian.

Mușchii gâtului formează un sistem complex. Schematic, se disting două niveluri: superficial (mușchii gâtului lung) și profund (mușchi paravertebral). Sternocleidomastoidul este mușchiul cel mai vizat; este în regiunea anterioară a gâtului, unde formează o masă vizibilă și palpabilă. Inserțiile sale pe stern (furcula sternului) și claviculă (două treimi medial) regiunea occipitală (două treimi pe partea decolteului) și apofiza mastoidiană, fibrele lor având o direcție oblic în sus și spre exterior. Acțiunea sa: efectuează rotația contralaterală, înclinarea ipsilaterală și flexia capului. Această activitate motorie are ca rezultat înclinarea capului și a gâtului spre partea mușchiului afectat și rotația către partea opusă. Afecțiunea este de obicei diagnosticată în perioada neonatală sau copilărie.

Torticolisul dobândit

Fiziopatologia torticolisului dobândit depinde de procesul bolii de bază. Spasmul mușchilor cervicali care provoacă torticolis poate rezulta din orice leziune sau inflamație a mușchilor cervicali sau a nervilor cranieni din diferite procese de boală. Afecțiuni precum distonia cervicală sau sindromul Sandifer pot cauza contracții musculare involuntare, ducând la poziții anormale ale capului și gâtului. De asemenea, anomalii ale structurii osoase cervicale sau tumori pot exercita presiune asupra mușchilor și nervilor, provocând torticolis.

Torticolisul acut poate fi rezultatul unor traumatisme contondente la nivelul capului și gâtului sau dintr-un simplu somn într-o poziție incomodă. Torticolisul acut poate fi autolimitat în câteva zile sau săptămâni sau rezultatul idiosincraziei la anumite medicamente (de exemplu, blocanții tradiționali ai receptorilor dopaminergici, metoclopramidă, fenitoină sau carbamazepină). După întreruperea tratamentului, se rezolvă rapid fără acțiuni suplimentare. După rezolvarea torticolisului traumatic acut, o formă cronică sau persistentă poate reapărea după zile sau săptămâni de un interval de repaus.

Cauzele torticolisului la adulți

Un tip de torticolis, numit distonie cervicală sau torticolis spasmodic, afectează de obicei adulții. Această formă provoacă spasme mușchilor gâtului unei persoane.

Unele cauze posibile ale distoniei cervicale sunt:

• rănire la cap sau gât
• reacție la medicamentele utilizate pentru a trata depresia sau alte afecțiuni de sănătate mintală
• mutație genetică moștenită

Simptomele torticolisului

Simptomele torticolisului la sugari :

• limitarea mișcărilor gâtului și înclinarea capului – sugarii afectați prezintă adesea o înclinare distinctă a capului către umărul afectat, cu bărbia îndreptată către partea opusă. Poziție anormală poate fi observată chiar din primele săptămâni de viață și poate limita capacitatea sugarului de a-și mișca capul în mod liber.
• asimetria facială și plagiocefalia – sugarii afectați prezintă o deformare a craniului cauzată de presiuni constante pe o parte a capului.

Simptomele torticolisului la adulți:

• spasme musculare, rigiditate și inflamații – contracții involuntare, adesea dureroase care pot apărea din cauza torticolisului, provocând disconfort și limitarea mișcărilor. Rigiditatea și umflarea mușchilor gâtului pot însoți aceste contracții, contribuind la postura anormală a capului și gâtului.
• dezechilibru al umerilor, cu un umăr poziționat mai sus decât celălalt. Acest dezechilibru poate afecta nu doar postura, dar și capacitatea de a efectua activități zilnice, cum ar fi ridicarea obiectelor sau practicarea sporturilor.

Factorii de risc ai torticolisului

Torticolisul poate fi declanșat de importanți factori de risc precum:

• traume, la nivelul gatului, sau la nivelul coloanei vertebrale;
• Infecții (la nivelul gatului, capului sau la nivelul urechilor și danturii).

Tratament

Tratamentul torticolisului constă în:

• tratament medicamentos – antiinflamatoare, analgezice, relaxante musculare, iar în cazul durerilor foarte mari se poate apela chiar și la toxina botulinică
• fizioterapie care presupune masaj, poziționări corecte ale capului si menținerea lor o perioada de timp, terapia prin căldură, terapia cu ultrasunete, laserterapia pentru stimularea circulației sangvine
• kinetoterapie – exerciții executate progresiv care ajuta la corectarea poziției capului si gatului, stretching și exerciții de relaxare. Se recomanda ca exercițiile să fie făcute cu ajutorul kinetoterapeutilor sau fără aceștia de mai multe ori pe zi, în fata unei oglinzi, pentru a se observa progresul făcut.
• Terapie combinată – asociere de mai multe terapii si proceduri, în funcție de simptomele resimțite de pacient si de gravitatea cazului, ce presupune tratament medicamentos, proceduri de fizioterapie,masaj medical, gimnastică medicală.

Foto: shutterstock