Adela Dumitraşcu – cum a fost în cea mai mare expediţie arctică din lume MOSAiC: „Ca să rezişti iarna la Polul Nord ai nevoie şi de untură”(II)

Exclusiv - Interviu cu oceanograful Adela Dumitraşcu,Suedia - singurul cercetător de origine română care a participat la cea mai mare expediţie arctică din lume
Adela Dumitraşcu - cum a fost în cea mai mare expediţie arctică din lume MOSAiC: „Ca să rezişti iarna la Polul Nord ai nevoie şi de untură”(II)
Adela Dumitraşcu - cum a fost în cea mai mare expediţie arctică din lume MOSAiC. -”Ca să rezişti iarna la Polul Nord ai nevoie şi de untură”(II), foto Steffen Graupner

Adela Dumitraşcu, 38 de ani, oceanograf şi geofizician, stabilit în Göteborg, Suedia, face parte din lista selectă a oamenilor de ştiinţă care participă la cea mai mare expediţie arctică din istorie – MOSAiC. Am avut plăcerea să aflăm în exclusivitate detalii despre cum se desfăşoară o expediţie de o astfel de amploare, ce date despre încălzirea globală s-au cules până acum, ce înseamnă să lucrezi pe gheaţă la temperaturi extreme, ce vietăţi au întâlnit şi cum s-au adaptat cercetătorii iarna, foarte aproape de Polul Nord chiar de la singurul cercetător român implicat în expediţie. Avem onoarea să ilustrăm interviul cu fotografiile geofizicianului & vulconologului german Steffen Graupner, şi el implicat în expediţie. 

CSÎD: Cum a fost pregătirea din punct de vedere fizic pentru MOSAiC?
Adela Dumitraşcu:
Da, fiind a doua expediţie la Polul Nord ştiu cum corpul meu reacţionează în climatul arctic la temperaturi scăzute şi sub efort fizic. În prima expediţie am pierdut foarte mult în greutate în mai puţin de două luni, pe durata verii arctice, când temperaturile nu ajung sub -10C. De aceea am încercat să pun ceva în greutate pentru expediţia MOSAiC pe durata iernii cu temperaturi sub -30C, dar nu prea am reuşit. M-am întors acasă după patru luni şi jumătate cu 6 kg pierdute. În meniul meu zilnic pe durata expediţie, la miezul nopţii înainte de culcare, era pâinea cu untură  Mi-a ţinut de cald şi mi-a dat energie dar nu a menţinut şi kilogramele.

Adela Dumitrascu

Adela Dumitraşcu, oceanograf şi geofizician, recoltând probe de gheaţă în misiunea arctică MOSAiC, foto Steffen Graupner

În afară de stratul adipos protector cu care nu am reuşit, condiţia fizică este foarte importantă în temperaturile arctice. Numai straturile de îmbrăcăminte cântăresc destul de mult, plus munca fizică, de a căra echipamentul greu de pe vas pe gheaţa, tras după noi cu pulka dacă nu aveam acces la scootere de zăpadă şi înapoi de pe gheaţa pe vas, plus probele de gheaţa, toate acestea îţi iau foarte multă energie. Pregătirea mea fizică e de obicei prin dans, iau lecţii de balet de 2-3 ori pe săptămână şi dansez şi tango. Consider că dansul, mai ales balet, este cea mai bună formă de exerciţiu fizic, printre cele pe care le-am încercat până acum! De aceea am considerat că nu am avut nevoie de antrenament special pentru MOSAiC. 

Mosaic Expediton

Imagini incredibile din misiunea arctică MOSAiC, foto Steffen Graupner

Echipamentul pentru Polul Nord este foarte complex

CSÎD: Cum arată echipamentele pe care le-ai avut atunci când lucrai pe gheaţă? La ce temperaturi te-ai expus?
Adela Dumitraşcu: Arătam ca nişte astronauţi, dar echipamentul nostru era roşu la culoare! Foloseam principiul „layer-on-layer”(strat pe strat) şi primul strat e subţire, thermo layer, după care urmează un strat mai gros de mijloc, pantaloni şi bluza din fleece, după care aveam o salopetă groasă termică şi peste ea, overall-ul (salopetă groasă) de exterior, roşie, care ne proteja de vânt. În timp de furtuna şi vânt puternic când temperatura scădea la -60 grade, mai puneam şi o parcă groasă peste salopeta roşie de exterior! Salopeta termică folosită peste stratul de mijloc din fleece, nu „respira” cum aş fi dorit şi transpirăm foarte mult în ea, mai ales la efort fizic, ceea ce e foarte periculos în condiţiile arctice. Am înlocuit-o cu un pullover gros, de lână, norvegian.
Picioarele erau protejate la fel, layer on layer, de o pereche de şosete din lână, subţiri, peste care aplicăm încălzitoarele de picioare care se lipeau pe şosete (folosite foarte rar de mine), peste care o pereche de şosete groase din lână. Bocancii cu care lucram pe gheaţa sunt speciali făcuţi pentru temperaturi scăzute, sunt waterproof şi masivi, nici o şansă să alergi în ei dacă vre-un urs polar ne-ar fi alergat
Mâinile, şi ele erau protejate de o pereche subţire (liners) de mănuşi din lână, peste care puneam mănuşile groase de lucru! Mi-a fost foarte greu să găsesc o combinaţie de mănuşi care a funcţionat pentru foratul în gheaţă şi mi-au şi menţinut căldură, de aceea am avut la mine multe kilograme de mănuşi diferite pe care le-am tot încercat. Bineînţeles tot am avut degerături, dar nu serioase, şi ce mi-au salvat mâinile au fost perniţele încălzitoare de mâini pe care le aveam în palme în contact direct cu pielea! Şi în sfârşit, pe cap aveam o balaclava mai groasă şi care acoperea jumătate de faţă inclusiv nasul, peste care aveam un „buff” (bufa de fata) subţire, din lână merino, peste care mai puneam un buff din fleece, peste care venea căciula groasă din lână şi blană artificială! Şi peste căciula puneam lampă de cap să pot vedea ceva în întuneric.

Adela Dumitraşcu

Adela Dumitraşcu, oceanograf şi geofizician, expediţia arctică MOSAiC, foto Steffen Graupner

Urşi polari, vulpi polare, meduze şi peşti din specii necunoscute

CSÎD: Ce vietăţi din Regatul Gheţii aţi întâlnit?
Adela Dumitraşcu:
Am avut o vizită neaşteptată a unui urs polar într-o noapte, şi care numai ne-a inspectat instrumentele pe gheaţă fără să distrugă nimic, o vulpe polară ne-a vizită de opt ori şi a ronţăit câteva cabluri de comunicare pentru instrumentele noastre, o focă ne-a vizitat de trei ori în gaura din gheaţă pentru robotul trimis să investigheze gheaţa şi ecosistemul marin. Altfel biologii marini la bord au „pescuit” cu neturile crustacee, zooplacton, meduze şi peşti, dintre care unele nici nu ştim ce specii sunt! În drumul nostru înapoi spre Tromsö cu vasul Kapitan Dranitsyn şi când soarele era deja la orizont, am avut încă trei vizite de la urşi polari.

mosaic expedition foto Steffen Graupner

Regatul gheţii, foto Steffen Graupner

CSÎD: Care a fost meniul pe vas din timpul expediţiei?

Adela Dumitraşcu: Vasul Polarstern aparţine Germaniei şi la fel şi meniul a fost în stil german. Tradiţional la cina în Germania se servesc sandwichuri, dar am fost fericită să găsesc şi mâncare caldă. De obicei pentru prânz şi cina era o opţiune cu carne şi una vegetariană şi aveam acces şi la un bufet de salate în stil ”salata beouf” şi murături. Fructele şi vegetalele au fost cosumate în primele două săptămâni. Şi pe timpul nopţii puteam găsi „left overs”, pâine, brânză, „cold cuts” şi bineînţeles untură în frigiderele din cantină. (VA URMA)

Adela Dumitrascu Mosaic foto steffen graupner

Adela Dumitraşcu se menţine în formă cu balet şi tango, foto Steffen Graupner

 
Mădălina Drăgoi
Mădălina Drăgoi

Acum ceva timp, mă aflam la Atena, la o conferinţă internaţională despre frumuseţe şi industria de profil. În sală erau jurnaliste din toată Europa. Reprezentau în special presa glossy.

Multe dintre ele erau parcă scoase din paginile revistelor pentru care lucrau atât din punct ... citește mai mult

Recomandare video
Un medic avertizează: și vegetarienii pot acumula grăsime în ficat