Bătăile inimii ne pot modela percepția asupra timpului, arată un studiu

De-a lungul timpului, cercetătorii au presupus și au demonstrat că modul cum simțim trecerea timpului este corelat cu modul cum funcționează creierul. De curând, însă, un nou studiu sugerează că un rol la fel de important îl joacă și… inima. 

Este aproape un truism să spunem că timpul pare să se dilate sau să se contracte în funcție de circumstanțele în care ne aflăm (interioare sau exterioare). De exemplu, când trăim o stare de teroare, secundele se pot expanda. O zi petrecută în singurătate pare că nu se mai termină, dar când încercăm să respectăm un termen limită, orele curg cu mai mare viteză.

Un studiu publicat luna aceasta în revista Psychophysiology, de către psihologi de la Universitatea Cornell, arată că, la nivelul milisecundelor, unele dintre aceste distorsiuni ar putea fi determinate de bătăile inimii, a căror lungime este variabilă de la un moment la altul.

Recomandări

Ce ține în viață o relație: sexul sau încrederea și respectul reciproc?

Cunoscutul actor Mihai Mălaimare este invitat la podcastul ALTCEVA cu Adrian Artene

Rezultatele studiului

Psihologii au măsurat cu precizie durata fiecărei bătăi ale inimii, apoi le-au cerut participanților monitorizați să estimeze lungimea sunetelor scurte.

Astfel, medicii au descoperit că, atunci când bătăile inimii se încadrau în intervale mai lungi, atunci subiecții aveau tendința să perceapă sunetele ca având o durată mai lungă. Când inima bătea în intervale mai scurte, subiecții evaluau tonurile ca fiind, de asemenea, mai scurte.

„O frecvență cardiacă mai scăzută pare să schimbe percepția”, a declarat Saeedeh Sadeghi, doctorand la Cornell și autorul principal al studiului.

„Când percepem aspecte din lumea exterioară, bătăile inimii sunt zgomote pentru cortexul cerebral”, a adăugat ea. „Este mai ușor să interiorizezi lumea exterioară – când inima tace.”

Practic, după o epocă de cercetări axată pe creier, s-a demonstrat că nu există o parte anume a creierului sau a corpului care să se ocupe cu percepția timpului – ține mai degrabă de o rețea.

„Creierul controlează inima, iar inima, la rândul ei, are un impact asupra creierului”, a revenit Saeedeh Sadeghi

Un studiu asupra percepției timpului, efectuat în primul an de izolare în Marea Britanie, a identificat că 80% dintre participanți au raportat distorsiuni ale timpului, în direcții diferite.

În medie, persoanele mai în vârstă, care trăiau ceva mai izolate  din punctul de vedere social, au raportat că timpul a încetinit, în timp ce persoanele mai tinere și mai active considerau că a accelerat.

„Experiența noastră cu timpul este afectată în moduri care reflectă, în general, bunăstarea noastră”, a spus Ruth S. Ogden, profesor de psihologie la Universitatea John Moores din Liverpool.

„Oamenii cu depresie experimentează o încetinire a timpului, iar această încetinire a timpului este considerată un factor de agravare a depresiei.”

Noul studiu de la Universitatea Cornell propune o nouă perspectivă: modul în care percepem trecerea milisecundelor.

Înțelegerea acestor mecanisme ne poate ajuta să gestionăm traume, atunci când experiențele instantanee sunt amplificate.

Mai este ceva la fel de important, când creierul acumulează numeroase amintiri pe care ți le amintești, te poate păcăli făcându-te să crezi că perioada amintită a fost mai lungă decât a fost cu adevărat.

Ceea ce amplifică încă o dată credința că funcțiile cognitive sunt strâns legate de reacțiile și controlul corpului, după ce mare parte din psihologia studiată până în anii ’90 respinge corpul ca fiind controlat la nivelul trunchiului cerebral.

Sau, altfel spus, excitarea fizică este strâns conectată cu modul cum procesăm stresul și stările emoționale precum anxietatea și panica. Iar rolul inimii într-o funcție non-emoțională cum este percepția timpului, poate fi legată de distorsiuni mai importante ale gândirii.

Concluzie

Un motiv pentru care organismul poate fi profund implicat în percepția timpului este acela că timpul este strâns corelat cu nevoile metabolice, a declarat Adam K. Anderson, profesor de psihologie la Cornell și co-autor al noului studiu.

Timpul este o resursă (singura resursă neregenerabilă din Univers).

Dacă ne uităm la corpul nostru ca la un rezervor de benzină sau o baterie, atunci am putea intui că uneori se întreabă „Câtă energie mai am?”

Și atunci va face ca timpul să pară mai scurt sau mai lung, în funcție de câtă energie corporală există la un moment dat.

Citește și: Cum „te lasă inima” din cauza nervilor. 4 cauze mai puțin cunoscute ale infarctului

Citește și: 4 semne că ai putea suferi de insuficiență cardiacă, fără să știi. Simptomele timpurii care par să nu aibă legătură cu inima

Citește și: Mersul pe jos – beneficii pentru inimă, siluetă și articulații

Sursă: nytimes.com