Workaholicii anonimi

articol
Workaholicii anonimi
Workaholicii anonimi

„Buna, numele meu e Dana si SPER sa nu fiu o workaholica”. Te gandesti la job-ul tau in timp ce conduci, inainte sa adormi sau in timp ce altii vorbesc langa tine? Este pentru tine viitorul o grija permanenta, chiar si in momentele in care iti merge de fapt foarte bine? Te enervezi cand ceilalti iti spun sa te opresti din lucru si sa faci altceva? Este job-ul tau activitatea pe care o iubesti cel mai tare si despre care vorbesti cel mai mult? Daca ai raspuns cu „DA” cel putin la o intrebare, va trebui sa o recunosti: ESTI UN WORKAHOLIC!

Workaholismul – sau „dependenta de munca” – este o notiune care a intrat destul de recent in vocabularul nostru, cam deodata cu „metrosexual”, desi n-au absolut nici o legatura, in afara de faptul ca sunt termeni „la moda”. Adica suna bine sa spui despre o persoana ca e „workaholica”. Are o rezonanta aparte. Mai grav este insa ca o spui ca pe un compliment. Si nu e! Pentru ca n-am intalnit pana acum nici un fel de dependenta care sa fie pozitiva, deci nici macar cea de munca. Normal ca este mult mai putin nociva decat altele. Dar cand te gandesti ca poate duce la izolare sociala, tragi semnalul de alarma si te opresti din glumele colegiale aparent inofensive. Si nu discutam despre ceva ce am citit pe net si care i s-a intamplat cuiva in America, ci despre prieteni apropiati sau membri ai familiei!

Motivele pentru care tinerii ajung sa se refugieze efectiv in munca sunt destule. Banii? Nu cred. Am intalnit multi workaholici constienti ca din munca lor nu se vor imbogati niciodata. Poate fi dorinta, dusa pana la extrem, de a fi cel mai bun in ceea ce faci (dorinta care pe mine in liceu m-a impins sa ajung sefa de promotie si careia nu-i gasesc acum nici un mare castig). Este clar ca e ceva care porneste din interior si care te face sa te simti la serviciu ca intr-o a doua familie, pierzand notiunea timpului petrecut printre birouri. Dar ce faci cand iti dai seama ca in concedii nu prea mai ai cu cine sa te intalnesti? Nu ai avut timp nici sa-ti dezvolti alt hobby pe care sa-l practici in vacante, si iata-te in casa, in fata televizorului, plictisit ingrozitor, numarandu-ti zilele pana cand iti vei relua serviciul si viata ta va capata iar un sens. Asta e! Muncesti de teama ca in timpul liber nu o sa ai ce sa faci. Uite cum din „Muncesti ca sa traiesti”, ajungem la „Traiesti ca sa muncesti”. Ce mai, o sa-l rogi pe sefu’ sa te scuteasca anul acesta de concediu. Mai „oropsite” decat workaholicii sunt persoanele apropiate lor. Ca sa intelegeti exact la ce ma refer, va spun numai cum i se zice nevestei sau iubitei unui workaholic: „business-vaduva”!

Imi dau seama ca si eu, cand nu filmez, trec prin stari similare. Cand stau, sunt in primul rand mai obosita ca oricand si aproape mai mereu in vacante ma loveste si cate o boala, asa ca ajung la concluzia ca ar fi mai bine daca as relua filmarile. Poate altii ma considera si pe mine o workaholica, desi eu zic ca nu sunt. Si va aduc un super argument: mie imi place sa dorm. Adica oricand as prefera sa dorm mai mult, decat sa ma scol devreme si sa plec la treaba. Si cu asta v-am inchis.

Dana Nalbaru
Dana Nalbaru