Dan Cruceru: Am crescut într-o familie cu multe rigori, destul de rigidă

Am stat de vorbă cu cel mai cool tătic din showbiz despre farmecul copilăriei. Dan Cruceru povestește de ce rigorile l-au făcut să sufere.
29.05.2021 | Redactia CSID
Dan Cruceru: Am crescut într-o familie cu multe rigori, destul de rigidă
Dan Cruceru împreună cu soția și cei doi copii, Dan Christian și Sophia

Pentru că mai sunt doar câteva zile până la 1 iunie, am stat de vorbă cu cel mai cool tătic din showbiz despre farmecul copilăriei. Dan Cruceru a crescut într-o familie cu multe rigori și a suferit din această cauză. Poate și ăsta este motivul pentru care de cele mai multe ori se pune la mintea copiilor.

Cum vă pregătiți de 1 iunie? Care dintre voi cumpără cele mai multe  jucării pentru copii?

Dan Cruceru: Ne bucurăm de zilele libere. Chiar apreciez ziua liberă legală de 1 Iunie. Anul acesta, probabil vom face și punte pentru luni, așa că vom avea patru zile legate. Tot ce vrem este să petrecem timp cu cei mici. Am fost destul de aglomerați în ultima vreme, așa că vrem să ne luăm revanșa. Le face bine și lor, dar și nouă, părinților. Mă încarc cu energie, cu bucurie, cu fericire, când mă hârjonesc cu ei. Probabil vom și pleca pe undeva. Cât despre jucării, Cristina cumpără, o las pe ea. Le oferim, însă, împreună.

Care sunt cerințele copiilor pentru această ocazie?

Să știi că nu au făcut o listă specială. Sunt copii fericiți, care au multe jucării, dar se pot distra și doar cu niște cutii goale și niște acuarele. Le vom cumpăra câteva chestiuțe, dar mai important este să stăm cu ei. Sophia, de exemplu, își dorește ceva inedit: să se tundă bob, pentru o petrecere la care va participa. Așa că mami va merge cu ea la coafor într-una dintre zile. Asta își dorește, nimic altceva material.

Pentru cine cheltuiți cel mai mult, pentru Dan Christian sau pentru Sophia?

Suntem o familie împlinită și nu am contabilizat niciodată astfel de aspecte. Le-am cumpărat mereu ce și-au dorit, dacă ne-am permis. Dan Christian vrea mașini, de toate felurile, iar Sophia e preocupată mai degrabă, acum, de aspecte vestimentare. Toate pot costa foarte mult, dacă îți pui mintea, dar repet, i-am crescut frumos și nu pun preț pe lucrurile extravagante.

Dan Cruceru: „Am crescut într-o familie cu multe rigori. Mi-a prins bine, pentru că am rupt cartea pe genunchi”

Ce nu au voie să facă copiii voștri? Ce restricții au din partea voastră ca părinți și cât de permisivi sunteți?

În primul rând nu au voie să fie răi cu alți copii. Asta mi se pare cel mai important. În funcție de vârsta lor, Dan nu are voie să lovească alți colegi de grădi și discutăm intens despre asta, iar Sophia nu are voie să facă bullying cu ai ei colegi de școală. Trebuie să-i accepte așa cum sunt pe cei din jurul lor. Ținem foarte mult la acest aspect. În rest, sunt minime restricții clasice, nu exagerăm cu zahărul sau cu alimentele delicate. Îi lăsăm să guste din toate, dar cu foarte mare limită. Pe alte subiecte, au libertate totală, atât timp cât înțeleg consecințele gesturilor lor. Repet, chiar discutăm mult cu ei.

Cum vă catalogați ca părinți?

Niște părinți care își doresc să fie mai buni ca ieri, niște părinți care își doresc să fie buni pentru copiii lor, niște părinți care, uneori, greșesc, care mai și obosesc, care se mai și enervează, dar cărora le pasă și vor să fie alături de și pentru copiii lor.

Vă puneți la mintea copiilor?

Ne punem la mintea copiilor noștri în fiecare zi, de fiecare dată când stăm sau facem ceva cu ei. Și e foarte fain așa! Trăiesc copilăria lor, dezvoltăm o relație faină cu ei, ne iubim mult. Și nu cred că există penibil atunci când vorbești despre copiii tăi. M-am lăsat coafat, machiat, mi s-au făcut unghiile, acum sunt cal sau urs când vor micuții mei să-i smotocesc sau să pornească în aventuri noi, imaginate de creativitatea lor debordantă.

Care a fost cea mai mare boacănă pe care ai făcut-o în copilărie? Erai des pedepsit?

Am crescut într-o familie cu multe rigori, destul de rigidă. Mi-a prins bine, cumva, pentru că am rupt cartea pe genunchi. Dar am și suferit din cauza rigidității acesteia. Eram un copil care făcea multe trăsnăi, dar cred că asta fac toți copiii. Mi-am luat și bătaie, mai puțină sau mai multă, în funcție de boacănă făcută. Au fost și momente când le-a stat inima părinților, au fost destule. Am fost prins sărind de pe un balcon pe altul, la vecini, la etajul al doilea. Am spart o tablă împingând o colegă. Apoi, în adolescență, am avut nota scăzută la purtare pentru tot felul de tâmpenii.