Efectul „puppy eyes” explicat ştiinţific

Oamenii de ştiinţă au descoperit mecanismul hormonal fascinant din spatele acelui sentiment de înduioşare atât de familiar pentru iubitori de câini atunci când privesc în ochii acestuia.
Efectul „puppy eyes” explicat ştiinţific

Efectul „ochi înduioşători de căţeluşi” a fost explicat ştiinţific

Oamenii de ştiinţă au descoperit mecanismul hormonal fascinant din spatele acelui sentiment de înduioşare atât de familiar pentru iubitori de câini atunci când privesc în ochii acestuia, da, e vorba de acea binecunoscută privire de căţeluş cu ochii mari, rugători şi fermecători care parcă îţi topesc inima.

Studiul a constatat că oxitocina face ca legătura dintre câini şi proprietarii lor să fie comparabilă cu cea a unei mame şi a copilului ei. De aceea unii oameni îşi iubesc câinii aproape la fel de mult ca pe propriii copii.

„Cel mai bun prieten al omului” etichetă asociată câinilor a fost confirmată în studii care arată că aceştia au o înţelegere mai intimă a anumitor zone ale naturii umane în comparaţie cu alte animale.

De exemplu, în timp ce cimpanzeii sunt cei mai apropiaţi de noi din punct de vedere genetic, doar câinii înţeleg conceptul de direcţie indicată atunci când li se arată cu mâna întinsă – ei vor urma direcţia punctului indicat cu privirea lor, mai degrabă decât pur şi simplu se holbeze la degetul întins.
Iar în timp ce lupii (cele mai apropiate rude ale câinilor) interpretează contactul vizual ca un semn de ostilitate, câinii şi oamenii reacţionează similar, bazându-se pe contactul vizual pentru interacţiune, care, de asemenea, comunică înţelegere şi afecţiune.

Studiul realizat la Universitatea Azabu in Sagamihara, Japonia, a descoperit că atunci când ne uităm în ochii unui câine, atât în creierul oamenilor cât şi în creierul animalelor se eliberează oxitocină, ”hormonul iubirii”.
Multe studii au arătat că oxitocina este responsabilă de realizarea legăturii maternale, de încrederea şi altruismul printre oameni. De exemplu, când o mamă se uită în ochii copilului ei, atât mama cât şi copilul intră într-un fel de „buclă de feedback” de elevaţie a oxitocinei, în care practic nivelurile de oxitocină cresc atât în mamă cât şi în copil, în timp ce aceştia îşi menţin privirea reciprocă.

Această „buclă de răspuns” este considerată a fi responsabilă pentru consolidarea legăturii dintre mamă şi copil într-un moment în care copilul nu este capabil de alte forme de exprimare fiind foarte mic.
Cercetătorii consideră reacţia producerii de oxitocină dintre câini şi proprietarii comparabilă cu cea a unei mame şi a copilului ei.

De asemenea ei au emis ipoteza că „bucla de răspuns” produsă de oxitocină a condus la domesticirea câinilor, doar aceştia fiind capabili să se lege afectiv de oameni, primind îngrijirea şi protecţia lor, în timp ce oamenii au evoluat simultan dezvoltând capacitatea de a forma „bucla de răspuns” specifică unei legături materne cu o altă specie.

Sursa: MedicalNewsToday