5 mituri despre demență. Nu e obligatoriu să ai probleme cu memoria!

Un chestionar online recent realizat de Care UK arată că 35% dintre respondenți cred că demența înseamnă automat pierderi de memorie, 20% sunt de părere că Alzheimer și demența sunt două denumiri pentru aceeași afecțiune (fals – Alzheimer este cea mai frecventă formă de demență, însă demența în sine nu este o afecțiune, ci mai degrabă o sumă de simptome ale degradării funcției cerebrale), iar 14% consideră că nu poți avea o viață normală dacă suferi de demență.

Chiar dacă peste 60% dintre cei intervievați au declarat că se tem că vor suferi de demență la bătrânețe, aproape 70% spun că nu au suficiente informații sau că ar vrea să afle mai mult despre această afecțiune. Însă un procent destul de mare (peste 30%) dintre respondenți declară că „nu mi se va întâmpla mie” și aproape 50% ar căuta informații despre demență mai degrabă pe internet decât să ceară sfatul medicului.

Iată care sunt cele mai frecvente 5 mituri despre demență.

Recomandări

Dr. Mihaela Marinescu, VITALITAS: ce se poate face pentru pacienții cu Alzheimer

Ce este deficitul cognitiv lejer? Riscul de demență e de 5 ori mai mare la persoanele…

Demența se manifestă mereu prin tulburări de memorie

Nu neapărat! Mai ales în stadii timpurii ale bolii, demența poate da cu totul alte simptome, unele neobișnuite:

• deformarea mirosului
• senzația de gust metalic sau rânced
• vederea în ceață sau deformată
• anxietatea
• emotivitatea
• irascibilitatea
• confuzia
• dezorientarea
• agresivitatea
• oboseala nejustificată
• insomnia
• pierderea parțială a auzului

Dacă tata sau mama a avut demență, voi avea și eu

Nu e obligatoriu! Cauza precisă a demenței nu este momentan cunoscută. În schimb, există factori care pot crește riscul de a dezvolta această maladie a creierului, precum:

• hipertensiune
• diabet zaharat de tip 2
• degenerarea ţesutului cerebral cu pierderea celulelor nervoase şi apariţia „plăcilor senile” (boala Alzheimer)
• degenerarea creierului la nivelul lobilor frontal şi temporali (demența frontotemporală)
• apariţia corpilor Lewy la nivelul celulelor nervoase (demența cu corpi Lewy)
• demența vasculară
• boala Creutzfeldt-Jakob
• sindromul Wernicke-Korsakoff
• boala Huntington
• boala Parkinson
• traumatismele craniene repetate
• abuzul de alcool, anumite medicamente (sedative, anxiolitice, antidepresive), substanţe toxice (plumb, mercur sau alte metale grele)
• tulburări hormonale (hipotiroidism)
• tumori cerebrale
• scleroza multiplă
• boala Lyme
• encefalită virală
• deficite vitaminice (de ex. vitamina B12)

Demența poate fi prevenită

În ciuda numeroșilor factori care pot contribui la creșterea riscului de a dezvolta demență, nu există o garanție că neavând acești factori de risc sau corectându-i o persoană nu se va îmbolnăvi. Cu alte cuvinte, un factor de risc nu este o cauză în sine. În consecință, demența poate apărea și în absența unor factori de risc, la fel cum o persoană la risc poate să nu se îmbolnăvească.

Printre strategiile care pot reduce riscul de demență se numără:

• Menține o greutate sănătoasă
• Nu fuma, nu consuma droguri
• Ține sub control tensiunea arterială, colesterolul și nivelul zahărului din sânge respectând tratamentul indicat de medic
• Fă zilnic mișcare – exercițiile cardio sau aerobe/de rezistență ajută la oxigenarea sângelui și îmbunătățesc capacitatea de memorie și gândire. Printre aceste exerciții cardio se numără: mersul pe jos, bicicleta eliptică, urcatul scărilor, alergarea, ciclismul, dansul, înotul, drumețiile etc.
• Urmează un regim alimentar sănătos – dieta DASH, MIND și cea mediteraneeană pun accentul pe fructe și legume proaspete, cereale integrale, carne slabă, pește gras și grăsimi sănătoase, despre care s-a demonstrat că au beneficii asupra sănătății creierului. De asemenea, aceste diete sunt eficiente pentru slăbire și ajută la prevenirea bolilor cardiovasculare.
• Provoacă-ți în mod regulat creierul – cu cât îl folosești mai mult, cu atât memoria, atenția, concentrarea, creativitatea, orientarea vor fi mai în formă. Câteva activități în acest sens sunt: pictura, modelajul, completarea de integrame, sudoku, rebus, învățarea unei limbi străine, șah, table, rummy, grădinăritul, cititul cu voce tare, aranjarea puzzle-urilor, vizionarea de filme etc.
• Socializează – cercetările arată că există o legătură puternică între izolare și declinul funcției cognitive. Orice tip de angajament social este util. Calitatea contactelor umane contează foarte mult în prevenirea demenței. De aceea se recomandă evitarea însingurării, înconjurarea de persoane vesele, optimiste, implicarea în asociații, în grupuri de oameni care au preocupări comune, cultivarea relațiilor de prietenie.
• Relaxeză-te – creierul are nevoie constant de perioade de relaxare pentru a funcționa optim. Exercițiile de respirație profundă, yoga, meditația, cititul, înotul sunt exemple de activități relaxante care ajută la deconectarea creierului de la tumultul vieții de zi cu zi.
• Dormi suficient – somnul este foarte important atât pentru sănătatea creierului, cât și a sănătății în general. Pentru a obține cele 7-9 ore de somn recomandate pe noapte, practică o „igienă bună” a somnului. Exemple: setează un program de somn și respectă-l, evită orice dispozitiv electronic cu cel puțin o oră înainte de culcare, nu mai mânca după ora 8 seara.

Demența apare numai la bătrâni

Fals – demența nu apare doar la persoane cu vârsta peste 60 de ani. Există și forme de demență cu debut precoce, la 45-50 de ani, cum este forma genetică, moștenită, cu aglomerare familială. Dar incidența acestei forme este mică, în jur de 5-10%.

Ceea ce trebuie reținut este că demența are o evoluție lungă, cronică și se poate întinde pe ani sau chiar zeci de ani (30-40 de ani) până la apariția simptomelor specifice, în funcție de factorul determinant.

Specialiștii spun că demența este boala cu cel mai lung timp de evoluție în condiții de dizabilitate. De asemenea, foarte important, bolile asociate agravează și grăbesc evoluția spre deteriorare și dependență, motiv pentru care este esențial ca problemele de sănătate să fie gestionate corect.

Nu poți avea o viață normală dacă ai demență

Deși nu există un tratament curativ, deci care să vindece demența, sunt disponibile diverse terapii și molecule care pot sprijini pacientul să ducă o viață cât mai bună prin ameliorarea simptomelor și încetinirea evoluției degradării neuronale.

Pe termen scurt se inițiază terapia specifică și se stabilizează bolile asociate, se corectează deficite metabolice și funcționale, motiv pentru care este necesară evaluarea completă a stării de sănătate. Cu cât intervenția terapeutică este mai precoce în stadiul de boală, cu atât eficiența tratamentului este mai mare.

Chiar dacă tratamentul nu vindecă boala, acesta încetinește progresia ei și ameliorează simptomele, îmbunătățind totodată calitatea vieții.

Strategia pe termen lung se axează pe relația pacient-familie sau îngrijitor, care necesită înțelegerea modificărilor care apar în timpul evoluției, modalitatea de abordare a tulburărilor de comportament, acordarea îngrijirilor în stadiile avansate de boală.

Îngrijirea unui pacient acasă este cea mai benefică pentru pacient, pe o durată de timp care poate fi de 10 ani, poate ajunge până la 20 de ani, în condițiile unei îngrijiri bune și tratament inițiat precoce.

Contează foarte mult ca familia să găsească un echilibru între tendința de a-l proteja pe pacient și nevoia de a-l menține cât mai mult timp independent, un participant activ la viața și activitățile de zi cu zi, de a-i stimula activitățile intelectuale.