Marcus Aurelius conducea unul dintre cele mai puternice imperii ale lumii, purta războaie, se confrunta cu epidemii și lua decizii de care depindeau milioane de oameni. Cu toate acestea, împăratul roman a lăsat în urmă o serie de reflecții despre liniștea interioară, frică și controlul propriilor gânduri. Aproape două milenii mai târziu, cercetătorii analizează dacă principiile filosofiei stoice pot contribui la reducerea anxietății. Rezultatele unui program desfășurat în 2024 sunt interesante, iar legătura dintre stoicism și psihoterapia modernă este mai actuală ca oricând.
Un mesaj primit de la șef, o factură neașteptată, un rezultat medical care întârzie sau teama că vom pierde ceva important pot declanșa un șir de gânduri negative. Uneori, mintea începe să construiască scenarii catastrofale înainte ca evenimentul de care ne temem să se fi produs. Acest mecanism era cunoscut, într-o formă filosofică, și în Antichitate.
Marcus Aurelius, împărat al Romei între anii 161 și 180 d.Hr., considera că oamenii trebuie să învețe să facă diferența dintre evenimentele exterioare și judecățile pe care le formulează despre acestea.
În cartea a VIII-a, secțiunea 47 din „Meditații”, împăratul explică faptul că suferința provocată de o împrejurare exterioară este influențată de felul în care o judecăm. Nu este vorba despre negarea realității, ci despre examinarea interpretărilor pe care le adăugăm faptelor.
Să presupunem că o persoană nu primește răspuns la un mesaj important. Faptul verificabil este simplu: mesajul a rămas fără răspuns. Interpretarea anxioasă poate fi însă mult mai gravă: „Sigur am făcut ceva greșit”, „Persoana respectivă mă urăște” sau „Urmează să se întâmple ceva rău”. Această diferență dintre fapt și interpretare se află în centrul multor tehnici psihologice contemporane.
În noiembrie 2024, organizația Modern Stoicism a desfășurat o nouă ediție a programului Stoic Week, un proiect internațional în cadrul căruia participanții sunt invitați să practice timp de șapte zile exerciții inspirate din filosofia antică.
Programul a inclus reflecții zilnice, examinarea propriilor gânduri și exerciții prin care participanții au încercat să distingă între lucrurile aflate sub controlul lor și cele asupra cărora nu puteau interveni.
Potrivit raportului publicat pe 14 decembrie 2024 de Tim LeBon, participanții au înregistrat o reducere medie de 12,5% a scorurilor care măsurau vulnerabilitatea la anxietate. În același timp, vulnerabilitatea la depresie a scăzut cu 13,3%.
Aproximativ 4.753 de persoane s-au înscris în program, iar 4.177 completaseră chestionarele inițiale la momentul redactării raportului. Nu toți participanții au furnizat însă date complete la final.
Una dintre cele mai interesante schimbări a fost observată în raportarea la gândurile negative. Participanții au devenit mai predispuși să recunoască faptul că un gând neplăcut reprezintă o interpretare a situației, nu neapărat realitatea însăși.
Au fost observate îmbunătățiri și în privința tendinței de a rumina asupra trecutului sau de a se îngrijora excesiv în legătură cu viitorul.
Cercetarea are însă limite importante. Participanții s-au înscris voluntar, iar studiul nu a utilizat un grup de control randomizat. Prin urmare, rezultatele nu demonstrează că exercițiile stoice, luate separat, au produs îmbunătățirile și nici că acestea ar trata anxietatea clinică.
Totuși, concluziile oferă un punct de plecare interesant pentru înțelegerea actualității filosofiei lui Marcus Aurelius.
Una dintre cele mai utilizate metode moderne de tratare a tulburărilor de anxietate este terapia cognitiv-comportamentală, cunoscută sub abrevierea CBT sau TCC. Această formă de psihoterapie urmărește, printre altele, identificarea și modificarea tiparelor de gândire și comportament care întrețin suferința psihologică.
Legătura conceptuală cu filosofia stoică este evidentă: atât stoicii, cât și psihoterapeuții cognitivi acordă importanță felului în care oamenii interpretează evenimentele. Există însă o diferență esențială. Stoicismul este o filosofie morală, în timp ce terapia cognitiv-comportamentală este o intervenție clinică structurată, evaluată prin studii științifice.
O analiză publicată în JAMA Psychiatry în 2024 a examinat rezultatele a 65 de studii clinice randomizate, care au inclus 5.048 de participanți cu tulburare de anxietate generalizată.
Cercetătorii au constatat că terapia cognitiv-comportamentală și unele terapii din generațiile sale mai recente au redus simptomele anxioase mai eficient decât îngrijirea obișnuită. La evaluările efectuate între trei și 12 luni după tratament, terapia cognitiv-comportamentală clasică a fost singura intervenție care și-a păstrat un avantaj semnificativ statistic în analiza respectivă.
Autorii au concluzionat că această terapie ar trebui considerată una dintre primele opțiuni psihologice pentru tratarea anxietății generalizate. Acest rezultat nu înseamnă că lectura lui Marcus Aurelius produce efectele psihoterapiei. Arată însă că lucrul asupra interpretărilor și convingerilor, o preocupare întâlnită și în stoicism, ocupă un loc important în tratamentele psihologice moderne.
Această continuitate face din „Meditații” de Marcus Aurelius, inclusă în colecția „Cărți Fundamentale” a Editurii Litera, o lectură interesantă pentru oamenii preocupați de propriile emoții și reacții. Descoperă și tu reflecțiile împăratului filosof și începe să privești provocările cotidiene dintr-o perspectivă diferită!
Filosofia stoică nu presupune eliminarea emoțiilor sau transformarea omului într-o persoană indiferentă. Ea pune accent pe evaluarea rațională a situațiilor și pe alegerea unor reacții potrivite.
Un prim exercițiu constă în separarea faptelor de interpretări. Atunci când apare un gând anxios, persoana poate încerca să identifice ce știe cu certitudine și ce presupune. De exemplu, „Am făcut o greșeală la serviciu” este diferit de „Voi fi concediat și nu îmi voi mai găsi niciodată un loc de muncă”.
Al doilea exercițiu privește distincția dintre ceea ce putem controla și ceea ce nu putem controla. Nu putem decide ce cred ceilalți despre noi, dar putem decide cum comunicăm, cât ne pregătim și ce măsuri luăm pentru a îndrepta o situație.
Al treilea exercițiu presupune examinarea îngrijorărilor legate de viitor. În loc să încerce să rezolve mental toate scenariile posibile, o persoană poate identifica următoarea acțiune concretă și realistă pe care o poate face în prezent.
Aceste practici sunt inspirate din principiile stoice și au asemănări cu anumite tehnici de restructurare cognitivă. Ele nu reprezintă însă, în această formă simplificată, un tratament validat pentru tulburările de anxietate.
Pentru persoanele care se confruntă cu anxietate persistentă, atacuri de panică sau simptome care afectează viața cotidiană, evaluarea unui specialist rămâne importantă.
Există un paradox în viața lui Marcus Aurelius. Deși este amintit astăzi ca un filosof preocupat de echilibru, domnia sa a fost marcată de conflicte militare, epidemii și probleme politice. Împăratul a petrecut perioade îndelungate pe frontierele Imperiului Roman, în special în timpul războaielor împotriva populațiilor germanice din regiunea Dunării.
O parte dintre reflecțiile sale au fost asociate cu aceste campanii. În loc să redacteze un tratat destinat publicului, Marcus Aurelius a consemnat observații și îndemnuri adresate propriei persoane.
În cartea a IV-a, secțiunea 3, el discută despre dorința oamenilor de a se retrage în locuri liniștite, departe de problemele cotidiene. Filosoful sugerează că o asemenea retragere poate avea loc și în propria minte, prin reorientarea atenției și examinarea gândurilor.
Ideea este relevantă și pentru omul contemporan. O vacanță, schimbarea locului de muncă sau mutarea într-un alt oraș pot modifica împrejurările exterioare, dar nu elimină automat toate tiparele de îngrijorare.
În același timp, această perspectivă nu trebuie interpretată ca un îndemn de a suporta pasiv situații periculoase sau abuzive. Uneori, schimbarea condițiilor exterioare este tocmai acțiunea necesară.
Marcus Aurelius nu a fost psiholog și nu a descris tulburarea de anxietate generalizată în sensul medical actual. Ar fi greșit să susținem că împăratul roman a descoperit un tratament pentru această afecțiune.
Cu toate acestea, reflecțiile sale despre frică, incertitudine, judecăți și autocontrol au rămas relevante pentru modul în care oamenii încearcă să înțeleagă suferința emoțională.
Cercetările contemporane asupra terapiei cognitiv-comportamentale demonstrează că modificarea anumitor tipare de gândire și comportament poate contribui la reducerea simptomelor anxioase. Iar rezultatele programelor de practică stoică sugerează că merită investigată în continuare utilitatea unor exerciții inspirate din această filosofie.
Una din cele mai importante idei pe care o putem desprinde din „Meditații” este că nu avem întotdeauna puterea de a schimba ceea ce ni se întâmplă, dar putem învăța să ne examinăm interpretările și să alegem mai atent felul în care reacționăm. La aproape două milenii de la moartea împăratului, această lecție este relevantă într-o lume în care grijile, presiunea socială și incertitudinea fac parte din viața de zi cu zi.
Foto: Envato