Tulburari de somn: Narcolepsia, Hipersomnia, Insomnia

Tulburările de somn reprezintă boli care afectează capacitatea de a adormi, de a rămâne adormit, sau de a rămâne în stare de veghe, sau boli care produc comportamente anormale în timpul somnului, cum ar fi teroarea nocturnă sau somnambulismul.
Autor: Iulia Pocol
Tulburari de somn: Narcolepsia, Hipersomnia, Insomnia

Tulburările de somn reprezintă boli care afectează capacitatea de a adormi, de a rămâne adormit, sau de a rămâne în stare de veghe, sau boli care produc comportamente anormale în timpul somnului, cum ar fi teroarea nocturnă sau somnambulismul.

Necesităţile de somn diferă foarte mult de la o persoană la alta. Adulţii sănătoşi pot necesita între 4 şi 10 ore de somn în fiecare zi. Majoritatea persoanelor dorm în timpul nopţii, însă mulţi oameni trebuie să doarmă în timpul zilei pentru a se putea adapta la programul de muncă – o situaţie care conduce frecvent la tulburări de somn.

Durata somnului şi cât de odihnită se simte o persoană la trezire sunt elemente care pot fi influenţate de numeroşi factori, cum ar fi nivelul de stimulare sau stresul emoţional, vârsta, dieta şi administrarea diferitelor medicamente.

Există două tipuri principale de somn: somnul cu mişcări rapide ale globilor oculari (REM) şi somnul fără mişcări rapide ale globului ocular (non-REM), acesta din urmă având patru stadii. Persoanele parcurg de obicei ciclic în timpul somnului – de 5-6 ori pe noapte – cele patru stadii ale somnului non-REM care sunt urmate de un interval scurt de somn REM.

Somnul se instalează începând cu stadiul I (somnul cel mai uşor, în timpul căreia persoana poate fi trezită cu uşurinţă) şi progresând până la stadiul IV (somnul cel mai profund, în timpul căruia persoana care doarme poate fi trezită numai cu mare dificultate). În stadiul IV presiunea sanguină are valori minime, iar frecvenţa cardiacă şi frecvenţa respiratorie sunt mult scăzută.

Visele se produc în principal în timpul somnului REM. De obicei, vorbitul în somn, teroarea nocturnă şi somnambulismul se produc în timpul stadiilor III şi IV ale somnului non-REM.

Tulburările de somn

Pot fi diagnosticate de obicei pe baza istoricului medical – inclusiv pe baza descrierii problemei actuale – şi a rezultatelor examenului fizic. Atunci când diagnosticul este neclar, medicii pot recomanda evaluarea pacientului într-un laborator în care se efectuează studii de somn. Evaluarea constă în efectuarea unor polisomnograme şi în observarea mişcărilor neobişnuite pe care pacientul le efectuează în timpul unei nopţi de somn.

Polisomnograma include: înregistrarea şi monitorizarea respiraţiei, a frecvenţei cardiace şi a altor funcţii ale corpului; electroencefalograma (EEG) care înregistrează activitatea electrică a creierului şi electrooculograma care înregistrează mişcările ochilor în timpul somnului REM.

Pagina 1 din 4
Învaţă să previi cancerul gastric
Învaţă să previi cancerul gastric