Neurastenia sau oboseala cronică – simptome, cauze şi tratament

Neurastenia sau oboseala cronică se întâlneşte mai des la cei cu o viaţă stresantă şi un regim de muncă foarte solicitant.
01.02.2021 | Autor: Paula Rotaru
Neurastenia sau oboseala cronică – simptome, cauze şi tratament

În ziua de azi foarte mulţi oameni se plâng că sunt obosiţi, iar o parte dintre ei solicită ajutor medical în acest sens. Oboseala normală este tranzitorie, suportabilă, explicabilă în contextul de viaţă şi activităţile desfăşurate, nu duce la simptome psihice, iar odihna permite recuperarea completă.

Pentru aproximativ 2% din populaţia adultă, epuizarea devine persistentă şi afectează semnificativ existenţa.

Când nu este suficient explicabilă prin probleme de sănătate fizică sau psihică (diagnosticate şi nu doar presupuse), se poate vorbi despre un sindrom (o grupare de simptome) care în timp s-a chemat: neurastenia, nevroză astenică, epuizarea nervoasă/fizică, sindromul de oboseală cronică sau a fost considerat o tulburare de somatizare.

Se întâlneşte mai des la cei cu o  viaţă stresantă şi un regim de muncă foarte solicitant. Detaliază psihologul Simona Ghinea.

Care sunt cauzele oboselii cronice

Pentru mulţi dintre cei diagnosticați cu neurastenia copilăria şi adolescenţa au fost perioade în care părinţii le-au cultivat convingerea că pot face orice cu rezultate excelente.

Doar că acest orice se referă la ce doreau părinţii şi nu copilul. În principiu, laudele şi recompensele sunt un lucru bun, cel puţin în comparaţie cu duritatea şi abuzurile. Însă, dacă acest comportament este excesiv, copilul devine în timp foarte interesat de aceste aprecieri şi urmează preponderant linia trasată de părinţi. Nu mai reuşeşte să afle cine este, ce-şi doreşte să facă şi ce nu.

Aşa că adultul tânăr ajunge să aibă o stimă de sine scăzută, o mulţime de fantezii legate de succes şi performanţă şi nu în ultimul rând o slabă capacitate de a se cunoaşte şi înţelege.

Problemele apar inevitabil, întrucât cei din jur nu îi percep în acest fel, iar cu trecerea timpului devine foarte evident că nu toţi putem ajunge bogaţi şi faimoşi. Planul lor existenţial începe să se clatine, iar frustrările se acumulează până dincolo de capacitatea de a le gestiona sănătos.

Primul lor gând este că nu au încercat suficient şi întrucât sunt „programaţi” să creadă că succesul este inevitabil, se gândesc foarte rar la eşec sau la schimbarea obiectivelor/planului.

Suferinţa emoţională apare în cazul în care aceştia văd că nu reuşesc ceea ce-şi propun şi, în loc să schimbe strategia, încearcă să facă şi mai mult din ceea ce deja nu merge.

Cum se manifestă neurastenia

Din punct de vedere clinic există o simtomatologie cronică de tip anxios şi depresiv. Totuşi, bolile din aceste două categorii includ şi multe alte manifestări iar simptomele care sunt similare cu cele ale neurasteniei sunt de regulă mai severe.

Tulburările depresive şi cele anxioase debutează şi evoluează după alte tipare, au un alt răspuns la tratamentul psihotrop.

Creierul se află într-o stare prelungită de suprastimulare şi, din acestă cauză, se ajunge la nelinişte, tensiune psihică şi fizică, o dispoziţie cronică de iritabilitate, labilitate emoţională, oboseală în special mentală, letargie şi extenuare.

Plângerea principală poate fi legată de epuizarea percepută chiar la eforturi minore.

Ceea ce demoralizează persoanele afectate este că odihna (activă sau pasivă) nu îi ajută decât foarte puţin sau chiar deloc. Se caută repausul, odihna, „evitarea stresului”,  însă pacienţii constată că starea lor de activare este atât de crescută, încât nu reuşesc să se mai relaxeze.

Stresul prelungit duce la apariţia de simptome în mai toate regiunile corpului, motiv pentru care pacienţii solicită un volum uriaş de servicii, în special din domeniul medicinii interne. Iată câteva dintre simptomele care pot ascunde o stare de oboseală cronică:

  • ameţeală, senzaţia de leşin
  • dureri severe de cap
  • insomnie, oboseala accentuată pe timpul zilei
  • dificultăţi de concentrare, probleme de memorie
  • scăderea randamentului gândirii
  • sensibilitate crescută sau intoleranţă la zgomote şi lumini puternice
  • creşterea frecvenţei cardiace, palpitaţii, dureri nespecifice în zona inimii
  • tensiune arterială mărită
  • dureri musculare şi articulare
  • dureri corporale difuze
  • senzaţia că anumite segmente „amorţesc”, sunt prea reci sau foarte calde
  • transpiraţii
  • dureri de spate, sensibilitate crescută de-a lungul coloanei
  • dificultăţi de înghiţire, greaţă
  • gastrită/ulcer
  • tulburări ale tranzitului intestinal, sindrom de colon iritabil
  • tulburări ale ciclului menstrual
  • disfuncţii sexuale

Complicaţii ale oboselii cronice

Din păcate, schimbările şi controversele în legătură cu neurastenia nu au dus şi la un progres terapeutic. Sub 10% dintre pacienţie se recuperează complet (mai ales copiii şi adolescenţii) şi până la un sfert suferă agravări cel puţin episodice, în special persoanele în vârstă, care au comorbidităţi psihiatrice şi atribuie simptomele unor cauze fizice.

Sindromul de oboseală cronică duce frecvent la depresie, anxietate generalizată, panică şi tulburări de somatizare.

Regimul de viaţă şi cel alimentar „atrag” diverse afecţiuni somatice. Oricare dintre ele necesită un tratament adecvat, de regulă cronic.

Cum se tratează neurastenia

Nu există un tratament pentru neurastenia şi nici măcar nu se cunosc în profunzime cauzele.  S-a încercat orice: antivirale, mediatori imunologici, anticolinergice, hormoni – toate fără vreun rezultat notabil în privinţa ameliorării simptomelor şi creşterii activităţii.

În prezent se utilizează substanţele care fac parte şi din tratamentul fibromialgiei:

  • antidepresive din clasă inhibitoare selective ale secreţiei de serotonină (ex.: fluoxetina, sertralina, paroxetina)
  • substanţe care induc somnul şi/sau relaxează musculatura scheletică
  • antiinflamatoare nesteroidiene şi anticonvulsivante mai noi, care sunt eficace în scăderea durerii
  • diverse recomandări nutriţionale şi suplimente nutritive.

Cu rezultate foarte bune, dar foarte rar agreate de pacienţi sunt:

  • exerciţiile fizice aerobice desfăşurate de regulă în echipă; cei mai mulţi acuză o adevărată „intoleranţă la efort” şi sunt foarte tentaţi să renunţe
  • tehnicile de relaxare
  • consilierea psihologică, probabil de neevitat, ţinând cont de factorii cognitivi şi comportamentali implicaţi în perpetuarea simptomelor.

La toţi cei afectați de neurastenia este evidentă o strategie insuficientă de management a stresului, atât a celui provenit din mediul de viaţă cât şi a celui generat de propriile acţiuni.

Modul în care sunt alese diverse obiective profesionale/ personale sau selectarea mijloacelor prin care acestea pot fi îndeplinite sunt şi ele deficitare.
Eforturile excesive şi tensiunea emoţională duc la oboseală accentuată şi în cele din urmă la epuizare. Cu trecerea anilor, chiar şi existenţa de zi cu zi ajunge să fie percepută ca o povară iar autocunoaşterea devine dificilă, chiar şi cu ajutor specializat.

Pacienţii vorbesc foarte mult despre simptome, despre boli diagnosticate sau presupuse şi abia la urmă (dacă) despre ei. Pare că trăiesc mai mult pentru simptome şi mai puţin pentru ei înşişi.

Îmbunătăţirea stării emoţionale şi a funcţionalităţii devine posibilă  dacă acceptă să facă paşi mici în experimentarea unor activităţi mai potrivite pentru ei. Au nevoie să înţeleagă faptul că eşecul nu este inadmisibil, de neiertat, „sfârşitul”, sau că reprezintă invalidarea lor ca persoane.

Insuccesul ne aduce cu picioarele pe pământ, ne face să reflectăm la ce s-a întâmplat şi la ce va urma. De multe ori poate fi o şansă de care avem nevoie pentru a schimba ceva şi a face ceea ce ni se potriveşte mai bine.