Tulburările instinctului alimentar: anorexia şi bulimia. De ce apar şi cum pot fi diagnosticate

Tulburările care marcheză o perturbare a comportamentului alimentar sunt anorexia nervoasă (AN) şi bulimia nervoasă (BN). Anorexia nervoasă este o conditie severă şi potenţial letală ce se caracterizează prin imagine corporală perturbată, prin pierderea deliberată în greutate, indusă şi susţinută de pacient. Bulimia reprezintă ingerarea episodică necontrolată, compulsivă şi rapidă, a unor cantităţi mari de alimente într-o perioadă scurtă de timp.
Tulburările instinctului alimentar: anorexia şi bulimia. De ce apar şi cum pot fi diagnosticate

Tulburările care marcheză o perturbare a comportamentului alimentar sunt anorexia nervoasă (AN) şi bulimia nervoasă (BN).

Anorexia nervoasă este o conditie severă şi potenţial letală ce se caracterizează prin imagine corporală perturbată, prin pierderea deliberată în greutate, indusă şi susţinută de pacient, limitări dietetice drastice care duc, de regulă, la malnutriţie severă. Mortalitatea este de 15-18 %.

“Există două tipuri: restrictive (fără accese hiperfagice) şi tipul cu accese hiperfagice compulsive şi purgative. Deşi cauzele fundamentale ale anorexiei rămân neelucidate, există dovezi clare că interacţiunea factorilor socioculturali şi biologici contribuie la generarea sa alături de o vulnerabilitate a personalităţii.

Tulburarea este asociată cu o subnutriţie severă ce are ca rezultat perturbări metabolice şi endocrine’’, precizează Dr. psihiatru Denisa Mangalagiu pentru Ce se întâmplă, doctore?!

Criteriile de diagnostic sunt următoarele:

  • Greutatea corporala menţinută cu cel puţin 15% sub limita normală.
  • Pierderea se produce prin vomă autoprovocată, purgaţii, exerciţii excesive, utilizarea diureticelor şi medicaţiei anorexigene.
  • Teama de a nu lua în greutate şi distorsionarea imaginii corporale.
  • Tulburări endocrine asociate: amenoree, pierderea potenţei/interesului, creşterea cortizolului, creşterea STH.

“Ca diagnostic diferenţial trebuie excluse cauzele somatice ale pierderii în greutate precum: boala Crohn, sindromul de malabsorbţie, tumori intestinale, cerebrale, tulburarea depresivă, abuzul de droguri. Diagnosticul diferenţial se face relativ uşor, pentru că pacientul nu are frica patologică de a deveni supraponderal’’, mai spune specialistul.

Anorexia apare mai frecvent la categoriile de persoane cu ocupaţii ce necesită o siluetă zveltă şi în ţările dezvoltate, acolo unde societatea pune accent pe “subţirime”, pe exerciţii fizice. “Pare sa fie o reacţie la exigenţele de independenţă şi de funcţionare socială din adolescenţă’’.

Tratamentul este combinat: farmacologic şi psihologic. “Terapia cognitiv comportamentală încearcă să schimbe atitudinile cu privire la alimente, nutriţie şi imaginea corporală. Pot fi administrate antidepresive însă niciun medicament nu are eficacitate dovedită’’, mai spune medicul psihiatru Denisa Mangalagiu.

Bulimia nervoasă (BN) reprezintă ingerarea episodică necontrolată, compulsivă şi rapidă, a unor cantităţi mari de alimente într-o perioadă scurtă de timp, urmată de vărsături autoinduse, laxative şi diuretice, de încetare a alimentării sau de exerciţii fizice intense pentru a preîntâmpina creşterea în greutate.

“Tulburarea poate să apară la persoanele care tind să fie perfecţioniste şi orientate către realizari; conflictul, rejecţia şi neglijarea familială apar frecvent în povestea unui astfel de pacient. De asemenea, poate exista un istoric familial de depresie şi obezitate’’, afirmă medicul psihiatru.

Criteriile de diagnostic pentru bulimie:

  • Episoade recurente de alimentare compulsivă, cu senzaţia de lipsă de control asupra mâncatului.
  • Comportament compensator recurent inadecvat pentru a preîntâmpina creşterea în greutate: vărsături autoinduse, laxative, clisme, post, exerciţiu fizic excesiv.
  • Aceste stări se manifestă în medie de cel puţin două ori pe săptămână, timp de trei luni.
  • Stima de sine este excesiv influenţată de aspectul şi greutatea corporală.
  • Tulburarea nu apare doar în cursul episoadelor de anorexie.

“Raportul bărbaţi/ femei este de 1:10. Debutul este de obicei la 16-18 ani. Diagnosticul diferenţial se face cu boli neurologice, tumori ale SNC, sindrom Kluver-Bucy, tulburarea de personalitate borderline, depresia”, precizează Dr. Denisa Mangalagiu.

Tratamentul cuprinde terapie farmacologică şi psihologică. Dezechilibrul electrolitic, alcaloza metabolică şi riscul de suicid pot pune viaţa în pericol. De aceea, pacientul necesită spitalizare. “Antidepresivele pot fi benefice. Psihoterapia poate să includă terapie individuală, terapie cognitiv comportamentală, terapie de grup şi se adresează normalizării obiceiurilor alimentare, a atitudinii faţă de alimente şi atingerii unei greutăţi corporale ideale”, susţine Dr. Denisa Mangalagiu.