Conservele de peşte: avantaje şi dezavantaje

Peştele face parte din grupa de alimente de tip proteine animale care sunt indispensabile unei alimentaţii echilibrate, prin aportul important de aminoacizi esenţiali în primul rând, dar şi prin conţinutul mare de antioxidanţi: acizi graşi Omega 3 şi un raport optim între Omega 3 şi Omega 6.
18.06.2020 | Autor: Paula Rotaru
Conservele de peşte: avantaje şi dezavantaje
ZIUA 3 – 1.100 de calorii Micul dejun: O bucăţică de brânză cheddar 5 crackerşi săraţi Un măr mic O cană de cafea sau de ceai verde, opţional (neîndulcite) Prânz: O felie de pâine prăjită Un ou (ochi, jumări, fiert) O cană de cafea sau de ceai verde, opţional (neîndulcite) Cină: O conservă de ton O jumătate de banană O ceaşcă de îngheţată de vanilie fără zahăr

Peştele face parte din grupa de alimente  de tip proteine animale care sunt indispensabile unei alimentaţii echilibrate, prin aportul important de aminoacizi esenţiali în primul rând, dar şi prin conţinutul mare de antioxidanţi: acizi graşi Omega 3 şi un raport optim între Omega 3 şi Omega 6Proteinele animale au un rol deosebit de important în alcătuirea organismului. Acestea ajută la formarea anticorpilor, deci întăresc sistemul imunitar, echilibrează nivelul hormonal şi al enzimelor, care conferă energie.

Peştele este un aliment preferat în dietele de slăbire, fie că vorbim de cele hipocalorice, care presupun restricţia calorică, fie cele normocalorice, care presupun un stil de viaţă echilibrat.

De asemenea, peştele este ideal şi în dietele de tip ovo-lacto-peşte-vegetariane, datorită proprietăţilor sale: este o proteină de bună calitate, conferă saţietate în combinaţie cu alte alimente permise în dieta respectivă, este uşor de digerat şi de metabolizat de către organism, aduce aport important de grăsimi animale bune, cu efect de tip antioxidant şi, foarte important, are conţinut caloric redus.

Specialiştii în nutriţie recomandă măcar o dată pe săptămână consumul de peşte, atât în alimentaţia copiilor cât şi în cea a adulţilor.

De multe ori însă, peştele ajunge să fie consumat în majoritatea timpului sub formă de conserve, datorită comodităţii, preţului sau, de ce nu, a gustului (sosul cu muştar şi cel tomat sunt preferatele mele, recunosc, dar veţi vedea de ce nu sunt deloc recomandate).

Te-ai întrebat însă care peşte este mai puţin toxic şi care îşi păstrează mai bine proprietăţile: cel proaspăt sau cel conservat?

Deşi ai fi tentat să crezi că peştele din conserve (macrou, hering, ton, sardine) nu este la fel de sănătos, află că răspunsul este exact pe dos. Nutriţionistul Luminiţa Lavinia Florea ne oferă câteva explicaţii.

Conservele de peşte – AVANTAJE

  • prin  conservare, peştele nu-şi pierde din proprietăţile sale pe care le are în stare proaspătă şi astfel devine superior calitativ procedeului de îngheţare-dezgheţare, la care sunt supuse de exemplu pungile de la congelatoarele din supermarket
     
  • sunt indicate conservele în suc propriu sau ulei şi mai puţin recomandate cele în sos tomat sau diverse sosuri de maioneze datorită adaosului de conservanţi, aditivi şi “E”-uri
     
  • se pot folosi ca o modalitate facilă şi foarte versatilă în variate reţete, dacă nu există timp pentru preparare a celui proaspăt (salata de ton de exemplu)
     
  • sunt un aliat de nădejde în dietele de slăbire deoarece sunt o sursă bogată de proteine, cu un aport caloric mic spre mediu şi maximum de nutrienţi

Cele mai indicate conserve de peşte sunt cele cu: ton, somon, macrou, caracatiţă, midii, sardine. Printre sortimentele contraindicate sunt cele cu anşoa (din cauza conţinutului ridicat de sodiu), crab (din cauza nivelului ridicat de colesterol) şi creveţi (sunt deseori „trataţi” cu antobiotice, pentru stimularea creşterii acestora şi prevenirea bolilor). 

Conservele de peşte – DEZAVANTAJE

  • există un impediment în ceea ce priveşte preţul, care de obicei este ridicat, ca indicator al calităţii peştelui din care a fost preparată conserva respectivă
     
  • subiectivismul gustului în ceea ce priveşte calităţile organoleptice modificate ale unei conserve VS peştele proaspăt
     
  • capcana botulinică, pe care o întinde însă orice fel de conservă şi de aceea se indică verificarea termenului de valabilitate, verificarea etichetei nutriţionale a conservei şi a aspectului exterior şi interior al acesteia. 

Intoxicaţia cu toxina botulinică este declanşată de consumul unor astfel de alimente, neîncălzite şi păstrate după deschiderea conservei la temperaturi pozitive de peste 3,3 grade Celsius. Măsurile luate contra botulismului pot consta în utilizarea antiserului sau anatoxinei specifice, însă cea mai recomandată modalitate rămâne prevenirea apariţiei bolii.

Alterarea conservelor este provocată frecvent de microorganisme care se regăsesc pretutindeni: în alimente, pe ambalaje şi în aer. De aceea, este foarte important să fie respectate regulile de igienă în timpul pregătirii conservelor şi să se evite cumpărarea conservelor  cu semne de alterare, cum ar fi de exemplu bombarea capacului.

Ce peşte găsim în pieţele româneşti?

CRAPUL ROMÂNESC,  FITOFAGUL: mari aducători de Omega 3 şi fosfor, sunt peşti graşi, cu avantajul că pot fi consumaţi şi proaspeţi din comerţ, dar şi conservaţi sau afumaţi.

ŞALĂU, BIBAN, ŞTIUCĂ: peşti de apă dulce care se pot consuma în stare proaspătă şi la noi în ţară; sunt peşti cu un aport caloric redus dar nutritiv bun, motiv pentru care sunt recomandaţi în dietele de slăbiure.

MACROU, HERING, COD, MERLUCIU: sunt peşti oceanici  de foarte bună calitate, plini de elemente nutritive, dezavantajul este că nu-i găsim decât în stare congelată la noi în ţară; de  foarte multe ori ei sunt decongelaţi şi apoi recongelaţi, proces care alterează proteina, deci calitatea lor. Se pot găsi însă şi sub formă de conserve sau afumaţi, crescând astfel calitatea produsului consumat.

PANGASIUS: se regăseşte numai sub formă congelată,  e sărac în Omega3 şi este un peşte de slabă calitate din punct de vedere nutritiv. Citeşte aici mai multe despre toxinele din Pangasius

PĂSTRĂV: peşte de apă dulce, cel mai adesea de crescătorie şi mai rar sălbatic din râuri de munte, este valoros datorită compoziţiei sale, a gustului plăcut şi a posibilităţii de a-l consuma proaspăt dar şi preparat, sub formă de conserve, afumare, marinare, fără să se piardă din calităţile sale.

SOMONULeste printre cele mai sănătoase tipuri de peşte din lume, sunt diferite tipuri de somon- sălbatic sau de crescătorie, inferior calitativ celui sălbatic. Se recomandă consumul lui în toate formele regăsite în comerţ.

PEŞTII DE MAREA NEAGRĂ: CALCAN, ZARGAN, CHEFAL, STAVRID, HAMSIE: sunt regăsiţi în formă proaspătă, sunt peşti sezonieri de sezon cald şi sunt plini de elemente nutritive. Se păstrează calităţile prin conservare sau afumare.

Atenţie la semipreparatele din peşte!

Icrele, batogul afumat sau specialităţile marinate sunt pe lista neagră a produselor care nu ar trebui consumate.

Icrele ascund numeroase ingrediente nocive, de aceea este de preferat să cumpăraţi icre în stare naturală şi să le preparaţi acasă. Specialităţile afumate sunt delicioase, însă fumul artificial, creat din sbstanţe chimice, poate avea efecte negative asupra stării de sănătate. Cât priveşte peştele marinat, citiţi cu atenţie eticheta produsului, deoarece poate ascunde o cantitate foarte mare de sare, precum şi numeroşi aditivi şi conservanţi care nu sunt tocmai prielnici organismului.

Nici batoanele de peşte, renumitele fishfingers atât de iubite de copii, nu sunt văzute cu ochi buni de către specialiştii în nutriţie, deoarece aceste produse nu conţin nici pe departe ceea ce promovează. De cele mai multe ori, acestea sunt făcute din resturi de peşte, plus că prăjirea în baie de ulei aduce un aport caloric mare şi o distrugere completă a substanţelor nutritive.