Vitamina F

Vitamina F constă, de fapt, dintr-o grupare de acizi graşi mono şi polinesaturaţi, intrând în componenţa uleiurilor vegetale (acid linoleic, acid linolenic, acid arahidonic). Aceşti acizi nu pot fi sintetizaţi în organism, fiind obtinuţi din unele produse alimentare şi cunoscuţi sub denumirea de acizi esenţiali.

Ei sunt liposolubili, foarte usor oxidabili şi activi numai în prezenţa vitaminelor B6 si E. Vitamina F intră in structura fosfolipidelor si faciliteaza transportul si eficienta utilizare a grasimilor în organism. Este hipocolesterolemică, deci şi antiaterosclerotică, ea constituind şi un factor de creştere şi de susţinere a funcţiei antitoxice a ficatului.

De asemenea, printre proprietăţile pe care le are această vitamină se numără şi urmatoarele:  ajută la menţinerea permeabilităţii normale a membranelor celulare, nu permite migraţia bacteriilor intestinale producătoare de toxine, asigură sănătatea pielii şi a părului, combate diferitele afecţiuni cardiace, ajută la scăderea greutăţii corporale, prin arderea grăsimilor saturate.

Recomandări

Deficitul de vitamina E: cauze, simptome, tratament

Carenţa de vitamina F se află la originea unor afecţiuni după cum urmează: acnee infantilă, eczeme, prurit anal, arterite şi flebite, angină pectorală, infarct miocardic, tulburări hepatice şi nervoase, disfuncţii sexuale, hematurie, diferite leziuni renale, tulburări digestive, creşterea nivelului metabolismului bazal, varice, litiază biliară, oprirea creşterii, migrene, tulburarea ciclului menstrual etc.

Până în prezent nu au fost stabilite dozele zilnice necesare în această vitamină; s-a emis însă ideea potrivit căreia consumul ridicat de glucide determină creşterea necesarului de vitamina F.

Surse bogate de vitamina F se găsesc în: uleiul de floarea-soarelui (de preferat, obţinut prin presare la rece), uleiul de porumb şi de soia, uleiul de măsline, fructele de cătină albă, arahide şi nuci, seminţele de dovleac (crude) şi alune, migdalele dulci şi uleiul de ficat de peşte etc.