Bronhoscopia – ce este, când e indicată, cum te pregătești pentru această investigație

Ce este bronhoscopia

Bronhoscopia este o procedură medicală în care se introduce un tub flexibil și subțire numit bronhoscop în căile respiratorii ale pacientului pentru a examina, diagnostica sau trata diferite afecțiuni pulmonare sau ale căilor respiratorii.

Acest instrument poate fi introdus prin gură sau nas și poate ajunge în trahee și bronhii, oferind medicului posibilitatea de a examina interiorul plămânilor și căilor respiratorii. Pentru a face procedura mai confortabilă și pentru a reduce disconfortul, medicul poate administra anestezie locală sub formă de spray sau picături în gură și gât pentru a amorți zonele care vor fi examinate.

Medicul introduce bronhoscopul prin gură sau nas și îl avansează treptat în căile respiratorii. Pe măsură ce bronhoscopul avansează, medicul examinează interiorul plămânilor și căilor respiratorii. Dacă este necesar, se pot preleva mostre de țesut (biopsii) pentru analiză ulterioară.

Recomandări

Torticolisul: cauze, simptome, factori de risc, tratament

5 moduri uimitoare în care citricele îți pot îmbunătăți sănătatea inimii, memoria și imunitatea

La finalul examinării, bronhoscopul este îndepărtat cu grijă. Pacientul poate simți o senzație de disconfort în timpul retragerii instrumentului. După bronhoscopie, pacientul poate fi monitorizat pentru o perioadă într-o zonă de recuperare.

Când este indicată bronhoscopia

Bronhoscopia poate fi utilă pentru diagnosticarea şi tratarea corespunzătoare (pe baza rezultatelor obţinute în urma bronhoscopiei ) a afecţiunilor respiratorii:

• Boli pulmonare diverse
• Tumori
• Tuse cronică
• Infecţii
• Hemoptizii (sânge din plămâni)

Iată câteva dintre principalele indicații pentru bronhoscopie:

Diagnosticarea și stadializarea cancerului pulmonar

Bronhoscopia poate fi folosită pentru a examina zonele suspecte din căile respiratorii și pentru a preleva mostre de țesut pentru a confirma prezența cancerului pulmonar și pentru a determina gradul de extindere a acestuia (stadializare).

Evaluarea afecțiunilor pulmonare

Bronhoscopia este utilă în diagnosticarea și evaluarea afecțiunilor pulmonare, cum ar fi pneumoniile recurente, tuberculoza, fibroza pulmonară, bronșita cronică și tulburările inflamatorii ale căilor respiratorii.

Investigarea sângerărilor pulmonare

Când un pacient prezintă sângerări pulmonare inexplicabile sau hemoptizie (tuse cu sânge), bronhoscopia poate fi utilizată pentru a identifica sursa sângerării și pentru a interveni pentru oprirea acesteia.

Evaluarea obstrucțiilor căilor respiratorii

Bronhoscopia poate fi utilizată pentru a evalua și trata obstrucțiile căilor respiratorii cauzate de obiecte străine, tumori, leziuni, stricturi etc.

Detectarea și tratamentul leziunilor benigne sau maligne ale căilor respiratorii

Bronhoscopia poate fi folosită pentru a identifica și îndepărta leziuni ale căilor respiratorii, cum ar fi polipii, papiloamele sau tumorile non-canceroase.

Monitorizarea progresiei bolilor pulmonare

Pentru pacienții cu afecțiuni pulmonare cronice, precum fibroza pulmonară sau bronșita cronică, bronhoscopia poate ajuta la evaluarea evoluției bolii și a eficacității tratamentelor.

Evaluarea complicațiilor post-chirurgicale

După anumite intervenții chirurgicale toracice sau bronșice, bronhoscopia poate fi efectuată pentru a evalua posibile complicații sau pentru a îndepărta secrețiile sau obstrucțiile care pot apărea în urma procedurii.

Pregătirea pentru bronhoscopie

Pacientul care urmează să fie supus bronhoscopiei trebuie să respecte anumite recomandări astfel încât procedura să se desfășoare în cele mai bune condiții și rezultatele să fie precise, iar riscul de eventuale complicații să fie redus la minimum.

Iată în ce constă pregătirea pentru bronhoscopie, conform specialiștilor de la Institutul de Pneumoftiziologie Marius Nasta:

• Ultima masă va fi în seara dinaintea bronhoscopiei.
• Fumatul este contraindicat cu 2 ore înaintea manevrei.
• Nu se consumă cafea în ziua bronhoscopiei (influențează calitatea anesteziei).
• Este de preferat să nu conduceți automobilul propriu când veniți la spital pentru efectuarea bronhoscopiei.
• Pacienții diabetici NU vor lua antidiabeticele orale și nici insulina în dimineața procedurii; se măsoară glicemia și numai dacă aceasta depășește 200 mg% se poate administra insulină, dar în doză mai mică decât prevede schema personală, pentru a evita pericolul hipoglicemiei. Măsurarea glicemiei și administrarea insulinei se vor face după ce pacientul ajunge la spital.
• Pacienții cardio-vasculari își vor lua medicamentele antiaritmice și antihipertensive din schema personală nemodificat în dimineața procedurii.
• Anticoagulantele orale se întrerup cu min 48 de ore preprocedural și se înlocuiesc cu HGMM (heparine cu greutate moleculară mică); acestea din urmă se administrează în seara dinaintea intervenției, dar nu și în dimineața intervenției, administrarea putând fi reluată la minimum 6 ore post-procedural (se va reveni la anticoagulantul oral în ziua următoare).
• Aspirina NU se întrerupe decât cel mult în ziua intervenției.
• Anticoagulantele orale de tip cumarinic se întrerup cu minimum 5 zile preoperator și trebuie înlocuite cu HGMM în doză terapeutică; cu acestea din urmă se procedează după modelul descris anterior.
• Antiagregantele plachetare de generație nouă trebuie oprite cu 5 zile preprocedural și înlocuite cu aspirină. Pot fi reluate în ziua următoare intervenției.
• În cazul tratamentelor cronice cu cortizon, acestea nu vor fi întrerupte nici în ziua intervenției.
• Restul medicațiilor cronice nu necesită precizări suplimentare, dar este de preferat să se întrerupă în dimineața intervenției pentru a nu crește în mod inutil cantitatea de apă.

După bronhoscopie se contraindică ingerarea de apă sau alimente timp de 2 ore. Unele persoane pot avea la câteva ore după bronhoscopie un puseu febril care se remite cu antitermice.

Dacă pacientul a primit sedare intravenoasă, acesta nu are voie să conducă autovehicule timp de 24-48 de ore și este recomandat să rămână sub supraveghere minimum 6 ore; de asemenea, se recomandă să nu părăsească domiciliul nesupravegheat în primele 24 de ore.