Terapia cognitiv comportamentală în tratamentul obezității. Psiholog Yolanda Crețescu explică ce rol are

16.03.2021 | Paula Rotaru
Terapia cognitiv comportamentală în tratamentul obezității. Psiholog Yolanda Crețescu explică ce rol are
Sursa foto: Shutterstock

Terapia cognitiv comportamentală are un rol primordial în tratamentul pacienților cu obezitate.

Majoritatea celor care vor și au nevoie să slăbească – pentru că obezitatea le produce un disconfort major și are implicații atât asupra sănătății fizice, cât și asupra celei psihice – pur și simplu nu pot ieși din acest cerc vicios al supraalimentării, al cărei „combustibil” este de multe ori o suferință emoțională.

De aceea nu este deloc indicat să îi spui unei persoane cu obezitate „nu mai mânca și vei slăbi” sau „nu depui destul efort” sau „ești așa doar din cauza ta, pentru că mănânci prea mult”. Nu faci decât să adâncești și mai mult sentimentul de inutilitate, de vinovăție și rușine.

Ne spune cum ajută terapia cognitiv comportamentală în tratamentul obezității psihologul clinician și psihoterapeut Yolanda Crețescu, fondatoarea proiectului depreHUB și președintele Asociației Happy Minds.

Supraalimentația are ca substrat psihologic un alt rol decât hrănirea organismului

Problema obezității este supraalimentarea. Trebuie să știm că supraalimentația are ca substrat psihologic un alt rol decât hrănirea organismului.

În terapia cognitiv comportamentală este important să plecăm de la asocierea cognitivă pe care o face clientul, pentru a identifica ce rol îndeplinește hrana. Și asta pentru că alimentele nu au numai valoare nutrițională, ci și valoare simbolică în raport cu motivațiile afective (pozitive sau negative), socioculturale, familiale, spune psihologul.

Astfel, putem identifica o clasificare a alimentelor după implicațiile psihice:

  • Alimente pozitive – cele care produc siguranță și sentimentul de bunăstare;
  • Alimente care semnifică recompense sau mulțumiri – dulciurile sau mâncarea preferată;
  • Alimente dătătoare de putere de energie – cele consumate ca simbol cultural: grătarul, cârnații;
  • Alimente care reflectă statutul social – caviar, băuturi scumpe;
  • Alimente și băuturi interzise copiilor – alimente de care copiii vor face abuz odată ce au trecut pragul adolescenței: cafea, alcool, program alimentar nesănătos.

Acolo unde obezitatea este în comorbiditate trebuie abordată patologia de bază

În abordarea cognitiv comportamentală a obezității este importantă identificarea schemelor eronate care au decurs din expunerea inadecvată la alimente, rutina de familie sau modele sociale.

Odată ce s-au identificat tiparele cognitive, este important să fie descoperite emoțiile asociate și să se evite abordările care produc constrângere, apatie sau resemnare și, cel mai grav, depresie.

Elementele terapiei comportamentale includ: automonitorizarea, stabilirea țintelor terapeutice, controlul stimulilor, învățarea autocontrolului, modificarea comportamentului de autoreglare, autoapărare, schimbarea sau îmbunătățirea imaginii de sine, modificarea tiparelor alimentare greșite și suport în menținerea pe termen lung a scăderii în greutate, adaugă Yolanda Crețescu.

Acolo unde obezitatea este în comorbiditate trebuie abordată patologia de bază: tulburări endocrine, disfuncții metabolice.

În același timp însă, este important de urmărit și obezitatea, care produce alte comorbidități de tipul diabet, hipertensiune, depresie.

Terapia cognitiv comportamentală: cele 5 stadii ale obezității

Modelul transteoretic al schimbărilor comportamentale s-a dovedit a fi foarte eficient în abordarea adicțiilor, unde, prin intermediul interviului motivațional, se poate identifica stadiul în care este pacientul și astfel să se obțină o adaptare a strategiilor terapeutice mai bună.

Psihologul Yolanda Crețescu descrie aceste stadii:

  • Precontemplarea – persoana îşi acceptă propriul comportament şi nu intenționează să modifice ceva în această privință („Nu mi se pare nimic în neregulă la mine… Nici nu mă gândesc să schimb ceva.”);
  • Contemplarea – apare ambivalența motivațională – stare de „vrea și nu prea vrea” să renunțe („Poate că ar fi bine să fac o schimbare.”);
  • Pregătirea – schimbarea începe să fie văzută ca o necesitate, deoarece persoana resimte din ce în ce mai dureros efectele neplăcute ale comportamentului („Intenționez să mă opresc/să schimb … începând de la …”);
  • Acțiunea – decizia pentru schimbare a fost luată și persoana se angajează în diferite acțiuni pentru a realiza schimbarea („M-am oprit/am schimbat…”);
  • Menținerea – stabilizarea și generalizarea noului comportament („Nu am mai făcut de ceva timp comportamentul X și aplic cu succes alternativele mele”).
Yolanda Crețescu este psiholog clinician și psihoterapeut, fondatoarea proiectului depreHUB și președintele Asociației Happy Minds.
Rezonanța pozitivă în cuplu
Rezonanța pozitivă în cuplu