Roxana G. freelancer: ”În depresie, nu am putut lucra, nu am putut dormi, nu găseam sensul vieții”

Simptomele depresiei trebuie recunoscute la noi și la cei apropiați. Ajutorul specializat din partea psihiatrilor, psihoterapeuților, psihologilor și al familiei trebuie să nu se lasă așteptat prea mult timp.
04.12.2020 | Mădălina Drăgoi
Roxana G. freelancer: ”În depresie, nu am putut lucra, nu am putut dormi, nu găseam sensul vieții”
Simptomele depresiei nu trebuie neglijate, foto Shutterstock

Depresia este un cuvânt de ordine în plină pandemie, dar și în lunile de iarnă. Chiar și persoanele optimiste și echilibrate trec prin momente dificile în care lipsa de speranță starea ce le definește. Însă, sănătatea psihică și igiena mentală joacă un rol important. În cadru campaniei ”Să învingem depresia” am stat de vorbă cu o tânără de 33 de ani, Roxana G. care a suferit de depresie.

 

CSÎD: Cum v-a afectat depresia viața personală?

Roxana G.: Pe partea personală , nu mai puteam să fac nimic. Nu am făcut curățenie. Nici nu mai țin minte cât de des mă spălam. Pentru mine totul era un chin, era fără sens. Nu mai găseam sensul vieții! Nu mai găseam sensul niciunei activități. Nu mai găseam niciun fel de plăcere în nicio activitate și practic nu facem nimic. Stăteam în pat și plângeam de dimineață până seara.

După o lună de psihoterapie, semnele au început să apară

CSÎD: Când ați văzut primele rezultate ale psihoterapiei?

Roxana G.: Am început să mă simt mai bine cam de la o lună de la începutul terapiei. Toată terapia a durat nouă luni.

Cum poate fi ajutată o persoană cu depresie

CSÎD: Cum ar putea cei din jurul unei persoane cu depresie să o ajute?

Roxana G.: Aici sincer nu am nici un răspuns. Pentru că am trecut prin asta cu prieteni care au avut și ei depresie și cu toate încercările noastre, a celor din jur de a-i duce la terapie, sau de a le oferi sprijin sau de a face ceva să-i ajutăm, până nu au simțit ei nevoia să ceară, nu a funcționat. Tot ce pot spune este că sportul ajută dacă mai există un pic de motivație, de dorință de orice, ieșitul la aer, plimbări, un pic de sport ajută și să încerce să vorbească cu oricine nu știu, chiar dacă e prieten apropiat, chiar dacă e strain, să vorbească, să scoată răul din ei.

Cei dragi trebuie să ofere ajutor necondiționat și să aibă răbdare

CSÎD: Și totuși, ce credeți că ar fi de ajutor pentru o persoană aflată în depresie să audă de la cei dragi?

Roxana G.: Iar nu știu pentru că după cum spuneam, am încercat multe variante și n-a funcționat nici una, dar cred că putem încerca de nenumărate ori. Cred că putem să le zicem că suntem acolo, că îi ascultăm, musai nu trebuie să o facem pe deștepții să venim cu soluții, pentru că cel mai probabil soluțiile noastre nu li se vor părea potrivite. Să le oferim doar un umăr pe care să plângă sau bani dacă au nevoie să se ducă la terapie sau recomandări pentru așa ceva.

CSÎD: Care este visul dvs cel mare?

Roxana G.: Visul meu cel mare e să devin scriitoare. Asta când o să fac suficienți bani cât să mă întrețin să nu mai fie un stres partea financiară. Să pot să scriu ce vreau, eu când vreau. Să am o mansardă plină de cărți și acolo să pot să scriu multe povești și romane.

 

Recomandări:
De ce NU spui NU?
De ce NU spui NU?
Singurătatea: ce ascunde?
Singurătatea: ce ascunde?