De ce nemții aplică disciplina și când fac sau primesc cadouri?

Să nu primești cadou, în cultura noastră balcanică ar putea fi echivalent cu ”a nu merita”. Însă mulți nemți, de exemplu, nu doresc să facă și nici să primească cadouri de Crăciun. Și nu pentru că sunt zgârciți sau nu își permit, ci din alt motiv. Pentru a evita risipa. O bună parte din cadourile pe care le primim de Crăciun, rămân uitate într-un colț de mobilă imediat ce au fost desfăcute.

Vouă vi s-a întâmplat să nu găsiți nimic util în cadourile de Crăciun? Mai știți ce ați primit cadou, acum un an de exemplu? Ați refolosit puloverul de Crăciun primit acum 3 ani? Ce s-a întâmplat cu cărțile pe care le-ai tot primit de Crăciun? Le-ai deschis? Ei bine, poate că raționamentul unor nemți nu este deloc greșit. Din contră, ajută să păstrăm mai mult loc liber în viață.

Pre-bucuria, cea mai mare bucurie

Am auzit asta foarte des în Germania. Ei bine, mi s-a întâmplat să observ asta. Am adus un cadouaș cuiva (german de origine) cu două săptămâni înainte de Crăciun, însă nu cu scopul de a fi deschis în zilele de sărbătoare. Pentru mine era un cadou de revedere. Și atât. Însă acea persoană a zis din prima: ”Va fi cadoul meu de Crăciun. Îl țin aproape și de câte ori îl zăresc simt bucurie. Voi fi plecat, probabil nu voi primi cadouri. Așadar este cadoul meu”. Am fost uimită de această perspectivă. Și chiar dacă a fost singurul cadou, acesta a fost deschis pe 25 decembrie, conform tradiției pe care o are acea persoană.

Recomandări

De ce nemții scot copiii afară la joacă, indiferent de vreme?

De ce germanii nu aruncă pâine?

Cadoul ”mâncare”- o idee apreciată de nemți

Ei bine, tot în idea de a folosi cu inteligență și respect resursele naturii, mulți nemți preferă să ofere și să primească mâncare. Delicatese, evident. Deși știam acest lucru despre un prieten neamț tot am fost surprinsă. Am pregătit o prăjitură despre care știam că îi place drept cadou de Crăciun. A fost încântat și m-a întrebat dacă nu ar trebui să congeleze o parte. Probabil, reacția mea de mirare a fost atât de puternică încât a renunțat la idee. Însă la sfârșitul vizitei, mi-a dat un sfert de prăjitură înapoi zicându-mi. ”Tocmai pentru că apreciez munca ta, ia o parte înapoi! Pentru mine este suficient ceea ce a rămas și nu vreau să risipesc!”