Clivajul din perspectivă psihanalitică: o explorare a dualității umane

Clivajul reprezintă un concept complex și profund din domeniul psihanalizei, care adâncește înțelegerea structurii și funcționării minții umane.

În esență, clivajul reprezintă o diviziune sau separare a conștiinței umane, care poate avea consecințe semnificative asupra personalității și comportamentului individului. Această diviziune adâncește și mai mult misterul, iar în filme poate fi văzută o formă severă a acestuia, numită scindare, care stă la baza personalității multiple.

Clivajul din perspectivă psihanalitică

Sigmund Freud, fondatorul psihanalizei, a fost unul dintre primii psihologi care a studiat și a teoretizat asupra clivajului. El a considerat că acesta reprezintă o apărare psihică, un mecanism de apărare prin care individul separă conținutul mintal inacceptabil sau dureros de conștiința sa. Această separare are drept scop reducerea tensiunii și anxietății care pot apărea din confruntarea cu aspecte ale sinelui sau amintiri traumatice.

Recomandări

Mit și adevăr despre DEPRESIE. Nu e o simplă supărare care trece dacă câștigi mai mulți…

Psihoza și elementele psihotice: care sunt cauzele, manifestările și metodele de tratament

Aici ne putem gândi la un copil care pe de-o parte se teme că părinții l-ar putea bate pentru orice lucru mărunt, iar pe de altă parte că are nevoie de ei pentru a trăi. Astfel, în anumite condiții, copilul poate dezvolta un clivaj și poate vedea, pe rând, pe același părinte ca fiind fie bun, protector, fie rău, amenințător.

Acest lucru apare foarte mult în tulburarea de personalitate borderline unde există acea gândire alb-negru când partenerul de viață este văzut ca fiind cel mai minunat om atunci când este apropiat și este perceput ca fiind cel mai mare dușman atunci când face un anumit lucru care nu este neapărat pe placul persoanei în cauză.

Cauzele clivajului

Clivajul are ca punct de origine o incapacitate a copilului mic de a percepe un tablou complet asupra mamei sale. Când este mic, la doar câteva luni, copilul simte că este alături de o mamă minunată atunci când primește afecțiune și simte că se află în compania unei mame groaznice atunci când copilul se simte rău (este ud, este bolnav, îi este foame, se sperie de un zgomot etc.).

În mod natural, ca urmare a dezvoltării fiziologice, copilul începe să conștientizeze că mama bună și mama rea sunt una și aceeași persoană, iar mama bună este mult mai puternică decât mama rea și se poate baza pe ea.

În cazul apariției clivajului, vorbim despre o incapacitate de a alătura aceste două aspecte contradictorii ale mamei: mama care protejează și mama care este absentă. Acest lucru apare ca urmare a unei sensibilități înnăscute ale copilului (copilul care este frustrat sau supărat repede) sau ca urmare a unei forme de parentaj cu impact negativ asupra dezvoltării.

Cum se manifestă clivajul

Clivajul poate avea manifestări variate în comportamentul și experiența individului. Unul dintre cele mai notabile este disocierea, în care o persoană simte că este separată de sine însăși sau de realitate.

De asemenea, clivajul, în forme mai puțin severe, conduce la forme de idealizare (oameni care idealizează unele lucruri, în timp ce nu reușesc să observe părțile negative din acestea) sau la comportamente contradictorii (ieri am vărsat tot alcoolul în chiuvetă pentru că am decis să mă las de băut, dar astăzi am cumpărat din nou pentru a pregăti petrecerea mea aniversară).

Implicațiile clivajului

Clivajul poate avea implicații semnificative asupra dezvoltării individuale și asupra procesului terapeutic. În primul rând, clivajul poate reprezenta o barieră în calea dezvoltării personale sănătoase, deoarece indivizii pot avea dificultăți în a se confrunta cu conflictele și traumele din trecut.

De asemenea, clivajul poate fi o sursă de suferință mentală și emoțională, deoarece indivizii pot trăi cu sentimentul de a fi divizați sau fragmentați.

În ceea ce privește terapia, abordarea clivajului necesită o înțelegere și abordare sensibilă din partea terapeutului. Terapia psihanalitică poate ajuta la explorarea și integrarea părților separate ale sinelui, facilitând vindecarea și dezvoltarea personală.