Sindromul borderline: cauze, simptome, tratatament

O persoană cu sindrom borderline are în permanenţă o senzaţie de teamă de abandon, este fragilă emoţional, impulsivă şi are frecvent schimbări de dispoziţie ce pot avea un impact negativ asupra relaţiilor familiale sau de cuplu. Gestionarea cu dificultate a stărilor emoţionale, relaţiile instabile şi stima de sine scăzută sunt principalele simptome ale sindromului borderline.

Sindromul borderline: simptome

Sindromul borderline afectează stima de sine, comportamentul şi relaţiile cu cei din jur. Printre cele mai frecvente manifestări ale sindromului borderline amintim:

• Teama permanentă, intensă şi nejustificată de abandon – deseori, persoana respectivă dramatizează, face scene, ameninţă că se va sinucide dacă partenerul o va părăsi
• Relaţii de cuplu dificile, caracterizate prin idealizarea partenerului, urmată de schimbarea bruscă a dispoziţiei, care poate merge până la acuzarea acestuia că nu este destul de atent sau de iubitor
• Schimbări bruşte ale stării emoţionale, care pot oscila între stima de sine supraevaluată şi negarea tuturor calităţilor persoanei în cauză, uneori chiar negarea propriei existenţe, senzaţia că nu ştie cine este şi ce a realizat în viaţă, schimbarea frecventă a locurilor de muncă, a partenerilor, a scopurilor în viaţă, a religiei sau chiar a identităţii sexuale
• Episoade de paranoia sau de pierdere a contactului cu realitatea, timp de câteva minute până la câteva ore, care sunt strâns legate de evenimentele stresante
• Comportament impulsiv sau periculos, care se poate manifesta prin mâncat compulsiv, condus cu viteză, jocuri de noroc, furt din magazine, sex neprotejat cu necunoscuţi, consum de droguri sau alcool, renunţarea nejustificată la locul de muncă, încheierea unei relaţii de cuplu fără un motiv anume
• Tendinţe suicidare sau automutilarea (tăieturi sau autoincendiere) , deseori ca răspuns la teama de abandon
• Stări oscilante de dispoziţiei, care includ fericire, iritabilitate, ruşine sau anxietate severă
• Sentimentul de vid interior şi goliciune sufletească, care este compensat prin sex, abuz de droguri sau alcool, supraalimentare
• Furie intensă, sarcasm sau comportament violent fizic sau psihic asupra altor persoane

Deseori, sindromul borderline se asociază cu alte probleme, precum depresia, tulburarea bipolară, abuzul de droguri sau de alcool, tulburările alimentare (anorexie, bulimie), anxietate, sindromul de stres posttraumatic, ADHD, tulburarea de personalitate antisocială.

Cauze

Cauza sindromului borderline nu este pe deplin cunoscută. Specialiştii consideră că această tulburare mintală ar putea fi cauzată de o combinaţie de factori biologici şi de mediu, cum ar fi un episod traumatic în copilărie (viol, abuz emoţional, singurătate, divorţ, bătăi etc.).

Unele studii au arătat că sindromul borderline ar putea fi moştenit genetic sau că riscul de a dezvolta această tulburare este mai crescut dacă cineva din familie suferă de o afecţiune psihică. De asemenea, unele cercetări au indicat că anumite modificări în structura chimică a creierului pot creşte riscul de sindrom borderline – de exemplu, deficitul de serotonină poate cauza simptome precum agresivitate sau impulsivitate.

Diagnostic

Tulburările de personalitate, aşa cum este şi sindromul borderline, sunt diagnosticate pe baza mai multor indicii. În primul rând, medicul psihiatru va purta o discuţie detaliată cu pacientul, urmând ca acesta să facă o evaluare psihologică prin intermediul unui chestionar cu întrebări privind simptomele manifestate, istoricul medical familial şi alte detalii legate de stilul de viaţă al pacientului.

De cele mai multe ori, diagnosticul de sindrom borderline se stabileşte la maturitate, deoarece anumite simptome pot fi considerate normale în cazul unui copil sau adolescent şi se pot ameliora sau dispărea odată cu înaintarea în vârstă.

Sindromul borderline: tratament

Principala abordare terapeutică a sindromului borderline este psihoterapia, însă există şi medicamente (antidepresie, antipsihotice) care pot ameliora simptomatologia. De asemenea, medicul poate decide internarea pacientului în spital pentru propria siguranţă.

Autor: Paula Rotaru

Surse: helpguide.org, mayoclinic.org, nhs.uk