E-uri: periculoase sau inofensive?

Nu poţi să numeri pe degete de câte ori ai auzit de faimoasele “E-uri”. Te-ai lovit de ele la fiecare pas din supermarket şi le-ai găsit pe fiecare etichetă de produs cumpărat.
E-uri: periculoase sau inofensive?

Nu poţi să numeri pe degete de câte ori ai auzit de faimoasele “E-uri”. Te-ai lovit de ele la fiecare pas din supermarket şi le-ai găsit pe fiecare etichetă de produs cumpărat. Ştii că nu sunt bune, deoarece le asociezi cu fiecare “opinie” a nutriţioniştilor care “se zbat” să ne asigure că sunt extrem de nocive şi că ar trebui să consumăm doar produse bio, la preţuri care depăşesc cu mult bugetul alocat de tine pentru cumpărăturile zilnice.

În ciuda acestor convingeri puternice despre “otrava” a cărui nume începe cu “E” şi se termină cu un număr din cel puţin 3 cifre, află că nu toate sunt dăunătoare!

Deci, ce este “E000” (0=un număr oarecare)? E-ul, în sine, vine de la Europa, iar numărul care îl urmează identifică cei 319 aditivi din mâncare aprobaţi în Europa.

Aceşti aditivi nu au doar rolul de a te ţine departe de produsele în care îi găseşti. Ei au utilizări diferite – cei mai importanţi sunt, în ordine: coloranţii, conservanţii, stabilizatorii (care opresc separarea ingredientelor), agenţii de gelificare, corectorii de acididate, potenţiatorii de aromă şi îndulcitorii.

Unii dintre ei sunt produşi din sărâmarea substanţelor naturale (cum ar fi E412 sau guma de guar, preparat din seminţe de fasole) alţii sunt sintetici, creaţi de reacţii chimice, cum ar fi distilarea.

Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară stabileşte un nivel acceptabil de E-uri în fiecare aliment. În urma unui studiu recent, în care Dr. Jonty Heaversedge a analizat un pacient care consumase într-o singură zi 8.500 de calorii şi 50 E-uri diferite, s-a dovedit nu numai că pacientul nu suferise nici o problemă de ordin medical din cauza E-urilor consumate (cu excepţia suprasaturaţiei şi, probabil, o durere de stomac) dar şi că nivelul de aditivi consumaţi de pacient se încadrau în limita normală, neafectându-i în vreun fel negativ starea generală de sănătate.

Totuşi, ideea studiului nu era aceea de a demonstra că E-urile nu sunt nocive, ci de a arăta cât de multe substanţe de acest fel se găsesc în fiecare zi în dieta noastră. Roşiile, de exemplu, conţin şapte tipuri diferite de E-uri, inclusiv caroten (E150a) şi acid malic (E296). Desigur, pentru că aceste substanţe nu au fost adăugate în roşii în mod artificial, nu sunt clasificate ca E-uri, dar ele tot îndeplinesc aceleaşi funcţii şi sunt metabolizate de organism în acelaşi fel.

De asemenea, organismul uman creează, în mod natural, cel puţin 20 de E-uri – grăsime umană – cum ar fi glicerolul, E442 (îl găsim sub formă de aditiv alimentar, derivat din grăsimi vegetale şi animale), folosit pentru a conserva produsele alimentare.

Mai mult decât atât, unele dintre alimentele considerate ca fiind cele mai bune de pe planetă (inclusiv caviarul) depind de E-uri. Chiar şi vitaminele au E-uri (Vitamina C – E300, Vitamina E – E306 sau Vitamina B – E101)! De fapt, E-urile sunt peste tot în jurul nostru, 99,995% din fiecare gură de aer pe care o inspirăm este o „supă” de E-uri, inclusiv azot (E941) şi oxigen (E948).

Bineînţeles, asta nu înseamnă că ar trebui acum să dai fuga la supermarket şi să îţi cumperi tone de chips-uri, ciocolată şi fast-food. Ceea ce vreau să înţelegi, este că nu toate E-urile sunt nocive la fel cum, în nici un caz, nu toate sunt benefice organismului! Trebuie să alegi cu grijă produsele pe care le pui în coş, să citeşti etichetele cu atenţie şi să alegi, întotdeauna, alimentele sănătoase în loc de cele care arată bine doar în pozele de pe ambalaj!

Pericolul din salata de icre
Pericolul din salata de icre
Cel mai nou articol Video: