Femeia care își amintește aproape fiecare zi din viață, cu emoțiile trăite în copilărie. Afecțiunea rară care nu o lasă să uite nici momentele dureroase

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

O femeie din Australia susține că își poate rememora experiențele personale cu o precizie ieșită din comun, retrăind uneori emoțiile pe care le-a simțit cu zeci de ani în urmă. Rebecca Sharrock, în vârstă de 36 de ani, are HSAM (Highly Superior Autobiographical Memory), o particularitate neurologică extrem de rară care îi permite să își amintească numeroase evenimente din propria viață. Însă această capacitate nu este întotdeauna un avantaj: amintirile îi revin spontan, inclusiv cele dureroase, iar uneori îi este greu să adoarmă.

Amintirile îi revin fără o ordine cronologică

Într-un interviu acordat publicației The Independent, din locuința sa din Brisbane, Australia, Rebecca a descris cum trecutul pare să fie permanent prezent în mintea sa. Amintirile nu apar neapărat în ordinea în care s-au petrecut, ci se succed imprevizibil, de la întâmplări din copilărie până la experiențe din viața adultă.

„Trăiesc cu reveniri constante și aleatorii ale unui amalgam de experiențe — negative, pozitive, banale. Îmi trec tot timpul prin minte, de la vârste diferite: pot să sară de la trei ani la 20 de ani, apoi la șapte ani și la 16 ani. Mi-e foarte greu să adorm noaptea”, a povestit Rebecca.

Femeia a fost diagnosticată cu HSAM la vârsta de 23 de ani, după aproximativ doi ani de testări. Potrivit relatării sale, diagnosticul a venit în 2013, în urma evaluărilor unei echipe de cercetători de la Universitatea din California. Spre deosebire de uitarea obișnuită, care ne ajută să lăsăm în urmă anumite detalii ale experiențelor trăite, memoria autobiografică excepțională a Rebeccăi face ca numeroase episoade din trecut să rămână accesibile. Totuși, această capacitate nu înseamnă că își amintește absolut totul și nici că fiecare amintire este perfectă.

Recomandări

Noul spital de pe Calea Șerban Vodă din București a fost finalizat. Ce pacienți va trata…

Focar de ploșnițe la Spitalul Colentina. Secția de Neurologie, parțial izolată

De ce îi este greu să lase în urmă experiențele dureroase

Pe lângă HSAM, Rebecca se confruntă cu autism, anxietate și tulburare obsesiv-compulsivă. Ea spune că îi este dificil să se desprindă de anumite gânduri și emoții, iar revenirea repetată a amintirilor poate accentua această dificultate.

„Îmi este greu să las în urmă emoțiile, să las în urmă gândurile, iar cu HSAM, asta se extinde la tot mai multe amintiri de care nu mă pot desprinde”, a explicat ea.

Cercetările asupra persoanelor cu HSAM au identificat, în unele cazuri, scoruri ridicate la evaluările tendințelor obsesiv-compulsive. Aceste observații nu înseamnă însă că toate persoanele cu memorie autobiografică excepțională au și tulburare obsesiv-compulsivă sau că una dintre condiții o provoacă în mod direct pe cealaltă.

Pentru Rebecca, problema nu este doar numărul mare de amintiri, ci și dificultatea de a-și îndrepta atenția spre prezent atunci când episoadele din trecut reapar fără să le poată controla.

Cum își amintește ziua în care a murit prințesa Diana

Precizia cu care Rebecca rememorează anumite momente se reflectă și în amintirile legate de evenimente istorice. Întrebată despre 31 august 1997, ziua în care a murit prințesa Diana, ea a relatat scena în care familia sa a aflat vestea.

Avea șapte ani, iar mama sa nu o lăsa încă să urmărească știrile, de teamă că imaginile și informațiile ar putea să o sperie. Pentru Rebecca, momentul a rămas întipărit în memorie, alături de emoțiile și detaliile asociate lui.

Astfel de relatări sunt relevante pentru cercetătorii care încearcă să înțeleagă felul în care memoria autobiografică poate funcționa diferit de la o persoană la alta. Totuși, capacitatea de a-și aminti detalii personale nu înseamnă automat că fiecare detaliu este infailibil.

Cum verifică specialiștii amintirile persoanelor cu HSAM

Craig Stark, cercetător citat de The Independent, a explicat că echipa sa a verificat amintirile persoanelor cu HSAM prin întrebări despre evenimente publice și experiențe personale. În anumite situații, relatările au putut fi comparate cu informații disponibile despre evenimentele respective. În alte cazuri, cercetătorii au avut acces la jurnale personale care ofereau repere suplimentare.

Profesorul a povestit că unii participanți s-au prezentat la cercetare cu mai multe cutii de jurnale, care îi ajutau să documenteze experiențele trăite. Potrivit relatării publicației, aproximativ 100 de persoane cu această particularitate fuseseră identificate în lume. Numărul reprezintă cazurile cunoscute, nu o estimare sigură a tuturor persoanelor care ar putea avea HSAM.

Printre persoanele cunoscute pentru această capacitate se numără actrița Marilu Henner, devenită celebră pentru rolul din sitcomul „Taxi”, difuzat între 1978 și 1983.

Marilu Henner privește memoria autobiografică excepțională și dintr-o perspectivă pozitivă. În timpul unei vizite la un curs susținut de profesorul de psihologie Charan Ranganath, de la University of California, Davis, actrița le-a vorbit studenților despre rolul amintirilor în felul în care ne înțelegem propria existență.

„Dezvoltarea unei memorii autobiografice mai bune este cea mai puternică apărare pe care o avem împotriva lipsei de sens. Pentru că, astfel, viețile noastre contează”, a spus actrița.

Repetiția, un posibil indiciu pentru memoria excepțională

Craig Stark a explicat că persoanele cu HSAM studiate de echipa sa au obținut scoruri ridicate la evaluarea tendințelor obsesiv-compulsive. Cercetătorul a descris și un obicei observat la unii dintre participanți: aceștia reiau mental evenimentele cotidiene, organizându-le și conectându-le cu alte experiențe.

„Transformă ziua, în esență, într-o versiune de jurnal sau de postare pe rețelele sociale. Și asta își amintesc foarte, foarte bine. Se gândesc la ea de mai multe ori — repetiție în timp, exercițiu repetat. Au o structură pentru toate acestea. Fac legături cu alte evenimente”, a explicat Stark.

Potrivit cercetătorului, repetarea și organizarea informațiilor pot contribui la consolidarea amintirilor. Acest lucru nu înseamnă însă că mecanismul HSAM este pe deplin înțeles sau că repetiția explică, singură, această capacitate rară.

„Un fișet” mental în care își organizează amintirile

Rebecca spune că îi place să își organizeze amintirile, un obicei pe care îl asociază cu tulburarea obsesiv-compulsivă. Încă din copilărie, teama de a uita anumite lucruri era atât de puternică, încât pierderea unei amintiri i se părea echivalentă cu pierderea unei părți din propria viață.

„E ca și cum aș avea în minte, metaforic vorbind, un fișet, iar mie îmi place să le organizez pe luni, ani și zile. În copilărie, din cauza tulburării obsesiv-compulsive, îmi era teamă să nu uit lucruri. Așa că, atunci când mama îmi spunea: «Trebuie doar să îți pui amintirile într-o cutie», îi răspundeam: «Dar mi-e teamă că le voi uita și că atunci va lipsi o parte din viața mea»”, a povestit ea.

Această nevoie de organizare face parte din felul în care Rebecca încearcă să gestioneze avalanșa de amintiri. Cu toate acestea, faptul că trecutul îi revine constant în minte nu îi oferă întotdeauna control asupra momentului în care apar amintirile.

Muzica și limbile străine o ajută să se concentreze asupra prezentului

Pentru a-și liniști mintea, Rebecca a descoperit că muzica și studiul limbilor străine îi pot oferi un punct de concentrare. Seara, când îi este greu să adoarmă, ascultă muzică clasică și încearcă să își imagineze gândurile și emoțiile prin intermediul sunetelor.

„Îmi ancorez mintea într-o stare de relaxare imaginându-mi pur și simplu că gândurile și sentimentele mele sunt notele muzicii, iar asta mă ajută foarte mult”, a explicat ea.

Rebecca ia medicamente pentru tulburarea obsesiv-compulsivă încă de la vârsta de 16 ani, potrivit relatării sale. Spune că stresul poate face ca unele zile să fie mai greu de gestionat decât altele. Femeia a povestit că dificultățile cu care se confruntă îi limitează posibilitatea de a conduce și de a urma o carieră convențională. În schimb, a ales activități creative, care îi oferă atât o ocupație, cât și ocazia de a-și concentra atenția asupra prezentului.

„Dacă ar trebui să stau într-un singur loc toată ziua și să fac ceea ce am de făcut, ar trebui să îmi readuc constant mintea în prezent din cauza acestor reveniri ale amintirilor. A trebuit să aleg o ocupație care presupune scris și muncă de creație, care îmi relaxează mintea. Așa că mă ține ocupată, dar mă și relaxează”, a spus Rebecca.

La momentul interviului, aceasta lua lecții de chitară clasică de trei ani și intenționa să înceapă studiul viorii. Învățase spaniola și franceza și se apropia de finalizarea cursurilor de italiană. Concentrarea necesară pentru a învăța o limbă nouă sau pentru a studia un instrument o ajută să își îndrepte atenția spre o activitate concretă.

Și-a transformat experiențele în cărți

În 2024, Rebecca a publicat prima sa carte, „My Life is a Puzzle”, în care și-a prezentat experiențele de la naștere până la vârsta de 30 de ani, organizate cronologic. Potrivit The Independent, la momentul interviului lucra și la un alt volum, intitulat „My Life in Sketches”.

De-a lungul anilor, Rebecca și-a dorit să nu se mai confrunte cu dificultățile asociate HSAM, autismului și tulburării obsesiv-compulsive. Treptat, însă, a început să privească diferit propria experiență și ideea unei vieți în care amintirile nu ar mai avea același rol.

„Mulți ani mi-am dorit să fiu ca majoritatea celorlalți oameni. Mi-am dorit să nu am tulburare obsesiv-compulsivă, să nu am aceste experiențe legate de HSAM, să nu am dificultățile asociate autismului, care reprezintă principala cauză a anxietății mele”, a spus Rebecca.

„În ultimii cinci ani, m-am gândit că, pentru că nu am cunoscut niciodată o altfel de viață, ar fi tulburător să trebuiască să mă adaptez brusc unei vieți diferite.”

În ciuda provocărilor, femeia speră că cercetările viitoare vor contribui la o mai bună înțelegere a memoriei și a modului în care funcționează creierul uman.

„Trebuie să aflăm mult mai multe despre ceea ce se află în lumea noastră, nu despre ceea ce este în afara ei”, a concluzionat Rebecca.

Sursă foto – The Independent