De ce copiii copiază comportamentul colegilor cu care nu se înțeleg. Ce spun psihologii

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

De ce imită copiii colegi pe care nu îi plac? Cercetările despre dezvoltarea copilului și influența grupului explică rolul imitării și ce pot face părinții când observă acest comportament.

Un copil se întoarce de la școală și se plânge de un coleg care nu împarte jucăriile, încalcă regulile sau îi deranjează pe ceilalți. Câteva zile mai târziu, părintele observă că propriul copil a început să folosească aceleași expresii, să facă gesturi asemănătoare sau să se comporte într-un mod pe care îl critica înainte. Deși pare contradictoriu, acest comportament poate fi explicat prin felul în care copiii învață din mediul social și încearcă să se integreze în grup.

Copiii nu imită întotdeauna persoanele pe care le plac

Părinții presupun adesea că cei mici îi imită pe prietenii apropiați sau pe oamenii pe care îi admiră. Afecțiunea poate influența imitarea, dar nu este singurul factor care contează.

Recomandări

Cum afectează telefonul postura copiilor. Osteopat: „Lipsa mișcării este cauza reală, nu telefonul în sine”

Timpul petrecut cu părinții contează: ce au descoperit cercetătorii despre creierul copiilor mici

O analiză publicată în 2020 în revista Annual Review of Developmental Psychology, intitulată „Funcția socială a imitării în dezvoltare”, a examinat felul în care imitarea îi ajută pe copii să formeze și să mențină relații cu ceilalți. Cercetările analizate de psihologul Harriet Over sugerează că cei mici pot imita comportamentul altora pentru a arăta că vor să se apropie de ei și să participe la activități comune.

Asta nu înseamnă că fiecare gest imitat reprezintă o încercare de a lega o prietenie. Comportamentul poate fi influențat și de importanța socială a persoanei observate, precum și de situația în care apare acel comportament.

De exemplu, un copil poate să nu suporte glumele unui coleg făcute în timpul orelor. Cu toate acestea, dacă observă că ceilalți copii râd și îi acordă atenție colegului respectiv, poate începe să repete aceleași glume. Nu înseamnă neapărat că îi place personalitatea acelui copil, ci că a observat că un anumit comportament atrage reacții din partea grupului. Un copil poate învăța și imita comportamentul cuiva fără să îl placă sau să fie de acord cu tot ceea ce face.

Citește și: Indemnizație de 3.170 de lei pe lună pentru tinerii din România. Cine poate primi banii în 2026 și ce condiții trebuie îndeplinite

Cum influențează grupul comportamentul copiilor

Uneori, influența nu vine de la un singur coleg, ci de la mai mulți copii care se comportă la fel. Un studiu publicat în 2015 în Journal of Experimental Child Psychology, intitulat „Influența colegilor asupra tendinței copiilor de trei și patru ani de a imita excesiv”, a analizat modul în care copiii mici reproduc acțiunile demonstrate de alți copii.

Cercetătorii au observat că unii copii care foloseau inițial o metodă eficientă pentru a rezolva o sarcină au început să imite și acțiuni inutile după ce au văzut mai mulți colegi procedând astfel. Când au realizat ulterior sarcina în privat, fără ceilalți copii, nu au mai repetat acele acțiuni inutile.

Rezultatele sugerează că cei mici pot fi influențați de ceea ce pare să facă un grup, chiar dacă imitarea nu îi ajută să rezolve o sarcină mai eficient.

Experimentul a implicat rezolvarea unui puzzle, nu imitarea unor colegi pe care copiii nu îi plac la școală. Totuși, oferă o perspectivă asupra influenței grupului: uneori, ceea ce fac ceilalți poate conta mai mult decât utilitatea unei acțiuni.

În clasă, un copil poate începe să folosească o expresie populară, să reacționeze într-un anumit fel la profesor sau să urmeze un obicei din pauze doar pentru că mai mulți colegi fac același lucru. Prin repetare și expunere constantă, comportamentul devine familiar.

De aceea, părinții nu ar trebui să presupună automat că fiecare obicei preluat de copil este rezultatul unei decizii conștiente de a imita o anumită persoană.

De ce copiii pot copia și comportamente nepotrivite

Situația devine mai complicată atunci când comportamentul preluat este deranjant, răutăcios sau contrar regulilor învățate acasă. Cercetările sugerează că, în procesul de învățare a regulilor sociale, copiii mai mici pot fi deosebit de sensibili la apartenența la un grup.

Un studiu publicat în 2021, intitulat „Influența grupului asupra comportamentului prosocial și antisocial al copiilor”, a analizat reacțiile copiilor cu vârste între cinci și șase ani, respectiv între opt și nouă ani, după ce au observat membri ai unui grup manifestând comportamente prosociale, precum împărțirea lucrurilor cu ceilalți, sau antisociale, precum furtul.

Rezultatele au arătat că cei mai mici au manifestat o tendință mai puternică de a-și favoriza propriul grup, în timp ce reacțiile copiilor mai mari au fost mai sensibile la comportamentele pe care le-au observat. Constatările sugerează că raportarea copiilor la grup și la comportamentele membrilor săi se schimbă pe măsură ce aceștia cresc.

Studiul nu demonstrează direct că un copil va imita un coleg pe care nu îl place. El ajută însă la înțelegerea situațiilor în care dorința de a aparține unui grup poate intra în conflict cu ceea ce copilul a învățat despre bine și rău.

De exemplu, un copil poate ști că tachinarea este un comportament răutăcios, dar să râdă alături de colegi atunci când aceștia fac glume pe seama cuiva. Un altul poate repeta o expresie jignitoare auzită la școală fără să îi înțeleagă pe deplin sensul sau consecințele.

Copiii încearcă să înțeleagă mai multe lucruri în același timp: ce așteaptă adulții de la ei, cum se comportă ceilalți copii și ce efect au propriile acțiuni asupra relațiilor lor. Aceste influențe nu se potrivesc întotdeauna între ele.

Înseamnă că un copil vrea să fie precum colegul pe care îl imită?

Nu neapărat. Copiii pot prelua un comportament pentru că acesta le atrage atenția, se repetă frecvent sau este asociat cu o anumită situație socială. De asemenea, pot experimenta cu expresii, gesturi și obiceiuri înainte de a decide dacă li se potrivesc.

Un studiu, intitulat „Imitarea la copiii mici: când contează mai mult cine este imitat decât ceea ce este imitat”, a analizat felul în care relațiile sociale influențează imitarea adulților de către copiii de vârstă preșcolară, în timp ce aceștia realizau o sarcină.

Cercetarea susține ideea că imitarea nu este doar un răspuns automat la observarea unei acțiuni. Informațiile sociale despre persoana care demonstrează un comportament pot influența ceea ce aleg copiii să reproducă.

Totuși, studiul a analizat imitarea adulților, nu a colegilor pe care copiii nu îi plac. Prin urmare, rezultatele nu reprezintă o dovadă directă a motivelor pentru care un copil copiază un coleg cu care nu se înțelege.

Ideea de bază este că imitarea depinde de context și de relațiile sociale. Un copil poate repeta o expresie pentru că toată lumea o recunoaște, poate copia un gest devenit parte dintr-o glumă a clasei sau poate prelua un obicei după ce îl vede în mod repetat.

Niciunul dintre aceste comportamente nu demonstrează, în sine, că acel copil îl admiră în secret pe colegul respectiv, că vrea să îi devină prieten sau că este supus unei presiuni din partea lui.

Ce pot face părinții când observă că cel mic imită un coleg

Cea mai utilă abordare este să înțeleagă ce anume copiază copilul și de ce, în loc să se concentreze imediat asupra persoanei de la care a preluat comportamentul.

1. Întreabă fără să îl acuzi

În loc de „De ce te porți ca acel copil?”, un părinte poate întreba: „Am observat că ai început să spui asta. Unde ai auzit expresia?”.

O întrebare neutră îi oferă copilului ocazia să explice ce s-a întâmplat, fără să simtă că trebuie să se apere pe sine sau pe colegul său.

2. Fă diferența între copil și comportamentul său

Dacă cel mic a început să folosească o expresie jignitoare, explică-i de ce acele cuvinte pot răni o altă persoană. Evită să îl etichetezi imediat pe coleg drept o influență negativă pe baza unui singur incident.

Copiii au nevoie să învețe să evalueze acțiunile, nu doar să împartă oamenii în categorii de tipul „buni” și „răi”.

3. Vorbește despre presiunea grupului pe înțelesul copilului

În cazul unui copil mai mare, părintele poate întreba: „Dacă toți colegii tăi ar începe să facă un anumit lucru, ai simți că trebuie să îl faci și tu?”.

O astfel de discuție îl poate ajuta să înțeleagă că are posibilitatea de a lua propriile decizii, fără ca părintele să presupună din start că îi urmează intenționat pe ceilalți.

4. Observă ce obține copilul prin acel comportament

Repetă o glumă pentru că râd colegii? Folosește o expresie pentru că atrage atenția? Sau a preluat o rutină care a devenit obișnuită în clasă?

Înțelegerea contextului îi poate ajuta pe părinți să decidă dacă este nevoie de o discuție, de stabilirea unei limite clare sau dacă este suficient să aștepte ca obiceiul să dispară.

5. Încurajează valorile pe care vrei să le respecte

Copiii au nevoie de îndrumare concretă în privința bunătății, respectului, sincerității și acceptării celorlalți. În loc să le spună doar pe cine nu ar trebui să imite, părinții îi pot ajuta să înțeleagă cum îi afectează pe ceilalți propriile acțiuni și ce ar putea face diferit.

Dacă este vorba despre hărțuire, agresivitate, umilire sau încălcarea repetată a regulilor, comportamentul trebuie abordat direct. Când este necesar, părinții ar trebui să discute și cu reprezentanții școlii.

Ce ar trebui să înțeleagă părinții din acest comportament

Un copil care imită un coleg despre care se plânge nu este neapărat inconsecvent. Relațiile sociale din copilărie sunt complexe, iar comportamentul poate fi influențat de curiozitate, familiaritate, așteptările grupului sau dorința de a participa la ceea ce se întâmplă în jur.

Cercetările despre imitare și influența colegilor arată că cei mici nu învață doar de la persoanele pe care le iubesc sau le admiră. Ei observă și mediul social mai larg și învață treptat ce comportamente să adopte, să respingă sau să pună sub semnul întrebării.

Pentru părinți, obiectivul nu este să controleze fiecare influență la care este expus copilul, ci să îl ajute să gândească independent, să înțeleagă consecințele propriilor acțiuni și să facă alegeri în acord cu valorile sale, chiar și atunci când cei din jur se comportă diferit.

Sursa: timesofindia.indiatimes.com

Sursa foto: Shutterstock