Terapia cu imunoglobuline: când este indicată și ce beneficii are

Majoritatea bolilor copilăriei – rujeolă, rubeolă, oreion, varicelă, tuse convulsivă – sunt prevenibile prin vaccinare, conform schemei naționale de imunizare. Există însă anumite categorii de persoane care nu pot primi vaccinurile din cauza contraindicațiilor pe care le prezintă. Pentru aceste persoane, soluția poate fi terapia cu imunoglobuline.

Ce este imunoglobulina?

Imunoglobulina este o proteină din sânge, secretată de plasmocite. Plasmocitele provin din limfocitele de tip B (globule albe) ca reacție la introducerea în organism a unei substanțe străine (antigen).

Imunoglobulina este capabilă să se fixeze pe antigenul introdus în organism. Astfel apar anticorpii. Imunoglobulinele neutralizează antigenele și le împiedică să se înmulțească. Antigenele sunt distruse apoi de celulele fagocitare (macrofage, limfocite T, neutrofile, monocite).

Recomandări

Bolile autoimune: când sistemul imunitar nu luptă pentru tine, ci împotriva ta

Boli infecțioase aerogene (transmise pe calea aerului). Mijloacele de transport în comun aglomerate, un pericol public

Terapia cu imunoglobuline în prevenția bolilor infecțioase

Imunoglobulinele sunt utilizate ca medicamente în imunoterapie. Ele sunt indicate și în prevenirea unor boli infecțioase, precum: tuse convulsivă, hepatita A sau B, oreion, rubeolă, rujeolă, tetanos, varicelă, zona zoster.

Imunoglobulina (Ig) utilizată ca terapie este obținută din plasma din sângele uman.

Imunoglobulinele pot fi administrate pe cale subcutanată, intramusculară sau intravenoasă. Pentru a oferi protecție împotriva bolilor infecțioase, este important să fie administrate în primele 2-6 zile de la expunerea pacientului la boală.

Perioada în care terapia cu imunoglobuline oferă protecție care variază de la câteva zile până la câteva luni, în funcție de boală și de sistemul imunitar al fiecărui pacient.

Imunoglobulinele nu oferă protecție pe termen lung așa cum se întâmplă în cazul unui vaccin clasic. Acestea oferă protecție pe termen scurt, care de obicei durează câteva luni. După ce efectul imunoglobulinelor a trecut, este posibilă contaminarea cu boala infecțioasă respectivă.

Imunoglobulinele sunt agenți pentru imunizare pasivă și efectul acestora este limitat în timp. Această terapie este rezervată strict persoanelor care au contraindicații la vaccinare.

Imunoglobulinele nu se utilizează pentru controlul focarelor epidemice de rujeolă, rubeolă, oreion sau varicelă!

Terapia cu imunoglobuline în boli autoimune și imunodeficiențe

În afara profilaxiei bolilor infecțioase, terapia cu imunoglobuline umane poate fi indicată și în tratamentul imunodeficiențelor primare și secundare sau managementul unor boli autoimune și inflamatorii.

Potrivit Agenției Europene a Medicamentului, eficacitatea terapeutică s-a obținut la utilizarea imunoglobulinelor ca terapie de substituție în imunodeficiențe primare (agamaglobulinemie, hipogamaglobulinemie congenitală, imunodeficiența comună variabilă) și în imunodeficiențe secundare (leucemie limfatică cronică, mielom multiplu).

Atenție! Terapia cu imunoglobuline trebuie inițiată și monitorizată de un medic cu experiență în tratamentul imunodeficiențelor. Înaintea administrării imunoglobulinelor, medicul trebuie să evalueze cu atenție pacientul, în special pentru factorii de risc: insuficiență renală, diabet zaharat, hipertensiune arterială, hipercolesterolemie, medicație pentru boli cronice.

Se impun precauții speciale pentru pacienții cu istoric cardiovascular și tulburări trombotice!

Surse:

https://www.ema.europa.eu/en/core-summary-product-characteristics-human-normal-immunoglobulin-intravenous-administration-ivig

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3415732/