Oxigenoterapia, medicament esențial. În ce boli este indicată terapia cu oxigen

Celulele organismului au nevoie de oxigen pentru a produce energie, iar acesta este preluat din aerul respirat. Oxigenul pătrunde din plămâni în sânge și, pe calea circulației sangvine, se deplasează către organe și țesuturi. Anumite afecțiuni pot scădea nivelul oxigenului circulant, iar aceasta va conduce la instalarea unor simptome precum senzația de lipsa de aer (dispnee) sau respirație ineficientă, oboseală ori starea de confuzie. În final, se pot produce modificări care deteriorează structurile și funcțiile organismului. Terapia cu oxigen sau oxigenoterapia poate contracara aceste neajunsuri.

Asist. univ. dr. Adra Trusculescu, medic primar pneumolog la Spitalul Victor Babeș din TImișoara, detaliază în ce condiții este necesară oxigenoterapia.

Valorile normale ale saturației de oxigen

Oxigenoterapia este frecvent utilizată în cadrul programelor de prim-ajutor în cazul stopului cardiorespirator sau în alte afecțiuni severe și care are rolul de a crește concentrația de oxigen în aerul inspirat.

Recomandări

Ce semne îți dă corpul când ai saturația de oxigen scăzută

Hipoxemia silențioasă, simptomul COVID care nu doare, dar poate fi fatal

În termeni medicali, terapia cu oxigen reprezintă administrarea de oxigen în concentrații mult mai mari decât cel prezent în aerul atmosferic (20,9%), având drept scop corectarea deficitului de oxigen apărut la nivelul țesuturilor, definind starea patologică de hipoxie tisulară.

În prezent, oxigenoterapia se află pe lista de medicamente esențiale a Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), fiind considerată eficientă și sigură. Studii actuale atestă că oxigenul este cel mai frecvent tratament administrat în spitalele din țările dezvoltate.

Valorile normale ale saturației de oxigen la individul tânăr în repaus sunt de 95-98%, dar coboară și la 93% după 70 de ani. Se acceptă că nu se poate produce hipoxie tisulară câtă vreme hemoglobina este saturată în oxigen de peste 90%.

Oxigenoterapia este disponibilă pe bază de recomandare medicală de la furnizorul de servicii medicale. Oxigenul poate fi administrat în spital, pe durata internării, sau se poate administra la domiciliu. Așadar, nevoia de oxigen administrat suplimentar poate fi pe termen scurt sau mai lung.

Când este indicată oxigenoterapia

Oxigenoterapia poate fi utilizată pentru:

1. afecțiuni acute severe:

• insuficiență respiratorie acută
• insuficiență cardiacă acută
• edemul pulmonar acut
• infecții respiratorii acute (inclusiv COVID-19)
• pneumonie
• bronhopneumonie
• infarct miocardic acut
• insuficiență circulatorie acută – șoc cardiogen, șoc hipovolemic sau șoc toxico-septic
• hemoragii, anemii severe

2. afecțiuni cronice:

• insuficiență respiratorie cronică
• insuficiență cardiacă cronică
• bronhopneumopatia cronică obstructivă
• cancerul bronhopulmonar
• afecțiuni sistemice cronice severe, caracterizate prin deprimarea respirației
• emfizemul pulmonar
• fibroza pulmonară
• paralizie
• cifoză
• cifo-scolioză
• pectus excavatus

Forme de oxigenoterapie și beneficii

În funcție de condiții și perioada în care este necesară administrarea de oxigen, pot fi descrise mai multe forme de oxigenoterapie:

• Oxigenoterapia de lungă durata-OLD (administrată în cadrul tratamentului unor boli cronice) în gestionarea la domiciliu a bolilor cronice
• Oxigenoterapia administrată în cazul exacerbărilor bronhopneumopatiei cronice obstructive
• Oxigenoterapia de scurtă durată (administrată în cadrul tratamentului unor afecțiuni acute)
• Oxigenoterapia administrată în condiții de ambulator
• Oxigenoterapia administrată în condiții speciale (în cadrul îngrijirilor paliative, pentru reabilitare pulmonară, călătorii etc.)

Oxigenoterapia este o unealtă medicală extrem de utilă, deoarece permite corectarea precoce a deficitului de oxigen în organism, determinând ameliorarea bolii de fond.

Oxigenoterapia determină corectarea hipoxemiei, creșterea toleranței și a rezistenței la efortul fizic în cazul afecțiunilor respiratorii severe, îmbunătățirea modului de funcționare a ventriculilor drept și stâng, îmbunătățirea funcției cerebrale, ameliorarea dispneei și corectarea hipertensiunii pulmonare.