Gabriel Toma, despre recuperarea post-COVID: „În spitale, totul se reduce la medicație. Fizioterapie, psihoterapie… nu există”(II)

04.10.2021
Gabriel Toma, despre recuperarea post-COVID: „În spitale, totul se reduce la medicație. Fizioterapie, psihoterapie… nu există”(II)
Sursa foto: Facebook @Gabriel Toma

La aproape un an distanță de la episodul traumatizant prin care a trecut din cauza infecției cu noul coronavirus, Gabriel Toma se consideră refăcut în proporție de 80%. Însă drumul parcurs nu a fost deloc ușor. Și încă mai sunt obstacole de depășit. Efectele COVID-19 au lăsat urme adânci, atât în corp, cât și la nivel psihologic.

În prima parte a interviului acordat „Ce se întâmplă, Doctore?”, bărbatul ne-a povestit cum a debutat boala în cazul lui, ce experiențe a avut în secția ATI, cum a primit familia vestea că trebuie să se pregătească pentru ce este mai rău și ce l-a ajutat să se agațe de viață.

Acum, ne spune ce provocări a avut de înfruntat după externarea din spital, ce modificări a adoptat în stilul de viață și, nu în ultimul rând, transmite un mesaj limpede celor care nu cred în gravitatea acestei boli sau care se simt „în putere” să-i facă față: Vaccinați-vă!

Schimbarea

CSID: Și totuși, v-ați luat „la trântă cu moartea”. Ați sfidat prognosticul medicilor, 2,5% șanse de supraviețuire. Când ați fost externat din spital, pe 15 decembrie, cum v-ați simțit? Cum era Gabriel Toma „ATI-stul COVID” față de Gabriel Toma pre-COVID?

Gabriel Toma: Externarea a fost pe 15 decembrie, internarea în 13 noiembrie, 32 de zile… Am mai petrecut cam o săptămână încuiat într-o rezervă în oraș, în spital. Acolo unde am trăit ultimele mele halucinații.

Prima dată am ieșit conștient din spital în preziua externării, transportat fiind cu un cărucior cu rotile de un infirmier amabil, la un consult pulmonar, niște raze. Apoi în 15 decembrie am ieșit din spital cu pași șovăitori, dar pe picioarele mele până la mașina care m-a dus acasă.

Gabriel Toma cel ieșit din spital nu se putea ridica decât cu mare greutate de pe marginea patului. Aveam cu 25 de kilograme mai puțin, am pierdut foarte multă masă musculară. Era un organism care se reconecta cu lumea înconjurătoare. Nevoi primare de susținut, respirat, alimentat, mișcat câte doi pași.

Am devenit altcineva. Suferința m-a schimbat. Nu m-a învins, dar m-a schimbat. Arăt altfel, apropiații spun că mai bine. Am trecut o mare cumpănă, nu știu pe altcineva să fi trecut prin așa montaigne russe cum am trecut eu.

CSID: Însă externarea din spital nu a însemnat sfârșitul problemelor. Cum arăta CT-ul pulmonar după lupta cu boala?

Gabriel Toma: Cu plămânii nu am avut probleme. Ei au fost salvarea mea… Un om normal are capacitate pulmonară undeva la 6 litri. Când făceam sport de performanță, eram pe la 8,5 litri. Astfel, cu toată afectarea pulmonară avută, plămânii mei au funcționat și m-au ținut în viață.

De altfel CT-ul pulmonar făcut la UPU în seara am avut rezultatul PCR pozitiv a relevat afecțiune pulmonară nespecifică COVID-19. Sportul să trăiască 🙂 Am ieșit din spital cu plămânii OK, acum sunt ca întotdeauna.

CSID: Povestiți-ne cum v-ați simțit în zilele, săptămânile și lunile care au urmat și cât de mult a contat sprijinul familiei (și al pisicilor, pentru că și ele fac parte din familie, nu-i așa?) în refacerea dumneavoastră.

Gabriel Toma: A fost greu tare să îmi revin, să funcționez din nou ca membru al societății. Prima lună, singura preocupare a fost să respir, să mă mișc, să mănânc, să îmi fac tratamentele, injecțiile, să iau medicamentele cu regularitate.

A fost greu să navighez și prin deosebitul interes și grija avută de cei din jurul meu, atât apropiați, cât și mai depărtați. Gesturi frumoase făcute de cei din familie, de cei dragi, de prieteni, de cunoștințe. Solidaritate și empatie… Pe lângă lipsa din timpul spitalizării, aveam parte din plin, parcă în compensare. Mi-era și rușine de multe ori de valurile de simpatie pe care le resimțeam.

Am mai avut un șoc cam la două luni, când am fost pus pe liber de proprietarul businessului pe care îl conduceam. Când am fost gata să revin la muncă, la aproximativ două luni de la externare, în ziua în care agreasem că ne vedem la începutul programului să începem treaba, el nu era, mă aștepta avocatul firmei cu încetarea contractului. Interesant, nu?

Fără cei din jur, fără toate ființele și lucrurile dragi și care ne aduc confortul, nu răzbește nimeni. Viața nu iartă, viața îți pune piedici în mod constant.

CSID: Ați aflat motivul pentru care ați fost concediat?

Gabriel Toma: Nu există un motiv. Din a doua lună de la semnarea contractului, am avut în context pandemic a doua lună ca performanțe financiare din istoria de aproape 9 ani a firmei. De la lucru într-un schimb cu două utilaje, am trecut la lucrul în trei schimburi cu patru utilaje. Totul mergea din ce în ce mai bine.

Proprietarul nu a avut timp să aștepte. A vrut pe cineva în schimb. A desființat postul, a redenumit un altul, fără nicio remușcare, fără a-i păsa de mine și de tragedia prin care tocmai trecusem.

O replică a lui când am trecut să iau niște documente, cam la o lună de la întreruperea contractului, m-a contrariat: „Sper că înțelegeți că noi aici facem bani”.

Iar acum a concediat jumătate din angajați, a redus activitatea la un singur schimb și producția la o zi din trei. Ca urmare a implicării sale directe în activitatea firmei, face mult mai puțini bani și probabil, dar de nedorit, va intra în faliment.

CSID: Practic, la cât timp după toată nebunia ați reușit să vă găsiți un nou loc de muncă și să fiți apt din punct de vedere fizic și psihic să munciți din nou?

Gabriel Toma: Imediat în luna următoare am participat la un concurs pentru ocuparea unui post în administrația locală. Iar de la 1 aprilie – fără glumă 🙂 – am devenit funcționar public. Apt pentru muncă am devenit cam la trei luni după externare. Din martie 2021 eram refăcut parțial cât să pot fi eficient.

Analize, fizioterapie, regim, consiliere psihologică

CSID: V-au fost recomandate investigații, tratamente, regim alimentar, fizioterapie, psihoterapie post-COVID?

Gabriel Toma: Recomandare de vaccin, atât. Și alea contradictorii la început. Ba să îmi fac antigripal, anti nu mai știu ce și anti-COVID-19.

Altfel, noroc de medicul de familie care după multe tratamente încercate, unele cu succes, altele, fără, acum cu trei ore de fizioterapie pe săptămână – luni, miercuri și vineri –, cu un stil de viață total schimbat, îmbrățișez viața dintr-o altă direcție.


Nota redactorului

Recomandări din scrisoarea medicală, la externarea din spital:

  • dispensarizare prin medicul de familie
  • revine la nevoie sau la control la 30 de zile
  • monitorizarea valorilor glicemiei și consult Diabetologie
  • reevaluare psihiatrică la nevoie
  • vaccinare antigripală și antipneumococică peste 3 săptămâni
  • tratament conform Rp
  • continuă tratamentul anticoagulant timp de o lună
  • concediu medical
  • evită frigul, umezeala, contactul cu persoanele bolnave

CSID: Ce presupun ședințele de fizioterapie?

Gabriel Toma: Exerciții cu diverse aparate de refacere a tonusului muscular, monitorizate permanent cu un pulsoximetru. Bicicletă, vâslit, tot felul de exerciții de forță cu niște aparate. De trei ori pe săptămână, câte o oră.

CSID: Ședințele de fizioterapie vi le plătiți din banii dumneavoastră sau sunt decontate?

Gabriel Toma: Le achit integral eu, nu sunt decontate din ceea ce știu eu.

CSID: Ați avut nevoie și de consiliere psihologică?

Gabriel Toma: Aș fi avut, doar că nu știu unde aș fi putut apela la ea. Modul de lucru cu bolnavii în România este foarte strict. În spitale, totul se reduce la medicație. Fizioterapie, psihoterapie… nu există.

Suntem la ani-lumină în urma țărilor civilizate din punctul de vedere al actului medical. Personalul medical de specialitate vine, face treaba strict pentru boala de care ești suferind. În rest este doar problema ta cât înțelegi din ceea ce ți se face, cum te raportezi tu la boală.

Foarte important pentru cei imobilizați mult la pat, cazul meu aproape o lună, să faci fizioterapie imediat ce acest lucru este posibil. Eu când am ieșit din spital nu puteam să mă ridic de la marginea patului, fost sportiv fiind…

Cum sunt cei care nu au făcut sport? Probabil nu supraviețuiesc… Parte din psihoterapie ar fi și explicații despre boală, tratamente, urmări. Altfel navighezi prin boală când ți se explică ce ți se întâmplă, ce tratamente ți se fac și cum te afectează acestea. În România, nimeni nu face așa ceva. Sau mie nu mi s-a făcut…

CSID: Legat de psihoterapie, prin aprilie anul acesta a fost lansată, cu sprijinul Ministerului Sănătății, o linie telefonică de suport psihologic-emoțional pentru persoanele afectate de COVID-19. Ați auzit de ea sau ați încercat să luați legătura telefonic cu acei psihologi?

Gabriel Toma: Nu am auzit de această linie telefonică. Nu cred că se pot rezolva aceste probleme telefonic.


Nota redactorului

„Persoanele afectate de pandemia COVID-19, personalul medical supus condițiilor de stres sau oricine se confruntă cu presiunea cauzată de pandemie beneficiază de servicii gratuite de sprijin psihologic prin apelarea liniei telefonice cu tarif normal 021 9081.”

Comunicatul Ministerului Sănătății din 6 aprilie 2021:

http://www.ms.ro/2021/04/06/linie-telefonica-gratuita-de-suport-psihologic-emotional-pentru-persoanele-afectate-de-covid-19/


CSID: Povestiți-ne și despre regimul alimentar: ați făcut ceva schimbări după acest episod, de voie sau de nevoie?

Gabriel Toma: Am devenit foarte strict cu orele de masă. Obligat fiind de consecințele bolii, la 7:00 dimineața îmi iau glicemia, apoi beau apă, mănânc și îmi iau pumnul de pastile de dimineață.

Masă clară de prânz urmată de pastile, masă de seară clară urmată de pastile. Înainte de somn, o injecție cu insulină.

Am micșorat mult de tot cantitatea de alimente la o masă și diversitatea. Mănânc un singur fel de mâncare și de regulă cât mai simplu făcut. Foarte puțini cartofi, multe salate, multe mâncăruri pe bază de legume, multe fructe.

CSID: Acum, la aproape un an distanță de eveniment, considerați că sunteți 100% refăcut, fizic și mental? Puteți să faceți mișcare ca înainte?

Gabriel Toma: Pot spune că acum sunt refăcut fizic cam 80%. Cum am fost, din punctul de vedere al sănătății generale, nu se va mai întâmpla.

Am devenit insulino-dependent, am început să port ochelari, am făcut un accident vascular ocular – consecință a unei ischemii provocate de COVID-19 –, mă strădui să-mi recapăt acuitatea vizuală la ochiul stâng, cu care văd cam prin ceață.

Fac injecții în ochi, una pe lună, oricât de ciudat ar suna „în ochi”. Sunt la mijlocul curei, sper să ajung să văd din nou cum vedeam, ajutat și de ochelari.

Am o amorțeală a membrelor inferioare de la genunchi în jos, parcă mă mănâncă pielea…

Sport am reînceput să fac și forma mea fizică devine din ce în ce mai bună.

CSID: Ați mai făcut ceva analize, investigații în acest an care s-a scurs? E totul în regulă?

Gabriel Toma: Da, la o lună după externare, mi-am făcut o baterie completă de teste cum mi s-a făcut când eram internat. Apoi la 3 luni am repetat-o. Iarăși în luna mai când am avut problemele cu inima. Sunt bine, chiar foarte bine dacă ne uităm la rezultatele analizelor.

CSID: Aceste analize vi le-ați făcut la recomandarea medicului, prin bilet de trimitere, deci decontate? Ce probleme ați avut cu inima?

Gabriel Toma: Da, analizele le-am făcut tot la Spitalul de Boli Infecțioase Sfânta Parascheva, cred că este menționat chiar în scrisoarea medicală. Prin urmare, decontate.

Legat de inimă… Într-o dimineață, prin luna mai, pe drumul spre muncă, a început să bată tare inima și cu un ritm neregulat. După ce am ajuns la muncă, văzând că problema nu dispare, l-am sunat pe medicul cardiolog și am mers la consultație, diagnosticul fiind de fibrilație paroxistică.

Am de atunci medicație și pentru inimă, pentru a preveni recidiva.


Nota redactorului

În 23 aprilie 2021 a fost semnat Ordinul pentru aprobarea Protocolului de medicină fizică și de reabilitare post-COVID-19. Acesta are ca scop ameliorarea stării fizice a pacienților care au fost infectați cu SARS-CoV-2, precum și creșterea capacității acestora de a se întoarce la o viață de calitate.

„Era necesar un astfel de protocol pentru evaluarea și pentru managementul terapeutic privind dizabilitățile complexe rezultate în urma infecției cu SARS-CoV-2. Pacienții care au trecut prin boală, în special cei cu forme severe, trebuie să beneficieze de servicii medicale de recuperare. COVID-19 este o boală cu afectare multiplă de organe și care poate lăsa sechele respiratorii, cardiace, neurologice, musculoscheletale, psihologice. Efectele bolii se pot întinde pe perioade variabile de timp, afectând calitatea vieții pacienților. Continuarea reabilitării medicale a acestora va permite monitorizarea atentă, refacerea funcționalității și a capacității de muncă și va scurta timpul de întoarcere la o viață normală”, a declarat ministrul Sănătății de la acea vreme, Ioana Mihăilă.

Comunicatul Ministerului Sănătății din 23 aprilie 2021:

http://www.ms.ro/2021/04/23/protocolul-de-recuperare-post-covid-19-aprobat-de-ministerul-sanatatii/


CSID: Cum v-a schimbat această experiență, ce v-a adus bun, dar și mai puțin bun?

Gabriel Toma: Ca orice experiență în pragul morții, cum a fost cea pe care am avut-o eu, aduce schimbări esențiale în stilul de viață, în dorința de face lucrurile cu mai multă grijă față de tine, de a te proteja față de mediul înconjurător, lipsă totală de toleranță față de lucrurile negative. Devii foarte conștient de trecerea timpului, devii dependent de medicamente.

Mesajul

CSID: Ce v-a determinat să vă vaccinați în primăvară, când ați depășit acea perioadă indicată de medici ca fiind optimă pentru vaccinare după boală? Multe persoane spun că trecerea prin boală le este suficientă, că au căpătat destui anticorpi, nu mai au nevoie și de vaccin.

Gabriel Toma: Nu este real, trecerea prin boală îți dă o imunitate natural dobândită, undeva între trei și șase luni. După asta scade și devii din nou o țintă pentru SARS-CoV-2. Poate nu vei mai avea probleme atât de mari. Dar nimic nu este sigur.

Imunitatea dobândită prin trecerea prin boală depinde și de gravitatea simptomelor, de greutatea cu care ai trecut prin boală. M-am vaccinat la 89 de zile de la primul test ieșit negativ după boală. La sfârșitul lunii martie 2021 aveam toată schema de vaccinare efectuată.

CSID: Ați avut reacții adverse la vaccinul Pfizer?

Gabriel Toma: Nicio reacție adversă, la rapel un ușor disconfort la locul vaccinării. Tot la rapel o senzație de debut vag de gripă, timp cam de două ceasuri. Apoi nimic…

CSID: Dacă ar fi să comparați reacțiile adverse după vaccin cu suferința prin care ați trecut atât în spital, cât și după, ce notă ați da fiecăruia, care ar fi raportul?

Gabriel Toma: Suferință vs Reacții Adverse Vaccin – 1.000 la 0,001.

CSID: Când v-am abordat pentru acest interviu, acum câteva zile, erați în drum spre spital, pentru a face, din nou, un test COVID, pentru că ați fost contact direct cu o persoană infectată. Din fericire, rezultatul a fost negativ. Cu toate acestea, pericolul încă există, având în vedere că tulpina Delta cu care ne confruntăm acum în România este extrem de contagioasă. Dacă se întâmplă să fiți din nou infectat, sunteți mai pregătit mental pentru un nou diagnostic COVID?

Gabriel Toma: Mental sunt pregătit, dată fiind lupta mea cu acest virus. L-am învins o dată, acum vaccinat fiind sigur nu voi mai face o formă atât de gravă cum a fost cea experimentată de mine în noiembrie/decembrie 2020. Simt un confort și un echilibru mental real.

CSID: Veți face și doza 3 de vaccin?

Gabriel Toma: Da, cu siguranță! Să ies din stresul acesta, mai trebuie să repet testul la câteva zile să fie clar că nu sunt iarăși bolnav de COVID-19 și fac a treia doză de Pfizer. Primul test rapid fiind negativ.


Nota redactorului

Între timp, Gabriel Toma a primit și doza 3 de vaccin.


CSID: În final, aș vrea să le adresați câteva cuvinte celor care încă nu cred în gravitatea acestei boli sau care se cred în putere și capabili să ducă boala fără probleme, ca pe o banală „viroză”, dar și celor care nu au încredere că vaccinul și măsurile de protecție – igienă, mască, distanță fizică – sunt, momentan, singurele variante prin care se pot feri pe ei și pe cei dragi lor de suferința prin care ați trecut dumneavoastră.

Gabriel Toma: Eu sunt inginer. La mine contează datele certe, studiile, experiența reală. Am trecut prin boală extrem de greu. Nu doresc nimănui să treacă prin ceea ce am trecut eu. Mă gândeam deseori ce bine ar fi dacă creierul meu ar avea o mufă USB la care să se poate conecta oricine vrea să înțeleagă prin ce am trecut eu. Nu știu câți ar rămâne întregi la minte după așa trăiri.

Având în vedere experiența trăită de mine, suferințele mele din cele 32 de zile de spitalizare, vă rog să luați în considerare foarte serios varianta vaccinării împotriva COVID-19.

Toată lumea spune că, statistic, sunt morți puțini, nici 3%… Au murit până acum peste 50.000 de români, direct de COVID-19 sau din cauza bolilor preexistente, dar care le-a adus sfârșitul un sistem imunitar prăbușit din cauza SARS-CoV-2.

Cum ar fi să fiți unul dintre cei peste 50.000 de morți? Cum ar fi să fie un părinte, copilul sau partenerul de viață? Credeți că statistica nu justifică măsurile luate, vaccinarea? Gândiți-vă din nou, unul dintre cei peste 50.000 de morți ați fi putut fi dumneavoastră sau cineva apropiat, drag… Așa-i că încep să conteze cei aproape 3% care par a fi mici, statistic vorbind?

Multă sănătate și vă urez vorba aceea: dă-i, Doamne, românului, mintea cea de pe urmă…

Paula Rotaru
Paula Rotaru
A debutat în presa de sănătate în anul 2011, în redacția Farmacia Ta. Doi ani mai târziu intră în echipa Ce se întâmplă, Doctore?, alături de care este și astăzi. Ține legătura cu medici din toate specialitățile și vă aduce zilnic informații despre diverse afecțiuni, alimentație, ... citește mai mult
Recomandare video
Dr. Simona Fătulescu: ce probleme pot ascunde durerile de genunchi