Candidoza vaginală este una dintre cele mai frecvente infecții vaginale, iar pentru multe femei episodul apare o singură dată și dispare după tratament. Există însă și situații în care simptomele revin după câteva săptămâni sau luni, uneori de mai multe ori într-un singur an.
Când episoadele devin repetate, problema nu mai este doar neplăcerea simptomelor. Mâncărimea, usturimea, iritația și secrețiile vaginale pot afecta confortul zilnic și viața sexuală, iar tratamentul repetat „după ureche” poate întârzia identificarea adevăratei cauze.
Medical, definiția candidozei vulvovaginale recurente diferă ușor între ghiduri. CDC consideră recurentă apariția a cel puțin trei episoade simptomatice într-un interval mai mic de un an, în timp ce alte definiții folosesc pragul de patru episoade pe an.
Citește și: Luptă împotriva candida cu remedii naturiste! Cele mai eficiente soluții pentru a scăpa de candidoză
Candidoza vulvovaginală apare atunci când speciile de Candida, în special Candida albicans, se dezvoltă excesiv la nivelul vulvovaginal.
Este important de înțeles că simpla prezență a unei specii de Candida nu înseamnă automat că există o infecție. Unele microorganisme pot fi prezente fără să provoace simptome, iar diagnosticul trebuie pus în contextul manifestărilor clinice și, atunci când este necesar, al testelor de laborator.
Simptomele tipice pot include mâncărime, usturime, durere sau sensibilitate vulvară, durere în timpul contactului sexual, usturime externă la urinare și modificări ale secreției vaginale. Problema este că aceste simptome nu sunt specifice exclusiv candidozei și pot apărea și în alte tipuri de vaginite.
Unul dintre cele mai importante lucruri este că nu există o singură explicație.
CDC arată că forma recurentă poate fi idiopatică, adică fără o cauză evidentă, sau poate fi asociată cu factori precum utilizarea frecventă a antibioticelor, diabetul sau alți factori care afectează organismul. În același timp, majoritatea femeilor cu candidoză recurentă nu au o afecțiune predispozantă identificabilă.
Așadar, apariția repetată a episoadelor nu înseamnă automat că femeia are o „imunitate slabă” sau că face ceva greșit.
Antibioticele sunt printre factorii cunoscuți care pot crește riscul de candidoză.
Motivul este că antibioticele acționează asupra bacteriilor și pot modifica echilibrul microorganismelor din organism. Această schimbare poate favoriza proliferarea excesivă a fungilor. CDC include utilizarea actuală sau recentă a antibioticelor printre factorii de risc pentru candidoza vaginală.
Acest lucru explică de ce unele femei observă că simptomele apar după un tratament antibiotic pentru o altă infecție.
Important este însă să nu transformăm această asociere într-o regulă: nu toate femeile care iau antibiotice vor face candidoză și nu toate episoadele recurente apar din cauza antibioticelor.
Nivelurile crescute ale glicemiei pot favoriza apariția candidozei, motiv pentru care diabetul este unul dintre factorii de risc recunoscuți.
În cazul unei femei care are episoade foarte frecvente și mai ales dacă există și alți factori sugestivi, medicul poate lua în calcul necesitatea unei evaluări pentru diabet sau pentru alte probleme care pot contribui la recurență.
Asta nu înseamnă că o femeie cu candidoză recurentă are automat diabet. De fapt, CDC subliniază că multe cazuri recurente apar fără o cauză medicală evidentă.
Sarcina și modificările hormonale sunt asociate cu un risc mai mare de candidoză vaginală. Utilizarea anumitor contraceptive hormonale poate fi, de asemenea, asociată cu un risc crescut.
În cazul unei femei care observă că episoadele apar într-un anumit context hormonal, acest tipar merită menționat medicului. Nu este însă suficient pentru a concluziona că hormonii sunt singura cauză.
O parte dintre cazurile recurente nu sunt provocate de Candida albicans, ci de alte specii.
CDC estimează că speciile non-albicans, inclusiv Candida glabrata, sunt întâlnite în aproximativ 10%-20% dintre cazurile recurente. Acestea pot răspunde mai greu la tratamentele antifungice convenționale.
Aici apare una dintre problemele importante ale autotratamentului: o femeie poate presupune că are din nou „aceeași candidoză”, repetă același medicament, dar cauza poate fi diferită.
Când candidoza este recurentă sau simptomele persistă în ciuda tratamentului, CDC recomandă obținerea unei culturi vaginale sau utilizarea unui test PCR pentru confirmarea diagnosticului și identificarea speciilor non-albicans. În anumite situații poate fi necesară și testarea sensibilității la antifungice.
Acest lucru este important și pentru că nu orice secreție, usturime sau mâncărime înseamnă candidoză.
Vaginita bacteriană, trichomoniaza, anumite dermatite sau alte afecțiuni vulvare pot produce simptome asemănătoare. Tratarea unei probleme care nu este, de fapt, candidoză poate întârzia diagnosticul corect.
Există situații în care simptomele dispar după tratament, dar apar din nou ulterior.
Asta nu înseamnă neapărat că medicamentul nu a funcționat. În cazul candidozei recurente, obiectivul poate fi mai întâi obținerea remisiunii și apoi reducerea riscului de noi episoade.
CDC recomandă, pentru candidoza recurentă produsă de C. albicans, o perioadă inițială de tratament mai lungă înaintea unei terapii de întreținere. Terapia de supresie poate controla recurențele, dar nu este considerată în mod obișnuit un remediu definitiv pe termen lung.
Tratamentul exact trebuie stabilit de medic în funcție de specie, severitate, istoricul episoadelor și eventualele contraindicații.
Nu în sensul clasic.
Candidoza vaginală nu este considerată, în general, o infecție cu transmitere sexuală. Apariția repetată a episoadelor nu înseamnă automat că femeia a contractat o infecție de la partener sau că partenerul trebuie tratat preventiv.
În plus, simpla reapariție a candidozei nu dovedește infidelitate sau existența unei alte relații sexuale.
Acesta este un aspect important deoarece candidoza este frecvent asociată în mod eronat cu ideea unei infecții „luate” de la partener.
Atunci când o femeie are episoade repetate, tentația poate fi să intensifice igiena intimă: spălări frecvente, produse parfumate, deodorante intime sau spălături intravaginale.
Aceste practici nu reprezintă însă tratamentul unei candidoze și pot irita zona vulvară.
În cazul simptomelor recurente, este mai utilă identificarea cauzei decât încercarea de a „steriliza” zona intimă prin produse agresive.
Aceste elemente sunt frecvent menționate ca factori favorizanți, însă nu trebuie transformați într-o explicație universală.
În practică, o femeie nu dezvoltă candidoză recurentă doar pentru că poartă o pereche de blugi strâmți sau un anumit tip de lenjerie.
Mai important este tabloul general: simptome repetate, tratamente anterioare, antibiotice, factori hormonali, diabet și, mai ales, confirmarea diagnosticului atunci când episoadele se repetă.
Este una dintre ideile întâlnite frecvent online.
Deși există multe recomandări pentru eliminarea completă a zahărului, dovezile nu susțin ideea că o dietă restrictivă reprezintă tratamentul standard pentru candidoza vaginală recurentă.
În cazul unei femei cu episoade repetate, este mult mai important să fie clar dacă simptomele sunt într-adevăr provocate de Candida, ce specie este implicată și dacă există factori medicali favorizanți.
Cu alte cuvinte, o dietă extrem de restrictivă nu ar trebui să înlocuiască evaluarea și tratamentul medical.
Un consult este recomandat atunci când episoadele apar repetat, când simptomele persistă după tratament sau când diagnosticul de candidoză nu a fost confirmat.
Pentru formele recurente, identificarea microorganismului poate schimba tratamentul. În plus, dacă aceeași femeie primește în mod repetat tratamente antifungice fără ca problema să fie reevaluată, există riscul să se trateze aceeași presupunere, nu neapărat aceeași boală.
ACOG recomandă, de asemenea, evaluarea medicală atunci când simptomele nu se ameliorează după tratamentul pentru o presupusă infecție fungică sau când există incertitudine asupra diagnosticului.
Poate cea mai importantă idee pentru femeile care trec prin episoade repetate este aceasta: candidoza recurentă nu înseamnă automat că organismul este „slăbit”.
Unele femei au factori favorizanți identificabili, precum antibiotice frecvente, diabet sau anumite schimbări hormonale. În multe alte situații, însă, nu poate fi identificată o singură cauză. CDC arată explicit că majoritatea femeilor cu candidoză vulvovaginală recurentă nu prezintă o afecțiune de fond evidentă.
De aceea, abordarea corectă nu este să cauți obsesiv „greșeala” pe care ai făcut-o, ci să verifici dacă diagnosticul este corect și, atunci când este necesar, să identifici specia de Candida și factorii care pot contribui la recurență.
Un episod izolat de candidoză este frecvent și, de cele mai multe ori, ușor de tratat. Situația devine diferită atunci când simptomele reapar de mai multe ori într-un an.
În acel moment, întrebarea nu mai este doar „ce cremă sau ce ovul să folosesc?”, ci „este într-adevăr candidoză și de ce revine?”
Răspunsul poate fi diferit de la o femeie la alta: uneori există o legătură cu antibioticele, diabetul sau schimbările hormonale; alteori este implicată o specie non-albicans; iar în multe cazuri nu poate fi identificată o cauză predispozantă clară.
Tocmai de aceea, episoadele repetate merită confirmate și evaluate medical, în loc să fie tratate la nesfârșit pe baza presupunerii că „este iar candidoză”.
Foto: Shutterstock