Vrei să slăbeşti? Mergi la psiholog!

După ce s-au promovat sute de diete minune ce ne promiteau silueta silfidă, după ce s-au mediatizat fructele şi legumele minune exotice şi locale, după ce au fost recomandate ceaiuri ori pilule de slăbit cu efecte nemaivăzute şi nemaiîntâlnite – este momentul să nu ne mai ascundem după degete.

Ne întoarcem acasă, mai precis ne întoarcem în noi. Suntem atenţi cu şi la propria persoană. Nimeni nu ştie mai bine decât noi ce ne face bine şi ce ne face rău, unde greşim, ce ne lipseşte, ce ne prisoseşte atunci când apar dezechilibre din punct de vedere al raportului înălţime, kilograme, vârstă.

Răspunsurile stau în noi, însă de cele mai multe avem nevoie de un ghid pentru a ajunge la ele. Ghidul se numeşte psiholog sau psihoterapeut. Am stat de vorbă cu dr. Crista Darie, psihoterapeut – hipnoză clinică şi terapie ericksoniană despre cure de slăbire, psihoterapie, echilibru interior, bulimie, anorexie.

Recomandări

Nutriţionistul Mihaela Bilic, pe coperta revistei “Ce se întâmplă, doctore?”

Ceai de mușețel: remediu pentru insomnie şi afecţiuni ale pielii

CSÎD: Ce sfaturi le dai celor care vor să slăbească?

Dr. Crista Darie: În primul rând, să se pregătească de o schimbare importantă în felul în care trăiesc. Poate că asta sună dramatic, însă de cele mai multe ori, persoanele care slăbesc şi reuşesc să-şi menţină greutatea descoperă că noul stil de viaţă devine chiar cel mai potrivit şi mai plăcut pentru ele.

Cine vrea să slăbească, ca să aibă succes va trebui să ia în calcul şi menţinerea greutăţii obţinute. Să conştientizeze faptul că, după ce a slăbit, dacă revine la stilul actual de hrănire se va îngrăşa din nou. Aşadar, primul pas către succes este pregătirea interioară pentru schimbare!

Tot aici, aş adăuga şi răbdarea. Slăbitul înseamnă solicitarea metabolismului, poate fi stresantă pentru organism, iar ritmul în care se topesc kilogramele este adesea mai lent decât cel dorit de persoana respectivă. Răbdarea este unul dintre atuurile succesului, fiindcă slăbitul are nevoie de timp.
Cu cât ritmul reducerii greutăţii este mai lent, cu atât sunt mai mari şansele de menţinere la nivelul dorit. Asta şi pentru că atât corpul, cât şi mintea inconştientă au nevoie de timp pentru a procesa transformarea. Regimurile şocante vor pune corpul şi mintea în alertă, iar începutul perioadei de menţinere a greutăţii va fi stresantă şi poate aduce insucces.

Următorul pas, este apelarea la un nutriţionist, cu care să colaboreze pe termen lung. Este important ca nutriţionistul să le recomande meniuri variate, personalizate. Nutriţioniştii care sunt medici chiar cer efectuarea de analize, iar acest lucru este foarte indicat! Alegerea alimentelor şi calcularea porţiilor se face în funcţie de ceea ce este în organismul indvidului. De multe ori reţetele generale dau greş pe termen lung şi pot fi chiar dăunătoare pentru unele persoane. Tot cu nutriţionistul vor colabora şi pentru menţinerea greutăţii, pe termen lung.

Pentru cei care constată că în demersul lor de a slăbi întâmpină greutate ori înregistrează insucces în respectarea regimului prescris de nutriţionist, le recomand psihoterapie. Dificultatea de a respecta un regim alimentar, variaţiile mari de greutate, insuccesele repetare în slăbire arată că în interior, în inconştient, sunt motive serioase pentru care apar compulsiile, tulburările comportamentului alimentar.

De multe ori lucrul cu psihoterapeutul poate rezolva dilema. Precizez însă că şi aici este nevoie de răbdare, pentru că lucrul de mare profunzime (terapia psihodinamică) necesită respectarea timpului interior. Iar acest ritm interior este diferit de nerăbdarea conştientă a persoanei care doreşte să slăbească. Am avut clienţi care au reuşit să slăbească şi să se menţină după un an şi jumătate de terapie, precum şi clienţi care au parcurs câţiva ani de psihoterapie, întrucât rădăcinile problemei sunt adânci şi sensibilie, necesitând multă delicateţe şi răbdare pentru ca abordarea să aibă succes.

CSÎD: Echilibrul, atât de important, atât de dorit, atât de uşor de pierdut, atât de greu de regăsit. Cum îl păstrăm?

Dr. Crista Darie: Starea de echilibru presupune o zonă destul de largă, de normalitate, în care avem loc să ne balansăm, să oscilăm între plăcere – neplăcere, confort – disconfort, sentiment de siguranţă – nesiguranţă, bucurie – tristeţe, exaltare – lentoare etc. Cei mai mulţi dintre noi ne păstrăm echilibrul şi atunci când suntem trişti, obosiţi, nemulţumiţi, îndureraţi. În definitiv, expresia “valurile vieţii” tocmai la asta se referă, nu-i aşa? La faptul că suntem într-adevăr în echilibru atunci când putem trece si prin situaţii plăcute, şi prin cele neplăcute şi ne descurcăm.

Adevărul este că suntem dotaţi cu suficient de multe resurse ca să putem face faţă oricărei situaţii ar apărea în viaţă. Însă prelungirea exagerat de mult a unei anumite stări ne scoate din zona de echilibru şi ne duce în extremă. Chiar şi prelungirea stărilor de plăcere duce de la un moment dat către demobiliare prin blazare, plictiseală, sentimentul că lipseşte motivaţia etc.

Pentru menţinerea echilibrului, este important să ne amintim că atât bucuria câştigului, cât şi suferinţa pierderii fac parte din viaţă şi că este normal să le confruntăm, să le facem faţă. Am întâlnit persoane care evită orice întristare, orice motiv de nelinişte, acoperindu-şi temerile sub o pătură groasă de calm şi veselie aparentă. La un moment dat, temerile interioare străpung această pătură pe care unii o numesc “Zen”. Şi atunci apare senzaţia de gol interior, nevoia de a fugi, neliniştea, sentimentul că nu-şi găsesc locul – acestea sunt manifestări ale temerii de relaţia cu sine, cu propria persoană.

Psihoterapia se ocupă tocmai cu astfel de schimbări interioare, în care se reaşează într-un mod diferit, mai potrivit, felul în care relaţionăm cu noi înşine. De fapt, chiar asta se întâmplă cu fiecare client care vine la terapeut, indiferent de motivul pentru care solicită programarea primei şedinţe.
Pot spune că ne simţim în echilibru, indiferent de situaţiile prin care trecem, atunci când avem o relaţie cu sine sănătos clădită.

CSÎD: Bulimia si anorexia sunt alte probleme ce ştirbesc încrederea în sine. Există rezolvare pentru acestea de la sine? Ce tratamente se aplică?

Dr. Crista Darie: Atât bulimia, cât şi anorexia sunt tulburări de comportament alimentar care au ecouri complexe şi răsunătoare, atât corporale cât şi psihologice. Încrederea în sine este doar unul dintre aspectele importante. De cele mai multe ori, este nevoie de o echipă de specialişti care să vină în sprijinul persoanei care se confruntă cu bulimie. Aşa cum am spus mai înainte, e nevoie de mobilizare fizică, de reajustarea stilului de mâncare şi de transformări psihologice importante.

În anorexie, de asemenea se face o terapie în echipă, iar psihoterapia se ia în calcul pentru termen lung, întrucât este necesară o abordare de mare fineţe – una dintre caracteristicile anorexiei este aceea că persoana respectivă are deformată imaginea propriului corp şi este convinsă ca ea nu are nicio problemă. De cele mai multe ori, încercările anturajului de a o scoate din această stare se lovesc de un refuz categoric.