Job, casa, job… Dar relaxarea unde e?

Urasc sa vad cele 24 de ore cum imi scapa printre degete si sa traiesc cu senzatia ca parca azi-noapte priveam artificiile de Revelion si imi puneam dorintele anului nou, iar astazi, pe lumina, e deja… iunie.
Autor: Andra Nastase
Job, casa, job… Dar relaxarea unde e?
Job, casa, job… Dar relaxarea unde e?

I-am numarat. Sunt 8. Oamenii care mi s-au plans de la inceputul acestei saptamani (este vineri) ca nici macar nu si-au dat seama cand am ajuns la jumatatea lui 2011, ca nu au realizat cum au trecut orele de luni incoace si ei n-au reusit sa rezolve absolut nimic pentru ca n-au stiut decat munca, munca si iar munca.

Eu una ma simt ca si cum as trai pe o banda de alergat, si blocata pe deasupra. De parca cineva mi-a fixat-o la o viteza mult prea mare pentru putinta mea, nu o pot modifica, si alerg cu limba de un cot pentru ca nu am de ales.

Urasc sa vad cele 24 de ore cum imi scapa printre degete si sa traiesc cu senzatia ca parca azi-noapte priveam artificiile de Revelion si imi puneam dorintele anului nou, iar astazi, pe lumina, e deja… iunie. Si stiu ca jucam cu totii in acelasi film.

Un serial tip „Tanar si nelinistit” (ostenit ar merge mai bine decat nelinistit) cu multe, multe episoade, mii, ca zilele care trec fara ca noi sa realizam, dar in care nu se intampla mai nimic. Oricand ai alege sa te uiti la el, dupa o lunga perioada de pauza, ai intelege totul, pentru ca de fapt actorii doar s-au invartit in jurul cozii. Iar noi, in jurul biroului.

„Chiar nu am timp nici sa mor”

Chiar m-am saturat sa spun si sa aud asta. Pentru ca, pana la urma, decizia este numai si numai a noastra. Se spune ca unul dintre simptomele clare ca suntem in pragul unei caderi nervoase majore este aparitia ideii ca munca unei persoane este din cale afara de importanta (Bertrand Russell).

Conteaza, nimic de zis, dar contam si noi. Cand ati avut ultima zi in care v-ati dedicat in totalitate unui program de 8 ore?

Cand ati lucrat intr-un week-end la proiectul “bunul mers al relatiei personale”, ca sa fiti rasplatiti dublu de partener – doar asa e sambata si duminica, se plateste dublu, nu? Si de cand nu v-ati gandit la voi ca la prioritatea numarul zero? Pai si n-ar fi timpul? Deadline-ul chiar…

Sau poate ati uitat de riscuri…
Am momente in care ma gandesc la toate punctele slabe in sanatate pe care le-a adus cu el serviciul cel solicitant, ma enervez, secret hormoni de stres, mai mult inrautatesc situatia si… cam atat. Dar poate ca n-ar fi rau sa citim zi de zi un semnal medical de alarma, pe scurt.

Astazi, de pilda, tocmai am aflat ca inca o cercetare a depistat o legatura clara si frapanta intre munca pe branci si maladiile cardiovasculare. 10-11 ore de lucru pe zi, sau peste, inseamna un plus 67% riscuri de infarct. |n comparatie cu cei care urmeaza programul obisnuit 9-17, desigur.

 

Cel mai nou articol Video: