Depresia de Sărbători – familia şi prietenii departe

Decembrie şi ianuarie sunt un prilej excelent pentru a face bilanţuri şi a ne reîntoarce la valori. Familia este matca.
Depresia de Sărbători – familia şi prietenii departe
foto 123rf

”Şi atunci când pierzi, ca şi atunci când câştigi, şi durerea, şi bucuria, sunt de împărţit. Amândouă ating rădăcinile” spune psihologul Corina Cerchez, atingând un subiect generator de multe lacrimi, regrete şi dorinţe mai ales în preajma Sărbătorilor de Iarnă când numărul cazurilor de depresie creşte alarmant – FAMILIA.

Când te naşti şi nu ştii nimic altceva decât să respiri, să mănânci şi să dormi. Cine te învaţă lucrurile esenţiale la început de viaţă? Când intri în lumea cu rigorile, cu limitele, cu pretenţiile, cu paradoxurile şi normele ei, cine te pregăteşte să îi faci faţă? Dar când nu îi poţi face faţă şi eşti rănit, deznădăjduit, speriat, obosit, dezgustat, unde îţi îndrepţi atenţia pentru a găsi puterea de a merge mai departe sau de a o lua de la capăt? Când viaţa îţi pune coroniţa pe creştet sau medalii la piept, când cucereşti înălţimi şi treci cu bine atâtea linii de sosire, când te întregeşti cu jumătatea ta, când dai viaţă la rândul tău şi chiar şi atunci când trebuie să pleci, cu cine împărtăşeşti, pe cine vrei să ai aproape? De la primul scâncet până la ultima suflare. Da, pe toţi ai tăi, toţi oamenii care sunt importanţi pentru tine, fie că sunt de acelaşi sânge şi neam cu tine sau nu. Pe toţi cei în faţa cărora sufletul tău poate sta gol, dezbrăcat, fără măşti. Pe cei în faţa cărora poţi râde şi plânge. Pe cei în faţa cărora NICIODATĂ nu te vei face vinovat pentru nimic. Pe cei care îţi încurajează ezitările, îţi mângâie slăbiciunile, îţi şterg lacrimile, îţi îmbrăţişează reuşitele. îţi iartă greşelile. De obicei este Familia. Acea entitate care este lângă tine de la început, şi la sfârşit, cea care nu te judecă şi nu te pedepseşte.

Familia şi prietenii – dincolo de bunuri materiale

Oricât de mare, de somptuoasă, de impresionantă şi de plină de bogăţii este o casă, dacă e goală, e doar o casă. Dacă în ea locuieşte o singură persoană, este o închisoare. Însă dacă în ea sunt cei dragi ai tăi, cei care îţi iartă greşelile, îţi mângâie slăbiciunile, îţi încurajează ezitările, îţi şterg lacrimile, îţi îmbrăţişează reuşitele, casa e cămin. Fără ei, cei de-o dragoste  şi de-un sânge cu tine, cei care te-au susţinut în lumea asta, cei care au pornit şi au rămas la drum cu tine, cei cărora tu le sprijini paşii acum şi le arăti drumul, te poţi simţi pierdut, fără orizont şi fără speranţă. Acum tu nu mai eşti fiul, fiica, soţul, soţia, mama ori tata. Eşti doar un om, un oarecare. În oceanul atât de agitat al vieţii eşti o plută fără plutaş, o barcă fără vâslaş, un vapor fără timonă, ancoră şi port. Nu mai ai pentru cine să te oboseşti, nu mai ai de dragul cui să te odihneşti.

Familia şi prietenii – camarazi de drum

Existenţa este ca o roată care nu se dezminte, ci doar parcurge nişte etape. Familia este ca o celulă care se divizează, se multiplică, se încheagă şi iar se divizează. Ceva între separări şi reuniri. Tinerii se desprind de părinţi, formează cupluri, întemeiază propriile familii. Copiii lor cresc, este rândul lor să se desprindă, să formeze familii. Dar la binele ori greul fiecăreia dintre ele, de la părinţi şi bunici până la fraţi, surori, nepoţi, familiile devin una singură. Mare. Adunată. Oricât de risipită ar fi fost. Şi oricât de dezbinată.

Familia şi prietenii – cere ajutor când ai nevoie

Pentru că şi atunci când pierzi, ca şi atunci când câştigi, şi durerea, şi bucuria, sunt de împărţit. Amândouă ating rădăcinile. Fiindcă atâta vreme cât ai prieteni şi familie, nu eşti singur sub soare. Atâta vreme cât ai cui să ceri ajutor fără să îţi fie ruşine şi să îl dai fără să ţi se pară o corvoadă, când ştii că există măcar o singură uşă la care dacă vei bate în miez de noapte se va deschide larg, vei purta în tine sentimentul că aparţii cuiva, că ceva îţi aparţine. Inseparabil.

Numără pe degete câţi oameni ai aproape şi aşa vei afla cât eşti de bogat şi cât de puternic. Căci fiecare sunteţi suma puterilor celorlalţi.

Corina Cerchez, psiholog 

Corina Cerchez psiholog si psihoterapeut
 

Mădălina Drăgoi
Mădălina Drăgoi

Acum ceva timp, mă aflam la Atena, la o conferinţă internaţională despre frumuseţe şi industria de profil. În sală erau jurnaliste din toată Europa. Reprezentau în special presa glossy.

Multe dintre ele erau parcă scoase din paginile revistelor pentru care lucrau atât din punct ... citește mai mult

Cel mai nou articol Video:
Dr. Matei Bâră: radioterapia în cancerele digestive