Cum reacţionează creierul uman în faţa unui stres extrem precum pandemia? Răspunde un psihiatru

Copiii şi tinerii au capacitatea de a se adapta mai uşor noi realitaţi din timpul şi după pandemie conform psihiatrului Ioana Silion. De ce? Firea lor îi ajută
27.05.2020 | Autor: Mădălina Drăgoi
Cum reacţionează creierul uman în faţa unui stres extrem precum pandemia? Răspunde un psihiatru
Cum reacţionează creierul uman în faţa unui stres extrem precum pandemia? Răspunde psihiatrul Ioana Silion

Am stat de vorbă cu dr Ioana Silion, medic specialist psihiatrie despre cum putem face faţă la schimbările aduse de pandemie, stresul puternic resimţit, dar şi afecţiuni psihologice care au devenit mai pregnanate în această perioadă.

CSÎD: Credeţi că ne vom reveni la normal în perioada post-pandemie sau „normalul” nostru va suferi modificări?
Dr Ioana Silion:
Normalul va fi diferit faţă de ce ştiam noi până acum. Va trebui să ne adaptăm la o altă normalitate, cel putin o perioadă de timp, până când aceasta va face parte din viaţa noastră şi nu o vom mai resimţi ca o povară. Este de luat în calcul că nu toată lumea se poate adapta cu uşurinţă, astfel pot apărea simptome sau semne caracteristice tulburărilor de adaptare. Genul acesta de readaptare colectivă nu este uşor de acceptat, tocmai pentru că nu este ceva ce fiecare şi-a dorit sau a ales.
Le va fi mai uşor celor care au o capacitate de adaptare crescută şi care o vor face prin natura firii lor. În acest context, ne bazăm pe copii şi tineri, care sunt modele de adaptare la furtuna de noutăţi care ne-a invadat vieţile în ultimul deceniu.

Cum să ne adaptăm la noua normalitate după ce am experimentat frica de boală sau chiar frica de moarte?

CSÎD: Ce se întâmplă în creierul uman în cazul unui stres atât de mare precum pandemia? Care sunt cele mai mari frici ale unei persoane într-o astfel de perioadă?
Dr Ioana Silion:
Organismul uman are mecanisme de adaptare în caz de stres, acestea încep la nivelul creierului şi, prin axa hipotalamo-hipofizo-cortico-suprarenală, declanşează secreţia unui val de hormoni care ne pregăteşte şi ne protejează de efectele nocive ale stresului. Dacă acesta este foarte intens sau depăşeşte o anumită perioadă de timp, variabilă de la individ la individ, şi dacă toate acestea se suprapun pe un teren emoţional aflat într-un echilibru fragil, mecanismele de adaptare sunt depăşite şi pot să apară manifestări psihice şi comportamente inadecvate.
Cele mai mari frici în acest context sunt legate de contaminare, de boală şi de moarte, fie că se raportează la propria persoană sau la cei dragi.

În pandemie multe afecţiuni psihice se accentuează

CSÎD: Care sunt afecţiunile din sfera psihiatriei care se manifestă cel mai mult într-o astfel de perioadă?
Dr Ioana Silion:
Într-un astfel de context oricine poate experimenta manifestări din spectrul anxietăţii, depresie, uz sau abuz de substanţe (alcool, droguri, medicamente). De asemenea, încercările nereuşite de adaptare pot genera tulburări psihice şi de comportament, instalate în primele 3 luni de la evidenţierea agentului stresor.
În aceeaşi măsură există riscul decompensării unei boli psihice de fond, prin apariţia de noi episoade depresive sau psihotice, prin reluarea consumului de etanol sau alte substanţe şi complicaţiile aferente fiecărei tulburări în parte. Probabilitatea mai mare este dată de suprapunerea contextului social în care ne aflăm peste evoluţia imprevizibilă a bolilor psihice.

Cel mai nou articol Video: