Dieta Montignac – află totul despre dieta şi inventatorul acesteia

Michel Montignac, zeul dietelor (nu cred ca i-ar placea asta), tatal atator carti de nutritie, gurul ale carui vorbe le-au sorbit Kylie Minogue, Hugh Grant ori Gerard Depardieu (dansul parca a cam trisat) a trecut in nefiinta la numai 66 de ani. De ce?
Dieta Montignac – află totul despre dieta şi inventatorul acesteia
Montignac a murit, traiasca Montignac!

Pe când mâncam la masa de prânz, alandala lipide, proteine, glucide, cu cine ştie ce mega indice glicemic, a venit vestea greu de digerat: Michel Montignac, zeul dietelor (nu cred că i-ar plăcea asta), tatăl atâtor cărţi de nutriţie, gurul ale cărui vorbe le-au sorbit Kylie Minogue, Hugh Grant ori Gerard Depardieu (dânsul parcă a cam trişat) a trecut în nefiinţă la numai 66 de ani. De ce?, au întrebat nedumeriţi cei care îl vedeau împlinind suta după modul de alimentaţie.

Eu n-am pornit după vorba “despre morţi numai de bine” când m-am pus să scriu acest articol. Nu l-am apreciat pe Montignac câtă vreme a fost în viaţă, şi n-am ştiut despre ce Dumnezeu vorbeşte. M-a împins curiozitatea pe www.montignac.com după misterul total al morţii sale.

Adică străbunica mea, care a mâncat de fetiţă slană şi pâine cu untură, a trăit bine mersi până la 92 de ani, iar omul acesta care visa tabelaşe cu valoarea glicemică a alimentelor, care consuma alimente de pe linia personală de producţie, care ştia toate secretele sistemului digestiv, şi deci ale unui trai sănătos, ne părăseşte la 66.

Familia lui nu suflă un cuvânt, câteva litere albe pe fundal negru anunţă pe site-ul personal ca marele Monti s-a stins într-o duminică şi a fost şi înmormântat. Ziariştii francezi aflaseră la un moment dat că s-a stins într-o clinică din regiunea Annemasse. Al cărei nume e păzit mai ceva ca tainele Vaticanului. Cine a vrut să vândă mai bine ziarul a scris rapid că “se crede” că dieta propovăduită de monsieur, care elimină toţi carbohidraţii cei răi şi anumite grăsimi, precum şi obezitatea cu care s-a luptat plus creşterea în greutate (l-or fi cântărit frecvent ziariştii tabloidişti) au dus la sfârşitul său.

Fondatorul s-a dus, pagina de internet a rămas, iar următoarele cuvinte de la secţiunea “spune-mi povestea ta” m-au făcut în acea secundă poate cel mai curios om din lume: “Stimate Michel Montignac, vă consider Mesia dieteticii moderne, pentru că aţi descoperit o metodă simplă şi logică, bazată pe o realitate ştiintifică. Eficacitatea ei este indiscutabilă, am dat deja jos 5 kilograme în 15 zile…”.
Măi să fie, zic, şi îmi bag adânc nasul în pagina on-line a lui Mesia. 

Grăsanul de ieri, gurul de astăzi, legenda de mâine

Obezul Michel Montignac, în copilărie puştiul supraponderal, fiul unui francez la rândul lui extrem de gras, devine prin anii ’70, pe când lucra în domeniul farmaceutic aproape obsedat de problema greutăţii. Gurmandul francez se-nconjoară de studii, de cărţi, de date ştiinţifice, ca să-şi rezolve problema şi, atenţie, slăbeşte în mai puţin de 3 luni 15 kilograme, pentru că testează metoda obţinută pe el însuşi.
Începe să le vorbească oamenilor despre indicele glicemic, o noţiune aproape extraterestră pe atunci, şi le face pe femei să se uite urât la el când le spune că nu trebuie să mai restricţioneze numărul de calorii dacă îşi doresc siluetă. Trebuie doar să facă alegerile alimentare corecte.

Dieta Montignac

Dieta Montignac nu există de fapt. Părintele ei nu suporta termenul “dietă”, îi plăcea “metoda”, iar pe pagina personală de internet îi spunea la un moment dat “anti-regimul”. “Nutriţioniştii şi alţi dieteticieni oficiali vor să ne facă să credem că suntem prea graşi pentru că mâncăm prea multe calorii, prea multe grăsimi şi nu facem mişcare. Or, toate studiile epidemiologice publicate arată exact contrariul – că din 1960 populaţiile occidentale au diminuat cu 25-30% aportul caloric şi, paradoxal, obezitatea a crescut cu 400%”, afirma Montignac, în lupta cu susţinătorii regimurilor hipercalorice drept cauză a obezităţii.
El adaugă că studiile ştiinţifice arată cât se poate de clar că factorul determinant în îngrăşare nu este de natură calorică, ci hormonală. De fapt, hiperinsulinismul ar fi principalul vinovat, adevărata cauză funcţională. Iar această secreţie excesivă de insulină, hormon cheie al metabolismului, nu este decât ultima etapă a unui lanţ declanşat de consumul anumitor alimente.

Ca să-ntelegeţi şi mai bine omul spune aşa: două alimente, cu număr egal de calorii, unul ne poate îngrăşa, altul, din contră, chiar ajuta să slăbim. Pentru că unul are indice glicemic mic, şi celălalt mare. Mâncăm un aliment glucidic – pâine, pateu, cartof, fruct, zahăr… – se transformă în glucoză, aceasta traversează bariera intestinală până în sânge şi ajunsă acolo ne creşte glicemia, care la rândul ei declanşează secreţia insulinei.

Treaba insulinei este să localizeze glucoza excedentară din fluxul sangvin şi să o depoziteze în ficat şi în ţesuturile musculare. Glicemia revine astfel la nivelul ei de bază. Ei, dacă indicele glicemic al alimentului consumat e mare, glucoza e mai multă şi apare astfel şi un exces de insulină care înseamnă automat îngrăşare. Invers, o scădere a nivelului de insulină se traduce prin slăbit.

Alimente cu indice glicemic scăzut Alimente cu indice glicemic mediu Alimente cu indice glicemic crescut
Roşii – 30 Muesli (fără zahăr) – 50 Cartofi prăjiţi – 95
Măsline – 15 Ananas (fruct proaspăt) – 45 Miere – 60
Fistic, Caju – 15 Suc de mere (neîndulcit) – 50 Curmale uscate – 70
Iaurt – 35 Struguri (proaspeţi) – 45 Băuturi pe baza de cola, sucuri acidulate – 70
Ciocolată neagră (min. 70%
cacao) – 25
Orez basmati – 50 Risotto – 70

 

Pagina 1 din 2