De ce unii oameni merg cu mâinile la spate. Gestul asociat cu reflecția, calmul și autocontrolul

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Îi vezi în parcuri, în muzee sau pur și simplu mergând încet pe stradă: oameni care își țin mâinile împreunate la spate în timp ce se plimbă. Gestul poate părea doar un obicei sau o poziție confortabilă, însă este asociat în interpretările limbajului corporal cu stări precum reflecția, calmul, autocontrolul și atenția îndreptată spre propriile gânduri.

Poziția corpului și mișcările pot transmite informații nonverbale și pot varia în funcție de starea emoțională și de context. Totuși, un singur gest nu poate dezvălui personalitatea sau starea psihologică a unei persoane. În cazul mersului cu mâinile la spate, detalii precum ritmul pașilor, expresia feței, poziția umerilor și modul în care sunt ținute mâinile pot schimba considerabil interpretarea.

De ce această poziție este asociată cu reflecția

Una dintre explicațiile prezentate pentru mersul cu mâinile la spate este legată de concentrarea asupra propriilor gânduri.

Recomandări

Ingredientul de pe etichetă la care medicii oncologi spun să fim atenți. Se găsește în multe…

Arbitrul Gheorghe Moldovan a murit la doar 30 de ani! Mesajul de adio pe care l-a…

Mâinile sunt folosite permanent pentru gesturi și interacțiunea cu mediul. Atunci când sunt ținute împreunate la spate, ele nu mai participă la fel de mult la aceste mișcări. Persoana poate adopta astfel o poziție mai statică a părții superioare a corpului.

Acesta este și motivul pentru care postura poate fi observată la cineva care analizează o problemă, privește cu atenție ceva sau se plimbă în timp ce se gândește.

Există chiar o asociere culturală puternică între această poziție și contemplare: profesorul care se plimbă prin clasă, vizitatorul care analizează exponatele unui muzeu sau persoana care face o plimbare lentă în timp ce încearcă să ia o decizie.

Acest lucru nu înseamnă însă că poziția mâinilor produce automat o gândire mai profundă.

Poate reduce mișcările provocate de agitație

O altă explicație este mult mai simplă. Atunci când mâinile sunt împreunate la spate, posibilitatea de a gesticula sau de a face mici mișcări repetitive este redusă.

Unele persoane își mișcă degetele, își ating hainele, își verifică telefonul sau gesticulează mai mult atunci când sunt neliniștite. Menținerea mâinilor într-o poziție fixă poate limita aceste comportamente.

Din această perspectivă, gestul poate funcționa pentru unele persoane ca o modalitate de a-și organiza mișcările atunci când vor să rămână concentrate sau să-și păstreze calmul.

Există însă și situația opusă. Cineva își poate prinde puternic încheietura sau brațul la spate tocmai pentru că este tensionat și încearcă să-și controleze agitația. De aceea, poziția nu trebuie interpretată izolat.

O postură asociată și cu încrederea

Mersul cu mâinile la spate lasă partea din față a corpului relativ deschisă. Spre deosebire de brațele încrucișate în fața pieptului, mâinile nu formează o barieră în fața corpului.

În interpretările clasice ale limbajului corporal, această poziție este asociată uneori cu siguranța de sine, controlul și autoritatea calmă.

Poate fi observată, de exemplu, la profesori, persoane aflate în poziții de conducere sau oameni care inspectează ori supraveghează un anumit spațiu.

Dar nici aici nu există o traducere universală. Faptul că cineva merge astfel nu demonstrează că este mai încrezător decât altcineva. Poziția poate fi pur și simplu confortabilă sau dobândită în urma unui obicei.

Ritmul mersului poate schimba interpretarea

Pentru a înțelege un gest, trebuie observat întregul comportament. O persoană care merge încet, cu mâinile relaxate la spate, umerii destinși și privirea îndreptată spre mediul din jur poate da impresia că este calmă și absorbită de gânduri.

Imaginea se schimbă dacă aceeași persoană merge repede, își strânge puternic mâinile, are maxilarul încordat și umerii rigizi. În această situație, poziția poate fi asociată mai degrabă cu tensiunea sau cu efortul de a-și controla reacțiile.

Acesta este unul dintre principiile importante ale interpretării comunicării nonverbale: contextul și ansamblul comportamentelor contează mai mult decât un singur gest.

Legătura dintre corp și modul în care gândim

Ideea că poziția corpului și gândirea sunt complet separate este pusă sub semnul întrebării de cercetările din domeniul cogniției întrupate, cunoscută sub denumirea de embodied cognition.

În sens larg, această perspectivă studiază modul în care procesele cognitive sunt influențate de corp și de interacțiunea acestuia cu mediul.

Mersul însuși a fost asociat în cercetări cu anumite modificări ale proceselor cognitive. Acest lucru nu dovedește însă afirmația mai specifică potrivit căreia plasarea mâinilor la spate ne-ar face automat mai calmi sau mai capabili să rezolvăm probleme.

Mai prudent este să spunem că, pentru unele persoane, combinația dintre o plimbare lentă și o poziție confortabilă, care limitează gesticulația, poate crea condițiile unei stări mai contemplative.

Nu există o singură explicație pentru acest obicei

Există și motive pur practice pentru care cineva poate merge cu mâinile la spate. Poziția poate fi confortabilă, poate fi un obicei dobândit în timp sau pur și simplu modul în care persoana preferă să-și țină brațele atunci când merge încet.

La persoanele în vârstă, postura poate apărea mai frecvent și din motive legate de obișnuință sau confort.

Mersul cu mâinile la spate poate fi asociat cu reflecția, observația, calmul sau autocontrolul, dar în alte situații poate apărea în momente de tensiune ori poate să nu aibă nicio semnificație psihologică specială.

Cea mai interesantă concluzie nu este că acest gest „dezvăluie” personalitatea, ci că mișcările aparent banale pot face parte din relația complexă dintre corp, emoții, atenție și mediul în care ne aflăm.

Sursă foto: Shutterstock