Soia este prezentă tot mai des în alimentație, de la tofu și lapte de soia până la produse vegetale bogate în proteine. Pentru mulți oameni, este o alternativă utilă la alimentele de origine animală. În cazul persoanelor cu afecțiuni ale tiroidei, însă, apare o întrebare importantă: poate consumul de soia să influențeze funcționarea glandei sau tratamentul pentru hipotiroidism?
Răspunsul nu este unul simplu. Soia nu trebuie privită automat ca un aliment interzis pentru persoanele cu probleme tiroidiene, însă există situații în care cantitatea consumată și momentul în care este mâncată pot conta. Boabele de soia conțin izoflavone, compuși vegetali care fac parte din categoria fitoestrogenilor. Aceste substanțe pot interacționa cu receptorii estrogenici și au fost intens studiate pentru efectele lor asupra organismului.
Asta nu înseamnă, însă, că orice persoană diagnosticată cu hipotiroidism trebuie să renunțe complet la tofu, lapte de soia sau alte produse pe bază de soia. Alimentația trebuie analizată în ansamblu, iar diagnosticul și tratamentul fiecărui pacient sunt esențiale.
Pentru pacienții cu hipotiroidism aflați sub tratament, un aspect practic poate fi mai important decât evitarea totală a soiei: interacțiunea cu medicamentul.
Asociația Americană pentru Tiroidă menționează soia printre alimentele și suplimentele care pot împiedica absorbția completă a hormonului tiroidian. Levotiroxina este, de regulă, recomandată pe stomacul gol, iar administrarea trebuie făcută consecvent, astfel încât tratamentul să aibă efectul dorit.
O analiză sistematică a studiilor privind interacțiunile dintre levotiroxină și alimente a identificat dovezi, deși limitate pentru anumite produse, că soia poate reduce absorbția hormonului atunci când este administrată în apropierea tratamentului.
Nu există o regulă generală potrivit căreia toți pacienții cu hipotiroidism sau tiroidită Hashimoto trebuie să elimine soia.
Mai important este ca persoana diagnosticată să nu își modifice singură tratamentul și să nu renunțe la alimente nutritive fără un motiv medical clar. Dacă soia face parte în mod constant din dietă, medicul poate ține cont de acest lucru atunci când urmărește valorile TSH și ale hormonilor tiroidieni.
În cazul persoanelor care iau levotiroxină, recomandarea generală este ca medicamentul să fie administrat în condiții cât mai constante. Asociația Americană de Tiroidă recomandă, în mod obișnuit, administrarea pe stomacul gol și menținerea unui interval înainte de masă.
Soia în sine nu este o sursă importantă de iod, iar conținutul de iod al produselor pe bază de soia poate varia. În anumite situații medicale, recomandările privind aportul de iod sunt diferite și trebuie stabilite în funcție de diagnostic.
De aceea, suplimentele cu iod nu ar trebui luate după ureche. Un aport prea mare poate fi, la rândul său, problematic pentru anumite persoane cu afecțiuni tiroidiene.
Soia nu este singurul aliment asociat în discuțiile despre tiroidă cu substanțe care pot interfera cu utilizarea iodului. Legumele crucifere, precum broccoli, varza și conopida, sunt adesea menționate în acest context.
Totuși, simplul fapt că aceste legume conțin astfel de compuși nu înseamnă că trebuie eliminate din alimentație. Ele furnizează fibre, vitamine și alte substanțe nutritive importante și pot face parte dintr-o dietă echilibrată.
Problema apare mai ales atunci când anumite alimente sunt consumate în cantități foarte mari și în contexte nutriționale particulare. O dietă variată este, de regulă, mai importantă decât eliminarea preventivă a unor categorii întregi de alimente.
Hipotiroidismul apare atunci când glanda tiroidă nu produce suficienți hormoni pentru necesarul organismului. Printre manifestările posibile se numără oboseala, creșterea în greutate, sensibilitatea la frig, pielea uscată și dificultățile de concentrare.
Simptomele se pot instala lent și pot fi confundate cu oboseala obișnuită sau cu efectele unui stil de viață solicitant. Diagnosticul nu se stabilește însă doar pe baza simptomelor, ci prin evaluare medicală și analize.
În cazul pacienților diagnosticați, tratamentul cu levotiroxină are rolul de a înlocui hormonul tiroidian care lipsește, iar doza este ajustată în funcție de răspunsul organismului și de analize.
Nu este necesară intrarea în panică și nici eliminarea automată a produselor din soia. Dacă acestea sunt consumate ocazional, situația este diferită de cazul unei persoane care are zilnic cantități importante de tofu, lapte de soia, proteine din soia sau alte produse similare. În cazul pacienților aflați sub tratament, este important ca administrarea levotiroxinei să fie făcută într-un mod constant și separat de alimentele care îi pot afecta absorbția.
Cel mai important este ca orice schimbare majoră în alimentație să fie discutată cu medicul, mai ales dacă valorile TSH se modifică sau dacă este necesară ajustarea dozei de tratament.
Sursă foto – chormail / Envato