Testările genetice în cancer. Dr. Andreea Caloian: „Sunt esențiale în stabilirea unei terapii eficiente, cu mai puține reacții adverse”

În era medicinei personalizate, testările genetice au devenit un instrument de primă importanță în domeniul oncologiei. Această tehnică inovatoare oferă medicilor posibilitatea de a obține informații valoroase despre materialul genetic al pacienților și de a adapta tratamentul potrivit, în doza potrivită, la momentul potrivit.

Testarea genetică în cancer reprezintă o tehnică care implică analiza ADN-ului pacienților pentru a identifica mutațiile genetice care pot influența evoluția și răspunsul la tratament al bolii. Avansul tehnologic a permis o analiză detaliată a genomului uman, dezvăluind modificări genetice asociate cancerului și cum acestea pot influența tratamentul.

„Este imperios necesar ca pacientul bolnav de cancer să fie informat cu privire la beneficiile şi limitele testelor genetice, astfel încât să poată lua decizii în ceea ce privește îngrijirea sa personală”, e de părere dr. Elena Braha, medic primar genetică medicală la Asociația de Genetică și Medicină Personalizată (AGMP).

Recomandări

Dr. Dragoș Median, despre testele genetice care indică riscul de cancer: „Trebuie efectuate doar în anumite…

Dr. Ana-Maria Ciobanu: despre importanţa markerilor tumorali în cancer

Testările genetice ajută la identificarea celui mai eficace tratament

Una dintre cele mai importante realizări ale testării genetice în cancer este concretizată în dezvoltarea unor noi instrumente de diagnostic şi tratament ţintit pentru modificările genetice prezente la pacient.

Studiile actuale au demonstrat că un anume cancer – de exemplu cancerul de colon – nu este simplu, doar de un anumit tip. El cuprinde subtipuri în care celulele diferă la nivel molecular şi diagnosticarea precisă moleculară poate ghida decizia terapeutică, identificând medicamentul cel mai eficace în situaţia respectivă.

Testările genetice sunt esențiale în stabilirea unei terapii eficiente. De exemplu, unele forme de cancer mamar sunt de tip pozitive la receptorii pentru estrogen ER sau progesteron PR, altele sunt de tip HER-2-pozitiv, iar altele nu corespund niciunuia dintre aceste două tipuri.

Celulele canceroase mamare ER sau PR-pozitive pot reacționa la medicamentele care blochează acțiunea estrogenului sau progesteronului. Alte celule canceroase mamare produc o cantitate excesivă dintr-o proteină numită Her2 (factorul de creştere epidermic uman) folosit în selecţia pacienţilor cu neoplasm de sân ce ar putea beneficia de tratamentul cu trastuzumab (Herceptin), explică șef lucrări Dr. Andreea Daniela Caloian, medic specialist oncologie și hematologie.

Potrivit acesteia, unele forme de cancer mamar sunt ER, PR sau HER-2-negative şi acestea sunt denumite tumori „triplu negative” și reprezintă 15-20% dintre cancerele de sân. Acest tip de cancer a fost studiat în ultimii ani şi au fost raportate modificări germinale (n.r. – moştenite) sau somatice (n.r. – mutaţii doar ale tumorii) la nivelul genei BRCA1/ BRCA2. Inhibitori PARP precum olaparib, talazoparib sau rucaparib sunt exemple de terapie ţintită în aceste cazuri.

Citește și: Prima țară din lume care aprobă terapia CRISPR pentru două boli genetice ale sângelui

Terapia țintită cu anticorpi medicament conjugați

Pe de altă parte, studiile evidențiază din ce în ce mai pregnant faptul că anticorpii medicament conjugaţi (AMC) sunt viitorul administrării chimioterapiei într-un mod ţintit care minimalizează efectele adverse. Astfel AMC de tipul sacituzumab govitecan şi-au dovedit eficacitatea ȋn cancerul de sân triplu negativ.

Alt exemplu oferit de dr. Caloian este leucemia mieloidă cronică (LMC), în care clona celulară poate să exprime o proteină specifică, denumită BCR-ABL (datorată fuziunii genice BCR-ABL) ce se constituie în ţintă terapeutică personalizată.

Gena de fuziune BCR-ABL se transcrie într-un ARNm hibrid ce va determina în final sinteza unei proteine himerice Bcr-Abl cu activitate tirozin-kinazică autonomă. Dezvoltarea inhibitorilor de tirozin kinază de tipul imatinib mesylate (Gleevec) suprimă activitatea kinazică a Bcr-Abl şi au modificat semnificativ tratamentul de primă linie al LMC.

În cazul cancerului pulmonar, testarea somatică pentru modificări ale receptorului factorului de creștere epidermică (EGFR) va permite echipei medicale să stabilească dacă în cazul tumorii studiate se poate administra o moleculă ţintită care să inhibe EGFR anormal.

Un alt caz îl reprezintă diverse tipuri de cancer de colon, tiroidian sau melanom asociate cu mutaţii în proto-oncogenele RAS (K-RAS, H-RAS şi N-RAS), în gena BRAF, precum şi inactivarea genelor supresoare tumorale (APC, p53) sau a genelor de reparare a leziunilor dublu-catenare a ADN (MLH1 și MSH2).

Mutațiile în genele RAS sunt un marker care indică scăderea eficacităţii terapiilor ţintite, rezistenţă la terapia personalizată cu anticorpi monoclonali anti-EGFR (cetuximab și panitumumab) astfel încât acest tratament ar aduce doar efectele secundare nedorite fără un beneficiu real, adaugă dr. Elena Braha, medic primar genetică medicală.

În ceea ce priveşte mutaţiile în gena BRAF, majoritatea sunt de tipul V600E. Vemurafenib (PLX4032) este un inhibitor selectiv și puternic al BRAF V600E, îmbunătăţeşte supravieţuirea și încetineşte progresia bolii, a explicat specialistul.

Astfel, cu ajutorul informațiilor genetice, medicii pot lua decizii mai bine fundamentate și pot selecta terapii astfel încât să sporească semnificativ eficacitatea tratamentului și calitatea vieții pacienților. Pe măsură ce cercetarea în domeniul geneticii și cancerului continuă să evolueze, se anticipează o creștere a beneficiilor testării genetice în cancer.

Terapiile țintite în cancer vor deveni mai precise, iar abordarea personalizată va deveni standardul, aducând speranță și vindecare în lupta împotriva acestei boli devastatoare.