Proteza de șold: comparație între tehnica clasică de operație și intervenția minim invazivă

În pandemie, foarte multe operații considerate necesare au fost amânate sau întârziate, în special cele care țin de proteza de șold sau protezarea genunchiului.
07.12.2021
Proteza de șold: comparație între tehnica clasică de operație și intervenția minim invazivă
Dr. Vlad Predescu, chirurg ortoped

În toată această perioadă pandemică, multe discipline medicale au avut de suferit, pe de-o parte din cauza restricțiilor impuse de lege, prin care numărul de operații a fost dramatic redus, fie din cauza temerilor oamenilor de a merge la spital, de a intra în contact cu alte persoane. Din acest ultim motiv, în ortopedie, foarte multe operații considerate necesare au fost amânate sau întârziate, în special cele care țin de proteza de șold sau protezarea genunchiului. Efectele acestor întârzieri, precum și soluțiile care stau la îndemâna pacientului, vor fi dezbătute în materialul următor cu unul dintre cei mai apreciați chirurgi ortopezi din țara noastră, doctorul Vlad Predescu, supraspecializat în protezare articulară. 

Proteza de șold: metode de operație

Așa cum spuneam, contextul pandemic a făcut ca multe dintre artroplastiile programate în această perioadă să fie întârziate, însă această decizie nu îmbunătățește deloc condiția pacientului, de foarte multe ori acesta ajungând la medic într-o situație mult mai gravă decât era inițial. Și, din păcate, cu cât se ajunge mai târziu la medic, cu atât și recuperarea este mai de lungă durată. Pe de altă parte, prin afectarea zilnică a calității vieții, unii pacienți au dezvoltat sindroame depresive și tulburări ale somnului, cu consecințe importante asupra stării generale, precum și a tonusului organismului.

Din punct de vedere chirurgical, în cazul artroplastiei cu proteză totală de șold putem vorbi de mai multe metode de operație. Unele care implică o perioadă mai lungă de ședere în spital, așa zisa intervenție clasică, iar altele care reduc perioada de spitalizare la 2-4 zile și grăbesc recuperarea, cunoscute sub numele de intervenții minim invazive.

Principiul artroplastiei clasice presupune să se realizeze o incizie de dimensiuni destul de mari, care poate ajunge la 25 cm, apoi se secționează sau se distanțează mușchii din zona respectivă și se ajunge la os. Chirurgul îndepărtează capul femural afectat și introduce o structură metalică prin centrul femurului. Apoi, se fixează capul protetic, din metal sau ceramică, cel care va înlocui, în noua structură, capul femural. În ultima etapă, se îndepărtează cartilajul articular deteriorat de la nivelul acetabulului și se înlocuiește cu o emisferă metalică, fixată prin șuruburi sau cimentată.

De asemenea, tot acum se inserează și un distanțier între cele două structuri, pentru a permite alunecarea ușoară a întregului angrenaj.

“Aceasta este metoda clasică de operație, o variantă cizelată de-a lungul anilor, cu rezultate foarte bune, dar care și-a păstrat un nivel de recuperare oarecum îndelungat, cauzat de intervenția destul de profundă de la nivelul articulației, atât la nivel osos, cât și la nivel muscular.” declară doctorul Predescu.

Când operația minim invazivă nu este indicată

Pentru anumiți pacienți, există și o variantă mai puțin invazivă și, implicit, cu o recuperare mai rapidă, de aproximativ 2-4 săptămâni. În urma investigațiilor, medicul ortoped supraspecializat în astfel de intervenții vă poate comunica dacă artroplastia se poate realiza și printr-o intervenție minim invazivă și vă detaliază modul în care este făcută aceasta.

“Nu toți pacienții noștri se califică la acest gen de operație, însă, dacă acest lucru este posibil, recomandarea unei intervenții minim invazive vine cu multiple avantaje pentru cel tratat”, susține doctorul Predescu.

Cei care au contraindicații relative sunt persoanele care suferă de obezitate importantă, osteoporoză avansată, care au un sistem muscular extrem de dezvoltat (halterofili, luptatori etc.), precum și cei care au fost deja operați și au ajuns la limita de viață a protezei, așa numitele situații în care este necesară revizia protezei de șold. De asemenea, aici mai pot fi amintiți pacienții care au suferit deja o intervenție la nivelul șoldului (fracturi, osteotomii) sau au diverse implanturi metalice ce trebuie inițial îndepărtate.

Proteza de șold: avantajele intervenției minim invazive

Conform doctorului Predescu, principiul intervenției minim invazive este următorul – “mușchii din jurul articulației șoldului nu mai sunt secționați, ci doar îndepărtați, printr-o tehnică specială, pentru a se ajunge la os. Din acest motiv, recuperarea este mult mai rapidă și, foarte important, durerile sunt extrem de mici, aș putea spune aproape inexistente după câteva zile”.

Sunt variate tehnici minim invazive, dar cele mai des folosite sunt cele în care incizia, mică de aproximativ 6-10 cm, se face pe partea anterioară a șoldului sau antero-laterală. Tehnicile clasice presupun efectuarea unei incizii mari, de 15-25cm, pe spatele șoldului sau pe partea laterală a acestuia.

După ce chirurgul ajunge la nivelul osului, se implantează proteza. Și aici, ultimii ani de inovație au adus unele îmbunătățiri. Astfel, au fost dezvoltate implanturi de dimensiuni mai reduse, care conservă țesutul osos, făcând mai ușoară operația de înlocuire a protezei în cazul în care aceasta s-a uzat, după ani buni de utilizare. Implanturile necesită instrumentar special dedicat pentru acest tip de procedură și, în ultimii ani, combinarea acestora cu tehnicile robotic asistate au dus la rezultate deosebit de bune.

“Avantajele sunt certe și numeroase: în primul rând, o spitalizare scurtă de 2-4 zile, ceea ce face ca, în perioada pandemiei, să fie procedura ideala pentru că pacientul petrece puțin timp în spital. De asemenea, durerile postoperatorii sunt reduse, iar pierderile sangvine extrem de mici. Prin introducerea acestor tehnici, rata de transfuzie a scăzut în spitalul nostru cu 80%”, concluzionează doctorul Predescu.

După intervenție, mobilitatea pacientului este dobândită rapid, astfel încât acesta se poate da jos singur din pat, ceea ce creează un confort deosebit pentru îngrijirea personală. Totodată, prin faptul că sistemul muscular nu este secționat, proteza devine extrem de stabilă și riscul de luxare (dislocare) a acesteia este extrem de redus.

Complicațiile chirurgiei minim invazive

Artroplastia este o intervenție pretențioasă, care necesită multă experiență în protezarea șoldului, atât clasic, cât și minim invaziv. Așa cum nu toți pacienții sunt pretabili la acest tip de chirurgie, tot așa nu toți chirurgii sunt supraspecializați pentru aceasta.

Întrucât incizia este mai mică, iar mușchii și ligamentele nu sunt detașate de pe articulație, câmpul vizual al doctorului este mult redus și este posibil ca proteza să nu fie corect aliniată cu axele mecanice, acest lucru ducând la un risc de uzură mai ridicat. De asemenea, în unele cazuri pot apărea fracturi ale femurului care să pericliteze fixarea protezei și stabilitatea acesteia.

Proteza de șold: recuperarea după operație

În intervențiile chirurgicale minim invazive, recuperarea este mult mai rapidă, practic, în acest caz, pacientul beneficiază de diferențele dintre cele două proceduri. Astfel, acesta începe să meargă imediat după operație și este capabil să se mobilizeze singur din pat. Spitalizarea durează 2-4 zile, iar durerile postoperatorii sunt extrem de reduse. Mobilitatea șoldului protezat este ridicată de la început datorită faptului că nu au fost secționate grupele musculare sau ligamentele.

Recuperarea generală durează săptămâni și nu luni, ca în situația intervențiilor clasice. Astfel, după aproximativ 2-4 săptămâni, pacientul renunță la cârje și poate conduce mașina. Dacă are muncă de birou poate merge la lucru, iar dacă munca presupune efort fizic intens, atunci reîntoarcerea după două luni poate fi efectuată în condiții de siguranță. De asemenea, activitățile sportive pot fi realizate tot în această perioadă, dar se păstrează recomandările de a evita sportul de impact, în ideea de a evita uzura precoce a protezei.

Mersul normal se recuperează relativ repede și cazurile în care persistă un mers șchiopătat sunt mai rare comparativ cu intervențiile clasice.

“Desigur că recuperarea depinde și de gradul de motivare al pacienților și de gradul lor de pregătire fizică, precum și de atrofia musculară existentă preoperator. Pacienții extrem de “fit”, cu vârste între 40 și 60 de ani pot ajunge la o recuperare optimă de numai 2-3 săptămâni.” menționează Vlad Predescu.

Un alt mare beneficiu al tehnicilor minim invazive a fost remarcat la pacientul vârstnic cu fractura de col femural, care ajunge să fie protezat. Datorită faptului că pierderile de sânge sunt reduse și durerile post operatorii mai mici, acesta are o stare generală postoperatorie mai bună, reușind mult mai rapid să părăsească patul de spital și să se mobilizeze în vederea recuperării.

Comparație între rezultate

Mai ales pe termen scurt, rezultate sunt spectaculoase în cazul operațiilor minim invazive, dacă le comparăm cu intervențiile clasice. Scorurile de durere și de mobilitate sunt net în favoarea acestora, iar pacientul își poate relua majoritatea activitățiilor uzuale la 2-4 săptămâni, atunci când se renunță la cârje.

Pe termen lung, după aproximativ un an, rezultatele ambelor tipuri de intervenții devin comparabile, totuși, în cazul intervențiilor minim invazive, ponderea pacienților care declară că nu mai simt proteza, mai exact declară că “au uitat că au o proteză la nivelul șoldului” este semnificativ mai mare.

Din punct de vedere medical, artroplastiile realizate prin tehnici minim invazive trebuie realizate doar de medici cu o foarte mare experiență, întrucât procedura în sine nu este una definitivată, aflându-se, în prezent, într-un stadiu de continuă evoluție, fiind descoperite continuu noi metode prin care operația se poate realiza în deplină siguranță, cu precizie ridicată și perioade de refacere din ce în ce mai reduse.

Cel mai nou articol Video:
Diana Stănculeanu, psihoterapeut: cum abordăm anxietatea prelungită