Când vorbim despre osteoporoză, ne gândim aproape automat la vârsta a treia, la fragilitatea oaselor și la riscul crescut de fracturi. În realitate, prevenția acestei afecțiuni începe cu zeci de ani mai devreme. Specialiștii atrag atenția că obiceiurile adoptate la 20 și 30 de ani pot influența semnificativ sănătatea sistemului osos la 60, 70 sau chiar 80 de ani.
Tinerețea este o perioadă esențială pentru acumularea masei osoase, iar alegerile făcute acum pot avea consecințe pe termen lung.
Oasele sunt țesuturi vii, aflate într-un proces continuu de remodelare. Organismul descompune permanent țesutul osos vechi și îl înlocuiește cu unul nou.
În adolescență și la începutul vieții adulte, formarea osoasă depășește pierderile, ceea ce permite acumularea masei osoase. În jurul vârstei de 30 de ani, majoritatea oamenilor ating vârful masei osoase, adică nivelul maxim de densitate acumulat de-a lungul vieții.
Ulterior, echilibrul se modifică treptat, iar pierderea de masă osoasă poate deveni mai accentuată, în special la femei după menopauză.
Putem compara acest proces cu un cont de economii: cu cât acumulezi mai multă masă osoasă în tinerețe, cu atât ai o rezervă mai mare pentru anii în care organismul începe să o piardă.
Problema este că scăderea densității osoase nu provoacă, de regulă, simptome evidente, iar osteoporoza poate rămâne nedepistată până la apariția unei fracturi.
Calciul este esențial pentru structura osoasă, însă nu este singurul nutrient important. Vitamina D contribuie la absorbția calciului, în timp ce proteinele susțin structura osoasă și menținerea masei musculare. Pentru protejarea sănătății oaselor, se recomandă includerea regulată în alimentație a următoarelor produse:
Persoanele care exclud lactatele trebuie să identifice surse alternative de calciu. Suplimentele cu vitamina D nu ar trebui administrate în doze mari fără recomandare medicală.
Citește și: Osteoporoza, boala care dă semne prea târziu. Ce poți face pentru a o preveni
Activitatea fizică reprezintă unul dintre cei mai importanți factori care influențează rezistența oaselor. Exercițiile cu susținerea greutății corporale, precum mersul alert, alergarea, dansul sau urcatul scărilor, stimulează adaptarea țesutului osos la solicitările mecanice.
Antrenamentele de forță contribuie, la rândul lor, la dezvoltarea musculaturii și la menținerea sănătății sistemului osos. Nu sunt necesare antrenamente extreme, ci consecvență și reducerea timpului petrecut în sedentarism. Mai mult, anumite comportamente frecvente în rândul adulților tineri pot afecta sănătatea osoasă:
De asemenea, utilizarea îndelungată a corticosteroizilor și anumite afecțiuni care afectează absorbția nutrienților pot crește riscul de fragilitate osoasă.
Foto: shutterstock