Lingurile de lemn și bacteriile ascunse în fisurile materialului

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Lingura de lemn este una dintre cele mai vechi și mai banale ustensile din bucătărie. O folosim pentru sosuri, supe, tocănițe, creme și aluaturi, uneori ani la rând. Nu zgârie tigăile, nu se încinge la fel de repede precum metalul și, dacă este de bună calitate, poate rezista foarte mult timp.

Totuși, după luni sau ani de utilizare, lemnul începe să se schimbe. Suprafața devine mai aspră, apar pete, mici șanțuri și uneori fisuri vizibile.

Aici apare întrebarea legată de igienă. Pot bacteriile să rămână ascunse în aceste fisuri chiar și după ce lingura a fost spălată?

Recomandări

De ce poate crește hemoglobina glicată (HbA1c)? Glicemia ridicată nu este singura explicație

Te doare buricul? Semnele care ar trebui să te trimită imediat la medic

Răspunsul este mai nuanțat decât pare. Lemnul nu este automat un material „murdar” sau nesigur pentru bucătărie. O lingură bine întreținută poate fi folosită în siguranță ani întregi. Problemele apar însă atunci când materialul se degradează atât de mult încât resturile alimentare și umezeala ajung în zone dificil de curățat.

Citește și: Tocătoarele din lemn și din plastic: avantaje, dezavantaje și care este alegerea mai sigură pentru bucătărie

Lemnul este un material poros

Spre deosebire de inox sau sticlă, lemnul nu are o suprafață perfect netedă și impermeabilă.

Structura sa este formată din fibre și pori microscopici. În contact cu apa, lemnul poate absorbi o anumită cantitate de umezeală.

Același lucru se poate întâmpla atunci când lingura intră în contact cu:

• sosuri;
• grăsimi;
• sucuri provenite din carne;
• produse lactate;
• ouă crude;
• aluaturi.

O lingură spălată imediat și uscată complet nu reprezintă automat un risc.

Problema apare atunci când resturile alimentare și umezeala persistă în fisuri sau în zonele deteriorate ale materialului.

Cum apar fisurile în lingurile de lemn

Lemnul reacționează permanent la apă și temperatură.

Atunci când lingura este udată, fibrele pot absorbi umezeală și se pot dilata ușor. În timpul uscării, acestea pierd apa și se contractă.

Dacă procesul este repetat de sute de ori, materialul poate începe să se degradeze.

Riscul este mai mare atunci când lingura este:

• lăsată mult timp în apă;
• spălată frecvent la temperaturi foarte ridicate;
• introdusă în mașina de spălat vase, dacă producătorul nu permite acest lucru;
• lăsată pe marginea unei oale fierbinți;
• depozitată înainte de uscarea completă.

În timp pot apărea mici fisuri.

La început, acestea sunt aproape invizibile. Ulterior, pot deveni suficient de adânci încât să rețină resturi alimentare.

Ce se poate ascunde în fisuri

Bacteriile nu apar spontan în lemn.

Ele ajung pe ustensile prin intermediul alimentelor, mâinilor sau altor suprafețe contaminate.

Printre microorganismele importante în siguranța alimentară se numără Salmonella, Campylobacter și anumite tulpini de Escherichia coli.

Riscul este mai mare atunci când ustensila intră în contact cu produse crude, în special carne, carne de pasăre sau ouă, și este apoi utilizată pentru alte alimente fără o curățare corespunzătoare.

Fisurile și șanțurile adânci complică procesul de spălare.

Perii sau buretele pot să nu ajungă complet în interiorul lor, iar resturile organice pot rămâne prinse în material.

Resturile alimentare sunt o parte importantă a problemei

Bacteriile au nevoie de condiții favorabile pentru a supraviețui și a se multiplica.

Umezeala și substanțele nutritive provenite din alimente pot contribui la crearea unui mediu favorabil.

O fisură în care au rămas urme de sos, carne sau alte ingrediente poate deveni mai problematică decât o simplă zgârietură uscată.

Din acest motiv, aspectul lingurii contează.

O ustensilă cu suprafață relativ netedă este mai ușor de curățat decât una cu numeroase crăpături adânci.

Se poate forma biofilm pe ustensile?

În anumite condiții, microorganismele pot adera la suprafețe și pot forma structuri numite biofilme.

Biofilmul este o comunitate de microorganisme protejată de o matrice produsă chiar de acestea.

Această structură ajută microorganismele să rămână atașate de o suprafață.

Biofilmele pot apărea pe numeroase suprafețe din bucătărie, în special acolo unde există umezeală persistentă și curățarea este insuficientă.

Fisurile și zonele greu accesibile pot îngreuna îndepărtarea mecanică a resturilor și microorganismelor.

Totuși, simplul fapt că o lingură este fabricată din lemn nu înseamnă că pe ea există automat un biofilm periculos.

Igiena și starea materialului sunt factorii esențiali.

Lemnul are și proprietăți interesante

În mod surprinzător, lemnul nu este întotdeauna un mediu ideal pentru bacterii.

Structura poroasă poate atrage umezeala de la suprafață spre interiorul fibrelor. Pe măsură ce lemnul se usucă, condițiile pot deveni nefavorabile pentru supraviețuirea unor microorganisme.

În plus, anumite esențe de lemn conțin compuși naturali cu proprietăți antimicrobiene.

Acest lucru explică de ce obiectele din lemn nu sunt automat mai periculoase decât cele fabricate din plastic.

Dar există o diferență importantă între un obiect din lemn bine întreținut și unul profund crăpat, permanent umed și acoperit de resturi alimentare.

De ce nu ar trebui lăsate lingurile de lemn în chiuvetă

Una dintre cele mai frecvente greșeli este lăsarea ustensilelor din lemn într-o chiuvetă plină cu apă.

Expunerea prelungită la umezeală permite apei să pătrundă mai adânc în material.

Fibrele se umflă.

Ulterior, în timpul uscării, se contractă.

Repetarea acestui proces poate favoriza deformarea și apariția fisurilor.

În plus, o chiuvetă în care există resturi de alimente crude poate reprezenta o sursă de contaminare încrucișată.

Lingura de lemn ar trebui spălată cât mai curând după utilizare.

Mașina de spălat vase poate deteriora lemnul

Temperaturile ridicate, ciclurile lungi de spălare și expunerea prelungită la apă pot afecta ustensilele din lemn.

Detergenții utilizați în mașinile de spălat vase pot fi, de asemenea, mai agresivi decât detergentul obișnuit pentru spălarea manuală.

În timp, lemnul poate deveni:

• foarte uscat;
• aspru;
• decolorat;
• deformat;
• crăpat.

Din acest motiv, ustensilele din lemn ar trebui curățate conform instrucțiunilor producătorului. În cazul multor linguri clasice din lemn, spălarea manuală este metoda preferată.

Nici fierberea lingurilor nu este o idee bună

Pe rețelele sociale au circulat videoclipuri în care lingurile de lemn sunt introduse în apă clocotită pentru „extragerea murdăriei”.

Apa devine uneori tulbure sau capătă o culoare maronie, iar imaginile sunt prezentate drept dovada că lingurile ascund cantități impresionante de murdărie.

Realitatea este mai complicată.

Apa fierbinte poate extrage din lemn pigmenți, uleiuri și alți compuși naturali.

Culoarea apei nu demonstrează automat prezența bacteriilor.

În plus, fierberea repetată poate deteriora fibrele lemnului și poate favoriza apariția fisurilor.

Astfel, metoda folosită pentru a „igieniza profund” lingura poate ajunge să îi scurteze durata de viață.

Cum se spală corect o lingură de lemn

În majoritatea situațiilor, procesul este simplu.

Lingura trebuie spălată manual, cât mai curând după utilizare, folosind apă și detergent pentru vase.

Suprafața trebuie frecată atent pentru îndepărtarea resturilor alimentare.

O atenție suplimentară trebuie acordată:

• marginilor;
• zonei dintre mâner și partea concavă;
• fisurilor superficiale;
• porțiunilor aspre.

După spălare, lingura trebuie clătită bine.

Uscarea este la fel de importantă precum spălarea

O lingură curată, dar lăsată permanent umedă, se poate degrada mai repede.

După spălare, excesul de apă trebuie îndepărtat, iar ustensila trebuie lăsată să se usuce complet într-un spațiu bine ventilat.

Nu este recomandată depozitarea imediată într-un sertar închis dacă lemnul este încă umed.

Umezeala persistentă poate favoriza apariția mirosurilor neplăcute și degradarea materialului.

Bicarbonatul și lămâia dezinfectează lingurile?

Bicarbonatul de sodiu poate fi util pentru îndepărtarea anumitor mirosuri sau pete.

Lămâia poate contribui la curățarea suprafeței și la neutralizarea unor mirosuri.

Totuși, aceste metode nu trebuie considerate echivalentul unui proces standardizat de sanitizare.

Faptul că un ingredient este acid sau „natural” nu garantează distrugerea tuturor microorganismelor care pot provoca boli alimentare.

Pentru igiena zilnică, curățarea mecanică atentă cu apă și detergent rămâne esențială.

O lingură de lemn poate fi folosită pentru carne crudă?

Teoretic, o ustensilă curățată corespunzător poate fi utilizată în timpul preparării alimentelor.

Totuși, contaminarea încrucișată trebuie evitată.

Dacă lingura a intrat în contact cu carne crudă, ea nu ar trebui folosită imediat pentru a amesteca o salată sau un preparat gata de consum.

Trebuie mai întâi spălată corespunzător.

În practică, unele persoane preferă să păstreze ustensile separate pentru anumite tipuri de preparate.

Această metodă poate simplifica igiena în bucătărie.

Petele înseamnă că lingura este contaminată?

Nu neapărat.

Turmericul, sosul de roșii, sfecla, fructele de pădure și alte ingrediente intens pigmentate pot colora lemnul.

O pată nu reprezintă automat dovada prezenței bacteriilor.

Mai importante sunt alte semne:

• mirosul persistent;
• fisurile adânci;
• zonele moi;
• apariția mucegaiului;
• suprafața care se desprinde sau produce așchii.

Starea structurală a ustensilei oferă mai multe informații decât simpla schimbare a culorii.

Mirosul persistent este un semnal de alarmă

Lemnul poate absorbi mirosurile unor ingrediente precum usturoiul, ceapa sau condimentele.

Un miros ușor nu înseamnă automat că lingura este periculoasă.

Totuși, un miros neplăcut care persistă după spălare și uscare poate indica acumularea de resturi în material sau degradarea acestuia.

Dacă lingura miroase a mucegai sau prezintă zone suspecte, înlocuirea ei este cea mai prudentă alegere.

Când trebuie aruncată o lingură de lemn

Nu există o dată de expirare universală.

O lingură de calitate, bine întreținută, poate rezista ani întregi.

Totuși, ar trebui înlocuită atunci când prezintă:

• fisuri adânci;
• crăpături care nu pot fi curățate;
• așchii;
• zone moi sau degradate;
• mucegai vizibil;
• miros persistent neplăcut;
• deformări severe.

Dacă resturile alimentare pot pătrunde într-o fisură, dar zona nu poate fi frecată și curățată eficient, ustensila nu mai este ideală pentru contactul cu alimentele.

Lingurile foarte vechi nu sunt automat mai periculoase

Vârsta unei ustensile nu spune întreaga poveste.

O lingură folosită de zece ani, dar păstrată uscată și fără fisuri importante, poate fi într-o stare mai bună decât o lingură ieftină deteriorată după câteva luni.

Materialul, calitatea fabricației și modul de întreținere influențează durata de viață.

Din acest motiv, inspecția vizuală periodică este mai utilă decât respectarea unei reguli precum „schimbă lingurile o dată pe an”.

Lingura de lemn sau cea din silicon

Siliconul alimentar de calitate are avantajul unei suprafețe neporoase și este, în multe cazuri, compatibil cu mașina de spălat vase.

Este ușor de curățat și nu absoarbe apa precum lemnul.

Lemnul are însă alte avantaje.

Este rigid, nu zgârie majoritatea vaselor și poate rezista foarte mult dacă este întreținut corect.

Din punct de vedere al siguranței alimentare, nu este necesar să elimini toate ustensilele din lemn din bucătărie.

Important este ca acestea să fie curate, uscate și într-o stare bună.

Lingurile de lemn nu sunt „rezervoare de bacterii” doar pentru că sunt fabricate dintr-un material poros. O ustensilă din lemn bine întreținută, spălată după fiecare utilizare și uscată complet poate fi folosită în siguranță timp îndelungat.

Problemele apar atunci când lemnul începe să se degradeze. Fisurile adânci și zonele aspre pot reține umezeală și resturi alimentare, iar curățarea lor devine dificilă. În aceste condiții, microorganismele pot persista mai ușor, iar riscul contaminării încrucișate crește.

Spălarea manuală cu apă și detergent, evitarea înmuierii prelungite și uscarea completă sunt cele mai importante reguli. Fierberea lingurilor sau supunerea lor repetată la cicluri agresive de spălare nu le face neapărat mai sigure și poate deteriora materialul.

Iar atunci când o lingură prezintă crăpături adânci, mucegai, așchii sau un miros persistent, nostalgia nu mai este un motiv suficient pentru a o păstra. Este momentul să fie înlocuită.

Foto: Shutterstock