Într-o emisiune precum Asia Express, schimbarea fizică a concurenților poate deveni vizibilă într-un timp relativ scurt. Hainele par mai largi, fața poate părea mai suptă, iar cântarul poate arăta cu câteva kilograme mai puțin.
Explicația pare simplă: oamenii aleargă, merg mult, cară bagaje și nu mai mănâncă la fel de mult ca acasă.
În realitate, lucrurile sunt mai complicate. O scădere rapidă în greutate nu înseamnă că aceeași cantitate de grăsime corporală a fost arsă.
Într-o astfel de experiență se pot modifica, simultan, cantitatea de apă din organism, rezervele de glicogen, conținutul tubului digestiv, masa musculară și, abia apoi, masa de țesut adipos.
În sezonul 9, „Asia Express – Drumul Mătăsii”, concurenții traversează Uzbekistanul și China, iar primele probe au inclus mers prin deșert, căratul bagajelor și activități fizice desfășurate în condiții neobișnuite.
Greutatea corporală nu este sinonimă cu grăsimea.
Cântarul măsoară totalul tuturor componentelor corpului: apă, glicogen, masă musculară, țesut adipos, organe, oase și chiar conținutul tubului digestiv.
De aceea, în primele zile ale unei perioade cu alimentație redusă și activitate fizică intensă, greutatea poate scădea mai repede decât ar fi posibil prin simpla pierdere de grăsime.
Unul dintre motive este glicogenul.
Glicogenul reprezintă forma în care organismul stochează carbohidrații în principal în ficat și mușchi. Atunci când aportul alimentar, în special cel de carbohidrați, scade și activitatea fizică crește, aceste rezerve sunt utilizate.
Iar glicogenul este legat de apă. Aproximativ trei grame de apă sunt asociate cu fiecare gram de glicogen stocat. Atunci când rezervele de glicogen scad, se pierde și o parte din apa asociată cu ele.
Acesta este unul dintre motivele pentru care cântarul poate coborî spectaculos la început.
Într-o competiție desfășurată în aer liber, mai ales în zone calde, organismul poate pierde cantități importante de apă prin transpirație.
La aceasta se adaugă faptul că participanții se pot deplasa mult, pot avea acces limitat la lichide sau pot avea perioade în care aportul de apă nu acoperă complet pierderile.
O parte din scăderea observată pe cântar poate fi, astfel, pur și simplu apă.
Acest lucru explică și de ce greutatea poate urca din nou rapid după ce persoana revine la hidratarea și alimentația obișnuite.
Nu a „pus la loc” câteva kilograme de grăsime în două zile. A refăcut, în mare parte, rezervele de apă și glicogen.
Un factor despre care se vorbește mult mai puțin este conținutul tubului digestiv.
Dacă o persoană mănâncă mai puțin, mesele sunt mai mici sau mai rare și dieta se schimbă semnificativ, cantitatea de alimente aflată în stomac și intestin poate fi mai mică.
Asta contribuie, la rândul său, la diferența de pe cântar.
Dacă apar și episoade de diaree sau vărsături, scăderea poate deveni și mai rapidă — dar atunci vorbim și despre pierderi de apă și electroliți și despre un risc real de deshidratare.
Prin urmare, faptul că cineva cântărește cu două sau trei kilograme mai puțin după câteva zile nu înseamnă automat că a ars două sau trei kilograme de grăsime.
Da.
Dacă o persoană consumă mai puțină energie decât cheltuiește, organismul intră într-un bilanț energetic negativ și începe să utilizeze rezervele energetice.
Țesutul adipos este una dintre aceste rezerve.
Așadar, într-o experiență cu mult mers, alergare și activitate fizică, combinată cu un aport alimentar redus, este foarte probabil să existe și pierdere de grăsime.
Problema este proporția.
Nu există o regulă universală care să spună că „din fiecare kilogram pierdut, X grame sunt grăsime”. Compoziția scăderii depinde de durata deficitului energetic, dimensiunea lui, greutatea inițială, cantitatea de masă musculară, aportul de proteine, nivelul de activitate fizică și hidratare.
Cercetările asupra scăderii în greutate arată că masa pierdută poate include atât grăsime, cât și masă fără grăsime, proporțiile variind considerabil între persoane și situații.
Aici este important să nu cădem într-o matematică fals de exactă.
Pentru a pierde cantități mari de grăsime într-un timp foarte scurt ar fi nevoie de un deficit energetic extrem de mare.
Ca exemplu orientativ, un deficit de 500 kcal pe zi timp de 14 zile înseamnă aproximativ 7.000 kcal. Chiar și simplificând excesiv conversia dintre energia stocată și țesutul adipos, asta nu ar explica o pierdere spectaculoasă de multe kilograme de grăsime în doar două săptămâni.
În schimb, dacă pe cântar apar rapid 3-5 kilograme mai puțin, diferența poate include apă, glicogen și conținut digestiv, pe lângă o anumită cantitate de grăsime.
Tocmai de aceea, viteza cu care scade cântarul nu trebuie confundată cu viteza cu care se pierde grăsimea.
Acesta este unul dintre cele mai interesante fenomene.
La începutul unei perioade cu aport alimentar mai mic, rezervele de glicogen se reduc, iar organismul pierde și apa asociată cu ele. În plus, aportul de alimente este mai mic, ceea ce reduce conținutul digestiv.
Toate acestea pot produce o scădere rapidă a greutății.
Ulterior, ritmul încetinește.
Odată ce o parte din apa asociată glicogenului a fost pierdută, nu mai există aceeași „rezervă” de apă care poate dispărea rapid. Din acel moment, o parte mai mare din scăderea suplimentară reflectă schimbări ale țesutului corporal, inclusiv pierdere de grăsime.
De aceea, persoanele care încep o dietă observă adesea că primul kilogram sau primele kilograme dispar mult mai repede decât următoarele.
Da.
Atunci când organismul se află într-un deficit energetic important și prelungit, scăderea în greutate poate include și masă fără grăsime, inclusiv țesut muscular.
Proporția depinde de mai mulți factori. Un aport suficient de proteine și exercițiul, în special antrenamentul de forță, pot ajuta la păstrarea masei musculare în contextul scăderii în greutate. Analizele studiilor arată că exercițiul poate reduce pierderea de masă fără grăsime în timpul restricției energetice.
Într-o competiție precum Asia Express, însă, activitatea fizică nu este neapărat un antrenament de forță structurat și nici alimentația nu este controlată ca într-un program de slăbire.
Există, prin urmare, posibilitatea ca scăderea ponderală să includă și o anumită pierdere de masă slabă.
Aspectul fizic se poate modifica înainte ca pierderea de grăsime să fie foarte mare.
Scăderea retenției de apă poate face fața să pară mai puțin umflată. Reducerea glicogenului și a apei asociate poate modifica temporar aspectul mușchilor. Un abdomen cu mai puțin conținut intestinal poate părea, de asemenea, mai plat.
În plus, după mai multe zile de efort, hainele pot sta diferit pe corp.
Toate acestea pot crea impresia unei transformări fizice mai mari decât cea explicată exclusiv prin țesutul adipos.
Este ușor să presupunem că un concurent care merge sau aleargă toată ziua va arde automat cantități uriașe de grăsime.
Organismul folosește însă mai multe surse de energie, inclusiv carbohidrați și grăsimi, iar proporția lor variază în funcție de intensitatea efortului, durata activității și starea metabolică.
Mai mult, organismul poate compensa parțial cheltuiala energetică suplimentară prin creșterea apetitului sau prin reducerea spontană a altor activități. Analizele intervențiilor prin exercițiu arată că pierderea de greutate este adesea mai mică decât cea estimată simplist din caloriile consumate prin sport.
În Asia Express apare însă un alt element: accesul limitat la mâncare și la confort poate face ca aportul energetic să nu poată compensa complet efortul.
Două persoane care par să facă aproximativ aceeași activitate fizică pot slăbi foarte diferit.
Un concurent care reușește să mănânce suficient poate pierde relativ puțină greutate, chiar dacă se deplasează mult.
Altul, care mănâncă foarte puțin din cauza condițiilor, a stresului, a grețurilor sau a lipsei de acces la alimente, poate intra într-un deficit energetic mult mai mare.
Într-un astfel de caz, organismul trebuie să acopere diferența dintre energia consumată și cea primită din alimentație folosind rezerve interne.
Aici poate apărea pierderea de grăsime — dar și, dacă deficitul este mare și durează suficient, pierderea de masă slabă.
O experiență precum Asia Express presupune și stres psihologic.
Stresul acut poate reduce pofta de mâncare la unele persoane, iar la altele o poate crește. De asemenea, anxietatea, emoțiile intense și lipsa rutinei pot modifica orele meselor și cantitatea consumată.
Prin urmare, schimbarea greutății nu este doar rezultatul kilometri-lor parcurși.
Este rezultatul interacțiunii dintre cât consumă organismul, cât primește, câtă apă pierde, cât dormește și cât de mult se recuperează.
Partea interesantă este că o parte din kilogramele pierdute poate reveni foarte repede.
După reintroducerea unei alimentații obișnuite, organismul își reface rezervele de glicogen. Odată cu glicogenul revine și apa asociată acestuia. Se normalizează și hidratarea, iar conținutul digestiv crește.
De aceea, o persoană care a pierdut rapid 4 kilograme într-o perioadă foarte solicitantă poate recupera o parte din această greutate într-un timp scurt după revenirea la normal.
Aceasta nu înseamnă automat că a recâștigat grăsimea pierdută.
Cântarul singur nu poate răspunde la această întrebare.
Greutatea corporală este influențată permanent de apă, glicogen, conținut intestinal și alte componente ale organismului.
Pentru măsurarea compoziției corporale pot fi utilizate metode precum DEXA, bioimpedanța sau alte tehnici de evaluare, fiecare având propriile limite.
În viața de zi cu zi, o diferență bruscă pe cântar trebuie interpretată întotdeauna în context.
O scădere de 3 kilograme într-o săptămână nu este echivalentă cu pierderea a 3 kilograme de grăsime.
Corpul unei persoane slabe și cel al unei persoane cu un procent mai mare de grăsime nu răspund neapărat la deficit în același mod.
Cercetările arată că proporția de masă slabă pierdută în timpul unui deficit energetic poate varia în funcție de compoziția corporală inițială, amploarea deficitului și alți factori. Persoanele cu mai puțină grăsime corporală pot pierde o proporție mai mare din masa slabă în anumite condiții de deficit.
Asta înseamnă că două persoane care pierd fiecare câte 4 kilograme nu au pierdut neapărat aceeași cantitate de grăsime.
Depinde de context.
O scădere rapidă de câteva kilograme în timpul unei perioade cu efort intens și aport alimentar redus poate reflecta în mare parte apă și glicogen. Dar dacă pierderea este asociată cu deshidratare severă, amețeală, leșin, confuzie, vărsături repetate, incapacitatea de a mânca sau de a bea ori slăbiciune severă, situația poate deveni medicală.
Mai ales în condiții de căldură și efort fizic, deshidratarea nu este o metodă de slăbit și nu trebuie confundată cu arderea grăsimii.
O experiență precum Asia Express poate crea condițiile perfecte pentru o scădere rapidă în greutate: multă mișcare, acces limitat la hrană, mese neregulate, stres, căldură și uneori pierderi de lichide. Sezonul 2026 a început exact în acest tip de context, concurenții fiind puși încă din primele episoade să traverseze zone deșertice și să își transporte bagajele în condiții solicitante.
Dar cântarul nu spune ce anume s-a pierdut.
În primele zile, apa și glicogenul pot explica o parte importantă din scăderea rapidă, iar conținutul digestiv poate contribui și el. Dacă există un deficit energetic suficient de mare, se pierde și grăsime. În perioade mai lungi și cu deficit important, poate fi afectată și masa musculară.
Prin urmare, atunci când vezi un concurent care pare vizibil mai slab după o perioadă petrecută pe traseu, imaginea nu trebuie tradusă automat prin „a ars X kilograme de grăsime”.
Cântarul măsoară kilograme. Nu spune singur din ce sunt făcute aceste kilograme.
FOTO: Instagram @valerie.lungu.