Înălțarea Sfintei Cruci 2026. Ce nu se mănâncă în Ziua Crucii, ce se dă de pomană, rugăciunea rostită pentru ajutor și izbăvire și plante pe care trebuie să le sfințești pe 14 septembrie

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Pe 14 septembrie, creștinii ortodocși prăznuiesc Înălțarea Sfintei Cruci, una dintre cele mai importante sărbători din calendarul ortodox. Ziua este marcată prin post și rugăciune, iar în tradiția populară există o serie de reguli legate atât de alimentație, cât și de activitățile care pot fi desfășurate.

Postul din această zi este unul aspru. Credincioșii care respectă rânduiala postului renunță la alimentele de origine animală, dar și la ulei, vin și pește.

Ce nu se mănâncă de Înălțarea Sfintei Cruci

În această zi sunt excluse din alimentație carnea, laptele, brânzeturile, ouăle și alte produse de origine animală.

Recomandări

De ce ni se face pielea de găină când ascultăm muzică? Ce se întâmplă în creier…

Cât de des trebuie spălate pernele pe care dormim? De ce fața de pernă nu le…

Spre deosebire de alte zile de post în care anumite alimente pot fi permise în funcție de calendar, pe 14 septembrie sunt excluse și peștele, uleiul și vinul.

În tradiția populară românească există și o serie de alimente despre care se spune că nu ar trebui consumate în această zi. Printre acestea se regăsesc nucile, strugurii, prunele, pepenele și usturoiul.

Aceste interdicții nu trebuie însă confundate cu regulile liturgice ale postului. Evitarea anumitor fructe și legume ține în special de tradiții și credințe populare, unele dintre ele fiind asociate formei alimentelor sau modului în care sunt tăiate. De exemplu, miezul nucii a fost legat simbolic de forma Sfintei Cruci.

În unele zone, există și credința că anumite roade ale pământului nu ar trebui culese înainte de această sărbătoare sau că nu este potrivit să fie consumate în ziua praznicului.

De ce se ține post în această zi

Postul de pe 14 septembrie este asociat cu semnificația religioasă a sărbătorii. Înălțarea Sfintei Cruci amintește de aflarea Sfintei Cruci pe care a fost răstignit Iisus Hristos și de înălțarea ei în fața credincioșilor. În calendarul ortodox, ziua este marcată cu cruce roșie, ceea ce subliniază importanța praznicului. Postul nu este privit doar ca o restricție alimentară, ci ca un exercițiu de înfrânare și reculegere, asociat rugăciunii și participării la slujbele religioase.

Ce nu este bine să faci pe 14 septembrie

În tradiția populară, ziua de Înălțarea Sfintei Cruci este considerată una în care trebuie evitate muncile grele.

Se spune că nu este potrivit să se lucreze la câmp, să se spele haine sau să fie făcute treburi gospodărești dificile. De asemenea, în anumite comunități există obiceiul de a evita culegerea unor roade ale pământului în această zi.

O altă recomandare tradițională este evitarea petrecerilor și a nunților, deoarece sărbătoarea este asociată cu postul și reculegerea, nu cu evenimentele festive.

Totodată, ziua este văzută ca un moment pentru liniște sufletească. În acest sens, credincioșii sunt îndemnați să evite certurile, conflictele, vorbele urâte și comportamentele care pot provoca tensiuni.

Tradiții și credințe populare de Înălțarea Sfintei Cruci

În cultura tradițională românească, 14 septembrie este legată și de schimbarea anotimpurilor și de începutul perioadei în care natura intră treptat în sezonul rece.

Există numeroase obiceiuri locale legate de această zi, inclusiv tradiții privind plantele și roadele pământului. Unele dintre ele diferă de la o regiune la alta și nu reprezintă reguli religioase obligatorii.

De aceea, este important ca rânduiala bisericească a postului să fie diferențiată de superstițiile sau obiceiurile populare transmise din generație în generație.

Pentru credincioși, esența sărbătorii rămâne semnificația Sfintei Cruci și participarea la viața religioasă: post, rugăciune, liniște și apropiere de biserică.

Ce fructe și legume se dau de pomană pe 14 septembrie, de Înălțarea Sfintei Cruci

De Înălțarea Sfintei Cruci, sărbătorită pe 14 septembrie, oamenii păstrează în unele zone ale țării obiceiul de a împărți alimente pentru sufletele celor adormiți. Printre acestea se numără fructele și legumele de sezon, precum strugurii, merele, perele și prunele, dar și diverse alimente de post. Coliva, colacii și pachetele cu mâncare vegetală se regăsesc, de asemenea, în tradițiile legate de această zi.

Este important de precizat însă că Biserica nu stabilește o listă obligatorie de fructe sau legume care trebuie date de pomană pe 14 septembrie. Alegerea alimentelor ține în mare parte de tradiția locală și de posibilitățile fiecărei familii.

În tradiția populară există și o serie de credințe potrivit cărora anumite fructe nu ar trebui consumate sau împărțite în această zi. Nucile, prunele ori pepenii sunt uneori evitate din cauza formei sau a dispunerii semințelor, despre care se spune că ar aminti de simbolul crucii. Aceste interdicții nu fac însă parte din învățătura Bisericii, fiind considerate superstiții populare.

În unele regiuni, pomana de Ziua Crucii poate include și mici vase noi din lut sau căni umplute cu apă ori alte daruri, împodobite cu un colăcel și o lumânare. Obiceiurile diferă însă considerabil de la o zonă la alta, iar gestul de a face pomană rămâne legat, în tradiția creștină, de rugăciune și de pomenirea celor trecuți la cele veșnice.

Citește și: Ce se dă de pomană de Ziua Crucii! Credincioșii țin și post pe 14 septembrie

Rugăciunea Sfintei Cruci, rostită pe 14 septembrie pentru ajutor și izbăvire

De Înălțarea Sfintei Cruci, prăznuită pe 14 septembrie, credincioșii pot rosti Rugăciunea Sfintei Cruci, una dintre rugăciunile asociate acestei sărbători. Rugăciunea începe cu „Bucură-te, preacinstită şi de viaţă făcătoare Crucea Domnului…” și este adresată Sfintei Cruci, simbol central al credinței creștine.

Potrivit tradiției, rugăciunea este rostită nu doar în ziua praznicului, ci și în perioade de suferință, boală, necaz sau atunci când omul simte că trece prin momente dificile. Ea este privită ca o formă de rugăciune și de întărire sufletească, prin care credinciosul cere ajutorul și ocrotirea lui Dumnezeu.

Rugăciunea poate fi rostită acasă sau la biserică, cu evlavie și atenție, iar unii credincioși aleg să aprindă o lumânare și să facă semnul Sfintei Cruci înainte sau în timpul rugăciunii. Important este ca aceste gesturi să fie însoțite de credință și de rugăciune sinceră, nu privite ca ritualuri care garantează automat vindecarea sau îndepărtarea necazurilor.

Ce se întâmplă dacă mănânci nuci, usturoi sau prune pe 14 septembrie

În tradiția populară românească, ziua de 14 septembrie, când este sărbătorită Înălțarea Sfintei Cruci, este însoțită de numeroase obiceiuri și superstiții. Printre acestea se află și credința că nucile, prunele, usturoiul, dar și alte alimente precum pepenii, strugurii sau prazul nu ar trebui consumate în această zi. Explicația vine din asocierea formelor sau a semințelor anumitor plante cu simbolul Sfintei Cruci.

Nucile ocupă un loc aparte în această credință populară. Miezul lor, împărțit în patru, poate forma o imagine asemănătoare unei cruci. În unele zone se considera chiar că spargerea nucilor în această zi ar fi nepotrivită, zgomotul făcut de lovirea cojii fiind asociat, în imaginarul tradițional, cu sunetul ciocanelor folosite la răstignirea lui Iisus.

Și în cazul prunelor și usturoiului au apărut interpretări similare, forma sâmburelui de prună sau aspectul căpățânii de usturoi fiind puse în legătură cu simbolul crucii. Aceste credințe s-au transmis din generație în generație și au devenit parte din folclorul legat de Ziua Crucii.

Din punct de vedere bisericesc, însă, nucile, prunele și usturoiul nu sunt alimente interzise pe 14 septembrie. În această zi există rânduiala postului, ceea ce presupune abținerea de la alimente de origine animală, însă alimentele vegetale sunt permise. Prin urmare, interdicția anumitor fructe sau legume din cauza formei lor ține de tradiția populară și nu de o regulă canonică a Bisericii.

Ce plante se sfințesc de Ziua Crucii

De Înălțarea Sfintei Cruci, sărbătorită pe 14 septembrie, există în tradiția populară obiceiul de a duce la biserică buchete de plante aromatice și de leac, pentru a fi binecuvântate de preot. Busuiocul este cea mai cunoscută plantă asociată acestei zile, fiind însoțit, în funcție de zona țării, de măghiran, mentă, cicoare sau alte plante culese la sfârșitul verii.

După ce sunt sfințite, plantele sunt păstrate în casă, adesea în apropierea icoanelor, până când este nevoie de ele. În credința populară, busuiocul binecuvântat are un rol de protecție și poate fi folosit în diverse ritualuri tradiționale.

Busuiocul

Dincolo de semnificația sa religioasă, busuiocul este o plantă aromatică folosită de mult timp și în medicina tradițională. Frunzele sale conțin compuși bioactivi, inclusiv eugenol, care au proprietăți antioxidante și antiinflamatorii studiate.

Preparat sub formă de infuzie, busuiocul este utilizat tradițional pentru disconfort digestiv, balonare și spasme abdominale, iar planta este asociată și cu susținerea sănătății aparatului respirator. Totuși, proprietățile medicinale ale plantei nu trebuie confundate cu efectele religioase atribuite busuiocului sfințit: sfințirea este un act de natură spirituală, nu un procedeu medical.

Măghiranul

O altă plantă întâlnită în buchetele duse la biserică de Ziua Crucii este măghiranul (Origanum majorana), o plantă aromatică înrudită cu oregano. În medicina populară, aceasta este apreciată în special pentru efectele sale digestive și calmante.

Infuzia de măghiran a fost folosită tradițional pentru indigestie, crampe abdominale și stări de nervozitate, iar planta este asociată și cu relaxarea și ameliorarea unor dureri ușoare.

Cum se păstrează plantele sfințite

După binecuvântare, plantele sunt lăsate să se usuce și sunt păstrate peste an în gospodărie, de regulă într-un loc curat, adesea lângă icoane. În tradiția populară, busuiocul sau celelalte plante sfințite pot fi folosite ulterior în ceaiuri ori în diverse practici tradiționale.

În unele zone există și obiceiul de a pune plante uscate pe jar, pentru a parfuma sau „curăța” simbolic locuința. Aceste practici țin de tradiția populară și nu trebuie prezentate ca tratamente medicale sau metode dovedite de prevenire a bolilor.

Foto: shutterstock