Chistul epidermoid – de ce apare, cum se tratează? Răspunde dr. Roxana Cârnaru, medic dermatolog

Chistul epidermoid poate fi complet asimptomatic, până la un punct. El poate crește în dimensiuni de-a lungul timpului și să elimine un conținut urât mirositor. Este și cazul unei paciente care, de frică, a ajuns la medic după 15 ani de „conviețuire” cu un chist epidermoid la nivelul coapsei, care căpătase dimensiunea unui ou de găină.

Aflăm din ce cauze apare chistul epidermoid, cum se deosebește de un furuncul, de ce nu trebuie stors acasă și cum se tratează corect de la dr. Roxana Cârnaru, medic specialist dermatovenerolog. 

Recomandări

„Dacă adormi cu televizorul deschis, poți muri!” Descoperire bizară a oamenilor de știință

Un medic dentist îți spune când nu ar trebui niciodată să te speli pe dinți!

Cum recunoști un chist epidermoid
Diferența dintre chistul epidermoid și furuncul

CSID: Care sunt semnele specifice unui chist epidermoid și în ce zonă a corpului apare cu precădere?

Dr. Roxana Cârnaru: Chisturile epidermoide, numite și chisturi epidermice, chisturi de incluziune epidermică sau, în mod impropriu, „chisturi sebacee”, sunt cele mai frecvente chisturi cutanate.

Ele pot apărea oriunde pe corp (preponderent trunchi, zonă cervicală, față) și se prezintă de obicei ca noduli dermici asimptomatici, de culoarea pielii, adesea cu un punct central vizibil clinic, prin care se poate elimina un material brânzos, urât mirositor.

Mărimea variază de la câțiva milimetri la câțiva centimetri în diametru.

Chisturile epidermoide neobișnuite ca număr și locație (extremități mai degrabă decât față, baza urechilor și trunchi) pot fi observate în cadrul sindromului Gardner, o afecțiune rară, moștenită, caracterizată prin polipoză adenomatoasă familială a colonului asociată cu o serie de anomalii extracolonice.

CSID: Cum deosebim un chist de un furuncul?

Dr. Roxana Cârnaru: Chistul epidermoid este un chist al cărui conținut este format din keratină și produși de degradare ai acesteia, are un conținut brânzos, înconjurat de un perete epidermoid, ce crește lent și care doar atunci când se inflamează devine dureros și poate supura.

Furunculul este o infecție a foliculului pilos, produsă cel mai probabil de stafilococul auriu, care debutează ca un nodul centrat de firul de păr, inflamat, cald, dureros, care devine rapid pustulos și apoi necrotic, eliminând țesut necrotic, detritus celular și secreții purulente, lăsând o ulcerație crateriformă, care se vindecă cu cicatrice.

Chist vechi de 15 ani de dimensiunea unui ou de găină

CSID: Ați avut vreun caz aparte de chist epidermoid, dimensiune, „vârsta înaintată” a chistului, localizarea dificilă?

Dr. Roxana Cârnaru: Pe principiul totul e bine când se termină cu bine, am avut un caz în urmă cu ceva ani, al unei paciente care avea la nivelul coapsei un chist de mari dimensiuni, însemnând dimensiunea unui mic ou de găină, pe care îl avea de peste 15 ani.

Fiica pacientei s-a gândit să-i facă un cadou mamei, un consult dermatologic, dorind ca prin această ocazie mama să scape de acest chist, știind că dânsa nu s-ar fi încumetat să vină la doctor, de frica intervenției.

Am fost reticentă în a interveni, din cauza mărimii, care încadra intervenția la limita dintre chirurgie plastică și chirurgia minim invazivă a dermatologului, dar am făcut-o. Am reușit să scot chistul integru, cu tot cu cămașă, ducând intervenția la bun sfârșit.

Nu voi uita niciodată satisfacția reușitei operatorii și fericirea post-operatorie a pacientei și fiicei sale.

Chistul epidermoid poate evolua dintr-un punct negru

CSID: De ce se formează aceste chisturi – care sunt cauzele și factorii de risc?

Dr. Roxana Cârnaru: Chisturile epidermoide se pot forma prin mai multe mecanisme. Acestea pot rezulta din sechestrarea unor resturi epidermice în timpul vieții embrionare, prin ocluzia unității pilo-sebacee sau implantarea traumatică sau chirurgicală a elementelor epiteliale.

Infecția cu HPV, expunerea la razele ultraviolete și ocluzia ductului ecrin pot fi factori suplimentari în dezvoltarea chisturilor epidermoide palmoplantare. Virusul HPV a fost identificat și în chisturile epidermoide nonpalmoplantare.

Chisturile cu distribuție acneiformă sunt probabil rezultatul ocluziei foliculare. La persoanele vârstnice, leziunile solare acumulate alterează unitatea pilosebacee, cauzând anomalii precum blocarea comedoniană și hipercornificare, ambele ducând la formarea de chisturi.

Chisturile epidermoide pot fi primare, rezultând  în general dintr-o unitate pilosebacee ocluzionată, sau pot apărea ca urmare a unui traumatism sau dintr-un comedon (punct negru).

Pe zonele corpului fără păr, cum ar fi fesa, palma mâinii sau talpa piciorului, un chist epidermoid poate apărea ca urmare a implantării traumatice a celulelor epidermice în derm, unde keratina se acumulează într-un epiteliu căptușit, denumit popular sac.

Chisturile epidermoide apar cel mai frecvent la adulți, în special la vârsta tânără până la mijlocie, ca rezultat al inflamației din jurul foliculului pilosebaceu (ex: formele severe de acnee) sau secundar unui defect genetic de dezvoltare (sindromul Gardner). Ele apar de două ori mai frecvent la bărbați decât la femei.

Ce complicații pot apărea dacă nu operăm chistul epidermoid

CSID: Trebuie neapărat să scoatem aceste chisturi prin intervenție chirurgicală, pot apărea complicații în caz contrar?

Dr. Roxana Cârnaru: Leziunile pot rămâne stabile sau se pot mări progresiv în timp. Pot apărea inflamații și rupturi spontane, cu implicare semnificativă a țesutului din jur. Nu există nicio modalitate de a prezice care leziuni vor rămâne inactive și care vor deveni mai mari sau inflamate.

Chisturile epidermoide pot fi infectate secundar de flora normală a pielii. Chisturile infectate, fluctuente tind să fie mai mari, mai eritematoase și mai dureroase decât chisturile sterile, inflamate, deși un răspuns inflamator intens la ruperea chistului poate apărea și în absența infecției.

Ruptura conținutului chistului în derm are ca rezultat umflare, roșeață și sensibilitate. Acest lucru poate surveni pe fondul unei traume sau infecții bacteriene, în mod obișnuit cu Staphylococcus aureus, Escherichia coli și streptococul de grup A.

Așadar recomand excizia chistului când acesta se află într-o perioadă de acalmie (adică nu este inflamat sau suprainfectat). Dacă chistul s-a rupt sau capsula nu este îndepărtată în întregime, chistul poate recidiva.

CSID: Ce să nu facem sub nicio formă acasă dacă avem un astfel de chist? 

Dr. Roxana Cârnaru: Chisturile epidermoide nu trebuie traumatizate – stoarse, înțepate, masate. La cel mai mic simptom sau din momentul în care se sesizează apariția pe corp a unei astfel de leziuni, se recomandă prezentarea la medic pentru tratament, medical sau chirurgical.

Operația de înlăturare a chistului epidermoid

CSID: Cât durează intervenția? Este dureroasă, rămân cicatrici?

Dr. Roxana Cârnaru: Durata intervenției variază în funcție de dimensiunea chistului, localizarea acestuia, complicațiile supraadăugate. Anestezia este una locală, așadar pacientul este conștient pe tot parcursul intervenției, nu simte deloc durere. Se recomandă a fi făcută preferabil atunci când chistul nu este inflamat sau suprainfectat, ca efectul anestezic să fie unul maximal.

Orice incizie la nivelul pielii lasă indubitabil semn, în speță cicatrice, de aceea se recomandă eliminarea chistului cât mai repede cu putință (atunci când este de mici dimensiuni).

CSID: Poate să reapară chistul în același loc sau în apropierea zonei respective?

Dr. Roxana Cârnaru: Da, dacă învelișul acestuia nu a fost eliminat complet în timpul intervenției.

CSID: Putem lua anumite măsuri astfel încât să limităm riscul de apariție a unui chist epidermoid?

Dr. Roxana Cârnaru: Se recomandă evacuarea tuturor punctelor negre de la nivelul trunchiului, întrucât ele reprezintă precursoare ale viitoarelor chisturi epidermoide.

Totodată se recomandă tratarea leziunilor acneice și evitarea expunerii la soare, care sunt alți factori favorizanți în apariția acestor tipuri de leziuni.