Câte kilograme ar trebui să ai în funcție de înălțime și vârstă? De ce nu există o greutate ideală pentru toată lumea

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

„Am greutatea potrivită pentru înălțimea mea?” este una dintre întrebările pe care și le pun frecvent oamenii atunci când își verifică greutatea. De multe ori, răspunsul este căutată într-un tabel care asociază anumite kilograme cu o anumită înălțime.

În realitate, lucrurile sunt ceva mai complicate. Nu există o singură formulă care să spună exact câte kilograme ar trebui să cântărească o persoană în funcție de înălțime și vârstă. Greutatea este doar unul dintre elementele care pot fi luate în calcul atunci când evaluăm starea de sănătate. Compoziția corporală, distribuția grăsimii, masa musculară și alți factori pot schimba semnificativ interpretarea.

În cazul adulților, vârsta nu este inclusă în calculul IMC, deși este utilizată în evaluarea greutății copiilor și adolescenților.

Recomandări

Pandemia de COVID-19 ne-a schimbat personalitatea? Ce arată un studiu despre felul în care ne-am modificat…

Menopauza precoce, asociată cu un diagnostic mai timpuriu de Alzheimer, conform unui studiu recent

Citește și: Cum să scapi rapid de câteva kilograme, mai ales dacă ai retenție de lichide

Ce este indicele de masă corporală

Unul dintre cele mai utilizate instrumente pentru evaluarea greutății este indicele de masă corporală (IMC).

Acesta compară greutatea unei persoane cu înălțimea sa și oferă un scor numeric.

Pentru adulți, categoriile utilizate în mod obișnuit sunt:

• IMC sub 18,5 – subponderal;
• IMC între 18,5 și 24,9 – interval considerat de greutate sănătoasă;
• IMC între 25 și 29,9 – supraponderal;
• IMC de 30 sau mai mare – obezitate.

Formula este simplă: greutatea în kilograme se împarte la pătratul înălțimii exprimate în metri.

De exemplu, o persoană care cântărește 60 kg și are 1,70 m are un IMC de aproximativ 20,8.

Dar faptul că această valoare se încadrează în intervalul considerat „sănătos” nu înseamnă că IMC-ul oferă o imagine completă asupra sănătății persoanei.

De ce IMC-ul nu spune totul

IMC-ul este util, dar este un instrument de screening, nu o evaluare completă a sănătății.

El nu spune cât din greutatea unei persoane este formată din mușchi și cât reprezintă țesut adipos. Nu arată nici unde este distribuită grăsimea în organism.

De exemplu, un sportiv cu o masă musculară mare poate avea un IMC ridicat fără să aibă un exces de țesut adipos.

La polul opus, două persoane cu exact aceeași greutate și aceeași înălțime pot avea compoziții corporale foarte diferite.

De aceea, un număr de pe cântar sau un singur rezultat al IMC-ului nu poate determina singur dacă o persoană este sănătoasă.

Există totuși un interval de greutate pentru fiecare înălțime

Tabelele medicale pot fi utile pentru o orientare generală.

Pe baza tabelelor de IMC utilizate de National Institutes of Health, o persoană de 1,70 m se află aproximativ în intervalul considerat moderat de greutate atunci când are între 55 și 69 kg, în funcție de limitele exacte ale tabelului și de rotunjirea înălțimii.

În cazul unei persoane mai înalte, intervalul crește. De exemplu, pentru aproximativ 1,75 m, intervalul corespunzător crește, iar pentru o persoană de aproximativ 1,60 m este mai mic.

Aceste tabele trebuie însă privite ca orientative, nu ca un verdict asupra greutății unei persoane.

Vârsta contează pentru copii, nu în calculul IMC al adulților

Una dintre cele mai frecvente confuzii este ideea că „greutatea ideală” trebuie calculată diferit pentru un adult de 25 de ani față de unul de 45 sau 60 de ani.

Pentru adulți, vârsta nu este inclusă în formula IMC.

În cazul copiilor și adolescenților, situația este diferită. Pentru persoanele cu vârste între 2 și 19 ani, interpretarea IMC-ului ține cont atât de vârstă, cât și de sex, deoarece organismul este încă în creștere și dezvoltare. Rezultatul este comparat cu percentile pentru copii de aceeași vârstă și același sex.

Așadar, nu putem aplica pur și simplu tabelul pentru adulți unui copil.

Circumferința taliei poate spune lucruri pe care IMC-ul nu le arată

O altă metodă de evaluare este raportul talie-șold (WHR).

Acesta compară circumferința taliei cu cea a șoldurilor și poate oferi informații despre distribuția grăsimii.

Importanța sa vine din faptul că grăsimea abdominală, în special grăsimea viscerală aflată în jurul organelor, este asociată cu anumite riscuri metabolice și cardiovasculare.

Într-un raport talie-șold mai mare, riscul pentru anumite probleme de sănătate poate fi mai ridicat.

Totuși, nici WHR nu poate fi interpretat separat de restul contextului medical.

Ce este raportul talie-înălțime

Un alt indicator este raportul dintre circumferința taliei și înălțime (WtHR).

Calculul este simplu: circumferința taliei se împarte la înălțime.

Potrivit materialului sursă, o valoare de 0,5 sau mai puțin este considerată, orientativ, un nivel moderat.

Acest indicator este interesant deoarece introduce în evaluare cantitatea de grăsime abdominală, nu doar greutatea corporală.

Unele cercetări au asociat valori mai mari ale raportului talie-înălțime cu un profil mai puțin favorabil al colesterolului și tensiunii arteriale, inclusiv la persoane al căror IMC se află în intervalul considerat sănătos.

Grăsimea corporală spune mai multe despre compoziția corpului

Un alt indicator este procentul de grăsime corporală.

Spre deosebire de IMC, acesta încearcă să estimeze proporția din greutatea totală care este reprezentată de țesut adipos.

Grăsimea nu este însă un lucru rău în sine.

Organismul are nevoie de o anumită cantitate de grăsime pentru funcționarea normală. Grăsimea esențială este importantă inclusiv pentru creier, măduva osoasă, nervi și membrane celulare, iar alte depozite de grăsime au rol de protecție și de rezervă energetică.

Problema este excesul de țesut adipos, în special atunci când este asociat cu alți factori de risc pentru sănătate.

Cum poate fi măsurat procentul de grăsime corporală

Nu există o singură metodă perfectă.

Procentul de grăsime corporală poate fi estimat prin măsurători ale pliurilor cutanate, realizate cu ajutorul unor instrumente speciale.

Există și alte metode, precum:

• cântărirea hidrostatică;
• pletismografia prin deplasarea aerului;
• DEXA;
• analiza impedanței bioelectrice.

Niciuna nu oferă o valoare absolut perfectă, însă unele pot furniza o estimare suficient de utilă pentru evaluarea compoziției corporale.

De ce două persoane cu aceeași greutate pot avea un aspect complet diferit

Să presupunem că două persoane au aceeași înălțime și cântăresc exact la fel.

Una poate avea mai multă masă musculară și mai puțină grăsime corporală.

Cealaltă poate avea mai puțină masă musculară și o proporție mai mare de țesut adipos.

Pe cântar, cele două persoane sunt identice.

Din punct de vedere al compoziției corporale, însă, sunt foarte diferite.

Acesta este unul dintre motivele pentru care întrebarea „câte kilograme ar trebui să am?” nu are întotdeauna un singur răspuns corect.

Contează unde este depozitată grăsimea

Nu doar cantitatea de grăsime contează, ci și distribuția ei.

O cantitate mai mare de grăsime abdominală este asociată cu un risc mai mare pentru anumite probleme metabolice și cardiovasculare.

Din acest motiv, circumferința taliei sau raportul talie-șold pot completa informațiile oferite de IMC.

Este și explicația pentru care două persoane cu același IMC pot avea profiluri de risc diferite.

O persoană cu IMC „normal” poate avea totuși probleme de sănătate

Este important să nu transformăm categoria „greutate sănătoasă” într-o garanție de sănătate.

IMC-ul nu măsoară direct grăsimea corporală și nu surprinde toate particularitățile individuale. Materialul sursă subliniază că nicio singură măsurătoare a dimensiunii corporale nu poate determina exact starea de sănătate sau riscul individual.

De aceea, medicul se uită și la tensiunea arterială, analizele de sânge, istoricul familial, stilul de viață și eventualele boli existente.

Și o persoană cu IMC mare poate avea un profil diferit decât sugerează cifra

Același principiu funcționează și în sens invers.

Un IMC ridicat nu înseamnă automat că o persoană are toate problemele asociate obezității.

Sportivii cu multă masă musculară sunt un exemplu evident.

Totuși, excesul de țesut adipos este asociat cu un risc mai mare pentru diabet, boli cardiovasculare și hipertensiune arterială, în special atunci când există și alți factori de risc.

De aceea, interpretarea trebuie făcută individual.

Care este, atunci, greutatea ideală?

Nu există o cifră universală.

Putem vorbi despre intervale de greutate asociate cu anumite categorii de IMC, dar acestea sunt instrumente de orientare la nivel populațional.

Greutatea potrivită pentru o persoană trebuie analizată în contextul întregului tablou: înălțime, compoziție corporală, circumferința taliei, nivel de activitate fizică, starea metabolică și starea generală de sănătate.

Chiar și materialul sursă subliniază că nicio formulă nu poate determina singură greutatea ideală a unei persoane.

Nu încerca să ajungi la un anumit număr doar pentru că apare într-un tabel

Un tabel poate spune că, pentru o anumită înălțime, există un anumit interval de greutate asociat cu un IMC considerat moderat.

Dar acest lucru nu înseamnă că trebuie să ajungi obligatoriu la mijlocul acelui interval.

O persoană poate fi sănătoasă la limita inferioară, alta la limita superioară, iar o a treia poate avea un profil metabolic bun chiar dacă IMC-ul nu spune întreaga poveste.

În plus, fluctuațiile mici de greutate sunt normale și pot apărea în funcție de hidratare, alimentație și alte variabile.

Ce este mai important decât cifra de pe cântar

Un stil de viață echilibrat este mai important decât atingerea unui anumit număr.

O alimentație variată, activitatea fizică regulată și obiceiurile care susțin sănătatea pot contribui la reducerea riscurilor pentru sănătate indiferent de cifra exactă de pe cântar.

Atunci când există îngrijorări privind greutatea, circumferința taliei sau compoziția corporală, evaluarea făcută împreună cu un medic poate oferi o imagine mult mai corectă decât un calculator online.

Când ar trebui să ceri sfatul medicului

O evaluare medicală este utilă atunci când greutatea se modifică inexplicabil, când există dificultăți în controlul greutății sau când persoana prezintă și alți factori de risc.

De asemenea, o schimbare bruscă și neintenționată a greutății poate necesita investigații, mai ales dacă apare împreună cu alte simptome.

Medicul poate decide ce măsurători și analize sunt relevante pentru situația respectivă, în loc să se bazeze exclusiv pe un singur indicator.

Greutatea „ideală” nu este un număr fix

Când vine vorba despre greutate, tentația este să căutăm o cifră exactă: „Am înălțimea X, deci trebuie să cântăresc Y kilograme”.

Medicina nu funcționează însă atât de simplu.

IMC-ul poate oferi un punct de plecare, iar raportul talie-șold, raportul talie-înălțime și procentul de grăsime corporală pot completa imaginea.

În cazul adulților, vârsta nu schimbă formula IMC. În cazul copiilor și adolescenților, evaluarea este diferită și ține cont de vârstă și sex.

Cel mai important este ca greutatea să fie privită împreună cu starea generală de sănătate, nu ca un obiectiv independent.

Pentru că, în final, întrebarea relevantă nu este doar „câte kilograme ar trebui să am?”, ci și „ce îmi spune această greutate despre sănătatea mea, atunci când o privesc alături de celelalte date?”

Foto: Shutterstock