Cum se desfășoară procesul de adiție osoasă și ce contraindicații există

Cu ajutorul procedurii de adiție osoasă putem reconstrui o zonă ce prezintă defect osos. Această procedură este necesară de cele mai multe ori la pacienții care au defecte osoase (os lipsă, os resorbit) în vederea pregătirii țesutului dur pentru inserarea implantului dentar. Practic, se construiește os în zonele osoase maxilare sau mandibulare prin diferite tehnici și proceduri, pentru a se obține o lățime și o înălțime corectă a procesului alveolar, în vederea inserării implantului dentar.

Principalul și cel mai mare beneficiu, pe lângă volumul osos câștigat în urma intervenției, este posibilitatea de a insera implanturi dentare în mod corect, într-o poziție benefică pentru protezare. Ideea nu este să punem implanturi dentare pe unde găsim os, ci să poziționăm implanturile dentare corect din punct de vedere protetic, ca să le putem aduce într-o mușcătură funcțională. Din păcate, de cele mai multe ori, locul ideal pentru inserarea implantului respectiv nu dispune de un volum osos suficient, astfel încât se recomandă augmentarea osoasă a zonei respective.

Aflăm mai multe detalii despre adiția osoasă de la dr. Gabriel Cojocariu, medic specialist Implantologie și Chirurgie orală.

Recomandări

(P) Avantajele unui aparat dentar invizibil. Cum îți influențează starea de sănătate dentară și psihică?

Umezirea periuței de dinți înainte de periaj este greșită?

Cât durează procesul de adiție osoasă?

Durata intervenției de adiție osoasă este cuprinsă între una și trei ore, depinzând de complexitatea cazului, de dimensiunea defectului osos, de localizarea acestuia, de tehnica de augmentare osoasă utilizată și, bineînțeles, de experiența medicului chirurg în patologia respectivă.

Recuperarea completă post-intervenție durează între șapte și zece zile, uneori chiar mai mult. Primele 72 de ore după procedura de adiție osoasă sunt cele mai importante, atunci apar inflamația și edemul cel mai puternic.

Practic, pacientul „se umflă” în zona respectivă. Pot apărea și ușoare sângerări de la nivelul plăgii, dar și hematoame tegumentare. Pacientul pleacă de la clinică cu rețeta de medicație post-intervenție, astfel că toate aceste reacții adverse sunt controlate.

Cum trebuie pregătit pacientul pentru procedura de adiție osoasă?

Pentru pregătirea procedurii de adiție osoasă este nevoie ca pacientul să realizeze o serie de investigații radiologice – CBCT (computer tomograf – pentru a vedea tridimensional volumul osos disponibil), analize de sânge preoperatorii, scanare digitală intraorală, examene clinice și funcționale ale statusului dentar.

Fără a avea toate datele clinice și radiologice nu se poate formula un plan de tratament predictibil al cărui rezultat să aibă stabilitate pe termen îndelungat.

În ziua intervenției, pacientul este anunțat să nu bea cafea, dar să mănânce cu 2-3 ore înainte de intervenție. Însă, în cazul în care pacientul optează pentru sedare intravenoasă asistată de medicul ATI, pacientul nu trebuie să consume alimente și lichide cu 6, respectiv 4 ore înainte de operație, fiind totodată anunțat cum să ajusteze medicația curentă (ex. anticoagulantele).

Cum se asigură recuperarea corectă în urma procedurii de augmentare osoasă?

Cel mai important lucru pe care îl poate face pacientul post-intervenție este să respecte indicațiile medicului chirurg. Oferim aceste indicații și verbal, și în scris.

Unele din recomandări sunt legate de igiena orală, care este necesară cu anumite modificări față de rutina normală, tratamentul medicamentos post-operator, evitarea surselor de căldură și menținerea compreselor reci sau a pungilor cu gheață pe zona tegumentară, pentru a preveni procesul inflamator.

Totodată, este important ca pacientul să nu facă efort fizic în primele șapte zile și să respecte ziua și ora controlului post-operator.

Riscuri asociate cu procedura de adiție osoasă

Adiția osoasă este o procedură care prezintă riscuri și complicații ca orice altă intervenție chirurgicală, unde depindem de cel mai important factor: biologia umană.

Riscurile și complicațiile sunt de la deschiderea plăgii și expunerea grefei, până la pierderea completă a întregii augmentări. Este foarte important ca pacientul să aleagă corect și informat medicul chirurg care să utilizeze cele mai bune materiale și tehnica potrivită individualizată fiecărui caz.

Cum a evoluat tehnologia în domeniul adițiilor osoase?

Tehnologia a evoluat enorm în ultimii ani și ne ajută mult în practica medicală. În primul rând, ne ajută să realizăm un diagnostic corect pentru o planificare precisă a tratamentului.

Toate investigațiile digitale ale pacientului sunt introduse într-un software și sunt realizate măsurători 3D. Pe baza acestor măsurători se decide varianta de tratament. Se pot fabrica și ghiduri chirurgicale inclusiv pentru adiții osoase în anumite tehnici.

Tehnologia ne ajută mult, dar, la final de zi, tot cunoștințele și pregătirea echipei medicale sunt ceea ce contează cel mai mult. Evoluția tehnologiei digitale trebuie văzută ca fiind auxiliară pregătirii medicale.

Contraindicații ale adiției osoase

Există contraindicații absolute și relative. La cele absolute avem antecedentele medicale de infarct miocardic sau accident vascular cerebral recent.

În rest, toate celelalte contraindicații relative, precum anumite boli sistemice, lipsa de cooperare a pacientului etc., sunt cântărite de echipa medicală împreună cu pacientul și se ia o decizie finală legată de direcția de tratament.

Tipuri de materiale care pot fi utilizate pentru adiția osoasă

Cele mai utilizate materiale de augmentare osoasă sunt, în general, grefa osoasă recoltată de la pacient (os autolog) sub formă de rumeguș osos, blocuri, plăcuțe sau os de proveniență animală (bovin, porcin), numit xenogrefă sau substituenți osoși.

Personal, de cele mai multe ori, utilizez o combinație între aceste materiale pentru o stabilitate bună a materialului. Pe lângă materialul de adiție utilizat, în augmentările osoase mai este nevoie, de cele mai multe ori, de membrane de barieră (resorbabile sau neresorbabile), utilizate pentru stabilizarea grefei osoase, ca aceasta să se osteointegreze.

Membranele sunt fixate cu șuruburi sau pioneze de osteosinteză. Tot în augmentările osoase putem utiliza grefe gingivale recoltate de la pacient, plasmă centrifugată (PRF) sau alte materiale. Cel mai bun material este, în general, materialul pacientului, dar, în cazul în care nu este posibilă augmentarea osoasă doar cu țesut autolog, trebuie utilizate materiale de adiție de calitate.

Există pe piață multe materiale ieftine și de o calitate inferioară care, din păcate, produc multe pagube biologice pe termen lung.

Alegerea materialului se face de către medicul chirurg, în funcție de tehnica de augmentare utilizată, de biotipul osos și gingival al pacientului, de zona și dimensiunea defectului osos.

Cum se integrează augmentarea osoasă în planul general de tratament dentar pentru pacient? 

Planificarea tratamentului începe cu stabilirea rezultatului final în minte – stabilim poziția viitorilor dinți și, pe baza aceasta, etapizăm planul de tratament.

Ne punem întrebarea: care sunt etapele necesare pentru a putea ajunge la acest rezultat? Consider cu tărie că dezvoltarea planului de tratament este cea mai importantă etapă.

Augmentarea osoasă este o etapă care se realizează, de cele mai multe ori, la începutul tratamentului, după asanarea cavității orale. Se realizează curățarea întregii cavități orale și apoi se face intervenția de augmentare osoasă. Aceasta precedă restul etapelor de tratament.

În concluzie, adiția osoasă reprezintă o piatră de temelie în chirurgia reconstructivă dentară, fiind o procedură esențială pentru restaurarea integrității structurale și estetice a maxilarului. Această tehnică nu doar că permite realizarea implanturilor dentare în cazuri anterior considerate imposibile, dar contribuie semnificativ și la îmbunătățirea calității vieții pacienților.

Prin înțelegerea procedurilor de adiție osoasă, pacienții pot aborda tratamentele dentare cu o perspectivă mai informată și cu încredere crescută în opțiunile disponibile.