Trecutul te poate bloca

Viața este rareori lipsită de obstacole. De exemplu, atunci când încerci să înveți din greșelile tale, te întorci la trecut; te gândești la ceea ce ai făcut și poți rămâne blocat, fiindu-ți greu să mergi mai departe. Poate că de multe ori te învinovățești  prea mult pentru ceea ce a fost sau ce ai fi putut face, chiar dacă știi că nu mai poți schimba absolut nimic. Pentru echilibrul tău mental, psihologii spun că este foarte important să trăim în prezent!

Chiar dacă ajunge să ne obsedeze o idee din trecutul nostru, toate acestea, la un moment dat, trebuie să mergem mai departe. Trebuie să ne acceptăm pe noi înșine, să fim blânzi cu greșelile pe care le-am făcut în trecut, să înțelegem că suntem ceea ce suntem azi datorită alegerilor pe care le-am făcut, și, făcând acest lucru, să ne permitem să fim fericiți, în cele din urmă. Să avem  acea stare de bine: fără regrete, fără remușcări. Cu înțelegerea că , la acel moment, am luat cdecizia care ni s-a părut cea mai bună. Sentimentul de vinovăție trebuie să înceteze. Pentru că atunci când trăim prea mult timp cu un sentiment de vinovăție – mai ales aceia ce au avut părinți autoritari și sunt obișnuiți cu acest sentiment și îi cad mai ușor pradă – își pot pierde mai ușor echilibrul emoțional. Poat ajunge mai ușor la depresie și anxietate. E important să acceptăm, să internalizăm și să ne amintim cât de des putem, că trecutul a trecut. Ce s-a întâmplat, rămâne deja în trecut și nici o fantezie nu va putea schimba acest lucru. Este timpul să ne plasăm în prezent. Conform celei de-a doua legi a termodinamicii, nimic nu este pentru totdeauna, iar acest lucru se aplică în egală măsură și în viețile noastre de zi cu zi, pentru a ne pune în mișcare.

Să urmărim starea noastră de bine

Recomandări

Psih. Ligia Peters: Cum știi când este momentul să mergi la un psiholog?

Importanța relațiilor de prietenie pentru sănătatea mintală și emoțională

Uneori ne formăm o imagine despre noi înșine care este complet ireală. În astfel de cazuri, nicio consolare nu pare adecvată. Ne prăbușim, crezând că nu suntem îndeajuns de buni – poate că părinții noștri nu ne-au oferit multă atenție sau am avut parte de atât de multe relații eșuate încât am ajuns să ne simțim „nepotriviți” din punct de vedere emoțional. Sentimentele încep să devină din ce în ce mai negative. Tot ce ne dorim este să ne izolăm pentru că ne simțim neînțeleși, dar și nedemni de a fi iubiți. Ne îndreptăm cu pași repezi spre a ne permanentiza atitudinea. Și, cel mai rău este faptul că devenim propriul nostru dușman. Întrebarea este: Există vreo modalitate de oprire?

Da, dacă înțelegi ce se întâmplă. În 1990, Stephen Stich a publicat un studiu care sugerează că anxietatea ne poate împinge să ne formăm idei nefondate și să ignorăm dovezile care ne contrazic propriile idei. Când ne străduim să credem cel mai rău lucru despre noi înșine, devenim negativiști. Pentru a scăpa, trebuie să ne liniștim. Trebuie să încercăm să privim obiectiv toate lucrurile pe care le-am făcut bine. Apoi, încet, trebuie să încercăm să scăpăm de ideea imaginii noastre de sine negativă. Putem apela la oamenii dragi nouă, pentru a ne oferi sprijin sau, mai degrabă, la ajutorul unui specialist. Stima de sine este un subiect delicat, mai ales la persoanele depresive și anxioase, de aceea specialiștii știu mai bine cum să gestioneze astfel de situații. .

În căutarea stării de bine, ar trebui să calibrăm trecutul cu viitorul, astfel încât să putem face pașii necesari pentru a ne împlini scopurile. Nu ne putem dori doar să fim o altă persoană și nici nu ne putem preface că trecutul nu va avea niciun efect asupra prezentului. Mai degrabă, trebuie să permitem trecutului să lucreze pentru noi în mod constructiv, astfel încât să putem învăța din el și să mergem mai departe în mod eficient. În acest sens, iertarea de sine nu este o practică unitară, ce ține de trecut. Necesită o continuitate, o înțelegere și în cele din urmă, o inițiativă de a folosi trecutul în avantajul nostru prezent.