Strategia post-interviu contează

V-au transpirat palmele, v-a tremurat vocea, v-aţi temut să nu faceţi vreo greşeală imensă în faţa celui care v-a luat interviul de slujbă şi acum credeţi că puteţi răsufla uşuraţi? Nu vă grăbiţi!
Autor: Andra Nastase
Strategia post-interviu contează

V-au transpirat palmele, v-a tremurat vocea, v-aţi temut să nu faceţi vreo greşeală imensă în faţa celui care v-a luat interviul de slujbă şi acum credeţi că puteţi răsufla uşuraţi? Nu vă grăbiţi!

Pentru că ceea ce se întâmplă în ziua de după interviu este la fel de important ca ceea ce aţi încercat să construiţi în marea zi a întâlnirii. Dacă aţi făcut impresie bună, o puteţi face şi mai bună prin continuarea de a doua zi, dacă simţiţi că aţi scârţâit undeva, puteţi îndrepta lucrurile, dacă i-aţi “dat pe spate”, acum le puteţi aplica lovitura finală, în sensul pozitiv, fireşte.

Trebuie să daţi, vorba aceea, un semn. Numai că este nevoie de mare grijă –  semnul acesta poate înclina balanţa în feluri nebănuite.

De făcut: trimiterea unei scrisori de mulţumire a doua zi după interviu. Prea puţin contează dacă o scrieţi de mână sau dacă trimiteţi un e-mail, important este să faceţi asta. Dovediţi astfel că sunteţi realmente interesaţi.

Cu cât e mai succint textul, cu atât mai bine. Trebuie să sune cumva ca o reclamă pe care v-o faceţi – trebuie să aibă 3 părţi clare: mulţumirile aduse celui care s-a ocupat de voi, amintirea motivelor pentru care credeţi că sunteţi perfect pentru postul respectiv şi, la final, menţionarea faptului că aşteptaţi cu interes pasul următor.

De uitat: împrietenirea pe Facebook cu cel care v-a luat interviul (sau cu orice altă persoană v-a ieşit în cale în ziua cu pricina, în companie). Dacă faceţi asta, depăşiţi o limită de care nici măcar nu ar trebui să vă apropiaţi.

Îi transmiteţi persoanei respective că, de fapt, nu ştiţi să trageţi linie între angajat şi angajator şi că riscaţi să nu faceţi această distincţie nici în propriu-zisa relaţie profesională, dacă ea ar exista. Trăim în epoca în care toată lumea e „prietenă” cu toată lumea, dar trebuie să vă abţineţi.

De făcut: contactatul – dacă nu aveţi nici o veste până la data care v-a fost indicată. Nu vă gândiţi automat că nu aveţi nici o şansă şi că puteţi considera interviul ratat. Trimiteţi un e-mail sau sunaţi întrebând în ce stadiu este aplicaţia voastră.

Dacă nici după asta nu primiţi informaţii în următoarele zile, mai încercaţi. Atâta vreme cât mesajele sunt scurte, politicoase şi, atenţie, pozitive, aveţi toate şansele să impresionaţi cu perseverenţa, aptitudinile de comunicare şi cu deosebit interes pentru post.

De uitat: sunatul imediat a doua zi. În nici un caz nu puneţi mâna pe telefon să îl sunaţi pe cel care v-a chestionat, pentru că va interpreta acţiunea ca pe una deosebit de agresivă. Cumva îi transmiteţi că faceţi lucrurile impulsiv, fără să le cântăriţi prea bine, fără să vă întrebaţi de 2 ori dacă este o idee bună să îi telefonaţi. Şi, automat, omul se va teme că poate aşa faceţi şi lucrurile profesionale – în pripă.

 

Cel mai nou articol Video: