Învățarea de lucruri noi și neuroplasticitatea creierului

Învățarea de lucruri noi nu este un proces ușor. Nu contează despre ce arie este vorba, ideea este că procesul de dobândire a cunoștințelor și abilităților este unul provocator. Indiferent de context, învățarea ne scoate din zona noastră de confort, însă noile descoperiri despre neuroplasticitate  ne vin în ajutor.

Oare poți să devii mai bun în a învăța cum să înveți? Aceasta este, practic, întrebarea la care Jamie Kweon, Megan Vigne, Richard Jones, Linda Carpenter și Joshua Brown de la Spitalul Butler și Universitatea Brown au fost interesați să răspundă prin cercetările lor. Acești cercetători s-au întrebat dacă efortul și pregătirea la care muzicienii și sportivii sunt supuși pentru a învăța și a dobândi abilități au un beneficiu mai general de a ajuta la învățare, în general. Știm deja că învățarea abilităților motorii produce modificări în structura și funcția creierului. Oamenii care antrenează de mult timp într-un anumit domeniu manifestă aceste schimbări și dobândesc neuroplasticitate.

În grupuri de muzicieni, sportivi și participanți „de control”, neantrenați, cercetătorii au folosit stimularea creierului repetitivă și manipularea farmacologică despre care se știe că este legată de baza celulară a învățării deprinderilor. Ideea de bază a studiului a fost aceea de a vedea dacă excitabilitatea creierului legată de activitatea motrică a fost diferită la cei care s-au antrenat intens pentru a învăța noi abilități, față de ceilalți, care nu s-au antrenat deloc în acest sens. Specialiștii au descoperit că nu a existat nicio diferență inerentă în excitabilitatea generală dintre cele două grupuri. Cu toate acestea, atunci când stimularea creierului și condiționarea farmacologică au fost concepute pentru a spori neuroplasticitatea, muzicienii și sportivii au avut un răspuns mult mai puternic.

Recomandări

Psih. Ligia Peters: Cum știi când este momentul să mergi la un psiholog?

Importanța relațiilor de prietenie pentru sănătatea mintală și emoțională

Descoperirile generale sugerează că practica motrică și învățarea de creează un mediu neuronal mai receptiv la evenimentele care induc plasticitatea. Se pare că istoricul profund al învățării abilităților permite o mai bună capacitate de a trece la un mod de învățare îmbunătățit. Astfel, acest rezultat interesant are implicații mari pentru proiectarea strategiilor și paradigmelor de învățare în general, dar și pentru psihoterapie și reabilitaree, inclusiv recuperarea după tulburări neurologice, cum ar fi reabilitarea accidentului vascular cerebral, terapia cognitiv-comportamentală.

Cum trebuie, deci, să înveți?

O mare parte din ceea ce învață oamenii la începutul antrenamentului este de fapt cum să învețe lucrul pe care îl fac. Odată ce reușesc acest lucru și ating un anumit nivel de neuroplasticitate legat de învățarea sarcinilor pe care încearcă să le facă, învățarea lor este îmbunătățită și continuă într-un ritm diferit față de început.

O concluzie este că munca într-un ritm constant și dedicarea pentru a învăța abilitățile respective vor duce la învățarea de lucruri noi într-o manieră mai bună. Trebuie doar să suportăm disconfortul inițial din creier pentru a reuși să câștigăm un beneficiu pe termen lung. Acest lucru se aplică indiferent dacă învățăm cum să cântăm la chitară, să pictăm sau să implementăm strategii în terapia cognitiv-comportamentală. Astfel, orice domeniu se îmbunătățește prin practică, iar practica prezentă poate spori plasticitatea viitoare.