Internetul – între prieten şi duşman!

Cu toţii petrecem ore bune în faţa computerului, în fiecare zi, fie că citim, fie că socializăm online, fie că ne expunem viaţa pe FB sau Hi5, cu status-uri deosebite, comentarii goale sau poze explicite, fie că întreţinem un blog sau doar urmărim unul.
Internetul – între prieten şi duşman!

Cu toţii petrecem ore bune în faţa computerului, în fiecare zi, fie că citim, fie că socializăm online, fie că ne expunem viaţa pe FB sau Hi5, cu status-uri deosebite, comentarii goale sau poze explicite, fie că întreţinem un blog sau doar urmărim unul. Sau şi mai infantil, jucăm diverse joculeţe în speranţa de a ne relaxa un pic. Cu alte cuvinte, suntem în secolul IT, iar acest lucru are beneficii şi dezavantaje.

Şi preţul principal constă în dependenţa, adică o lipsă acută de control. Nu o să ascund faptul că mi-aş petrece fiecare minuţel liber în faţa computerului şi că niciodată nu mi-e deajuns, dar nici nu mă pot numi dependentă. Mi se pare fascinant totul şi mă revoltă conceptul de dependenţă de o maşinărie. Mă relaxează navigatul pe net, mă incită jocurile, mă fascinează informaţia, dar mai ales uşurinţa cu care o accesez.

Ce dacă am constatat cu surprindere că scrisul mi s-a modificat, că am uitat grafia corectă, ce dacă uneori devin nostalgică, gândindu-mă la epistole în plic şi poze pe hârtie sau la jurnalul meu cu foi veline. Ce dacă plec în parc tot cu “my notebook” sau că îl am cu mine la cafea şi pe mulţi dintre copiii prietenelor de o viaţă îi ştiu doar din poze?

Tot n-aş schimba nimic din ceea ce mulţi numesc “dependency”. Calculatorul este o necesitate, nici nu mai ştiu cum arată viaţa mea înainte de primul meu computer. Cât despre a trăi fără, nici nu încape vorbă. Dar dependentă nu sunt! M-am adaptat doar societăţii în care vieţuiesc şi mi-am simplificat considerabil viaţa.

Îmi fac cumpărăturile online, văd filmele din canapeaua mea, ascult ce muzică îmi place, citesc romane şi tratate, orice nedumerire am, mi-o luminez într-o clipă, cunosc o multitudine de oameni luminaţi şi diferiţi, cu care socializez online şi care mă împlinesc. Iar dacă vreau pot fi şi jurnalistă, să-mi scriu părerile şi gândurile pe un blog.

De ce aş fi numită dependentă dacă beneficiez de toate aceste opţiuni? Sunt fericită că trăiesc perioada asta a istoriei şi nu accept vreun cârcotaş care să-mi identifice neghina din recoltă!

Mediul online şi societatea

Dependenţele secolului nostru, fie că-s de tv, computer, internet, jocuri sau reţele de socializare au devenit adevărate probleme sociale, de lumea virtuală fiind atrase toate grupele de vârstă, indiferent de clasa socială, de sex, de intelect sau de cultura generală.

Când vorbim de dependenţă, ne referim la obsesia verificării email-ului, a paginii de FB la navigatul fără limită pe internet, la jocul fără întrerupere până la identificarea cu personajul virtual, la masca socială afişată în faţa prietenilor internauţi, ce ajunge să înlocuiască rolul social real, la neglijarea familiei, a jobului, a igienei personale, a alimentaţiei şi somnului şi implicit a sănătăţii.

Dar chiar dacă auzim frecvent de acest flagel al secolului XXI, totuşi puţini sunt cei care dezvoltă cu adevărat această dependenţă. Mai mult decât atât, sunt specialişti care afirmă că dependenţa de internet nu este o dependenţă adevărată, ci doar un simptom al altor tulburări pre-existente. Sau alţii care o numesc o boală-moft.

Pagina 1 din 2
Când jobul devine o otravă
Când jobul devine o otravă