Când jobul devine o otravă

Multe persoane poartă povara unei munci care le dăunează foarte tare şi nu îndrăznesc să schimbe asta din 1.000 de motive. Unul mai greşit decât altul.
Când jobul devine o otravă

Poate aţi auzit vorbindu-se despre joburi toxice – şi nu mă refer aici la cele în care angajaţii sunt nevoiţi să mânuiască diverse substanţe periculoase. Poate n-aţi auzit, dar le-aţi trăit, sau le mai trăiţi, fără să le fi dat un nume. Cert este că tot mai multe persoane poartă povara unei munci care le dăunează foarte tare şi nu îndrăznesc să schimbe asta din 1.000 de motive. Unul mai greşit decât altul.

Toţi avem, am avut sau vom avea un şef neplăcut, colegi nu tocmai pe calapodul nostru, sarcini care ne vor da mari bătăi de cap, un sac de nemulţumiri profesionale, probleme la birou care par fără rezolvare, visuri de alt job. Dar câţiva dintre noi ne vom confrunta cu ceea ce psihologii au botezat un job toxic.

Unul care ne va măcina într-atât încât vom risca probleme de sănătate, ne va da un cumplit sentiment de neîmplinire profesională, ne va bulversa şi alte, dacă nu toate aspectele vieţii, ne va părea un imens şi inutil consumator al energiei noastre, ne va lua totul fără să ne dea mai nimic.

Poate fi un conducător pur şi simplu de nesuportat, pot fi îndatoriri care sunt împotriva crezurilor şi principiilor noastre, pot fi tovarăşi de birou cu vieţi înghiţite de organizaţie care ne fac să vedem că nu ne dorim să le călcăm pe urme, poate fi o teribilă tristeţe şi apăsare pe care o purtăm pretutindeni, o luăm acasă cu noi şi o urcăm în maşină înapoi spre serviciu, fără să ştim că oricare dintre motivele astea, sau toate adunate, ne fac viaţa profund nefericită.

Amintiţi-vă de “Dacă vrei, poţi”!

Un job toxic e o mare problemă pe care, însă, cei din jurul nostru vor avea tendinţa să o minimalizeze. Veţi auzi că o slujbă e o slujbă, nu e nimic de plăcut la ea, îţi faci datoria şi dus eşti. Dar dacă jobul acesta vă mănâncă într-adevăr zilele, nu veţi putea crede în asemenea vorbe.

Mare parte dintre cei afectaţi de un astfel de serviciu – care, apropo, în toate studiile medicale pe tema lui creşte riscul de moarte prematură – nu au puterea să îl lase şi continuă chinul ani şi ani cu gânduri de genul “poate se vor îmbunătăţi lucrurile”, “eu nu mă pot da învins”, “n-o să-mi găsesc un alt angajator”, “e criză, mare criză”, “peste tot e la fel de rău”, “am investit deja mult prea mult aici, nu pot pleca”, “salariul e bun, asta e tot ce contează”.

Dacă sunteţi într-o astfel de situaţie, din când în când (atunci când simţiţi că nu mai puteţi) puneţi pe o hârtie bune şi rele, cât de sincer. Veţi vedea cum coloana celor rele nu va mai încăpea în pagină şi atunci, poate, vă veţi face un mare… serviciu.

 

 

6 mituri despre fericire
6 mituri despre fericire