Cum să refuzi politicos pe cineva sau ceva, fără să îţi pierzi familia, prietenii sau serviciul

Ar trebui să fie simplu. Cineva îţi cere să faci ceva, tu nu vrei şi îi spui acest lucru. Este uşor. Oh, ce bine ar fi dacă am fi în stare să procedăm aşa! De fapt, ne împotmolim în grijile privind consecinţele refuzului nostru şi intrăm într-o lume bizară, crezând că dacă spunem „nu” va avea loc un dezastru în viaţa noastră personală şi profesională.
Cum să refuzi politicos pe cineva sau ceva, fără să îţi pierzi familia, prietenii sau serviciul

Ar trebui să fie simplu. Cineva îţi cere să faci ceva, tu nu vrei şi îi spui acest lucru. Este uşor.

Oh, ce bine ar fi dacă am fi în stare să procedăm aşa!

De fapt, ne împotmolim în grijile privind consecinţele refuzului nostru şi intrăm într-o lume bizară, crezând că dacă spunem „nu” va avea loc un dezastru în viaţa noastră personală şi profesională.

Ne imaginăm că dacă nu suntem de acord cu tot ce ni se cere, vom ajunge ca acele doamne singure, care umblă cu nişte sacoşe uriaşe după ele şi cu o pisică de companie, temându-se că şi pisica ne-ar putea părăsi dacă spunem „nu” miunatului permanent după delicatese.

De ce spui „da” atunci când vrei să spui „nu”

Iată 10 motive pentru care preferi să spui „da” în loc de „nu”:

– Crezi că persoana care îţi adresează o rugăminte va fi jignită de un refuz
– Crezi că îţi va afecta statutul profesional
– Crezi că nu vei mai fi primită în echipă
– Crezi că vei fi considerată egoistă
– Crezi că ţi se va reproşa faptul că ai refuzat
– Te intimidează persoana care îţi solicită acel lucru
– Îţi este frică de persoana care îţi solicită ceva
– Îţi place foarte mult persoana care îţi solicită ceva
– Nu vrei să fii singura persoană care refuză
– Crezi că dacă refuzi o solicitare, vei fi întotdeauna refuzată, la rândul tău

Presupunem de multe ori care ar fi consecinţele posibile, ne gândim la cele mai grave urmări şi dăm un răspuns bazat pe o gândire greşită, căzând din nou în capcana de a ne asuma responsabilitatea pentru sentimentele altor persoane.

Acest tipar de gândire şi comportament te poate împinge spre un mod de viaţă dăunător, din cauza căruia vei suferi consecinţele obiceiului de a spune „da” tot timpul:

  • Te simţi obosită şi folosită
  • Bănuieşti că uneori oamenii îţi cer acordul doar de formă
  • Te simţi suprasolicitată
  • Lucrurile nu ies aşa cum ţi-ai dori
  • Ai impresia că ţi-a scăpat de sub control felul în care îţi administrezi timpul
  • Crezi că ţi-a scăpat de sub control felul în care te ocupi de relaţiile tale
  • Îţi creşte nivelul de stres
  • Te enervezi când vineva te roagă să faci ceva
  • Nu îţi ţii întotdeauna promisiunile
  • Nu analizezi întotdeauna bine situaţia
  • Eşti mereu presată de timp
  • Dorinţele, pasiunile şi obligaţiile tale sunt ignorate

În această situaţie, este necesară o schimbare de mentalitate. Înlocuieşte atitudinea prin care, pur şi simplu, nu poţi să spui „nu” cu percepţia că, de fapt, poţi, chiar poţi să spui „nu”. Ia în considerare ideea că abilitatea de a spune „nu” atunci când este necesar poate fi una dintre însuşirile tale minunate. Departe de a fi percepută drept o persoană neplăcută, fără prieteni, care nu se implică în nimic, oamenii te vor vedea astfel:

– Un om în care pot avea încredere
– O persoană care ia în serios oamenii şi cererile lor
– Un om care are o abordare experimentată asupra administrării timpului
– O persoană practică şi activă
– Un om care se gândeşte la consecinţele propriilor acţiuni
– O persoană care se respectă şi care îi respectă pe ceilalţi
– Un om care echilibrează bine relaţia muncă-viaţă socială

Acea persoană ai putea fi chiar TU!

Controlează-ţi limbajul corpului

Înainte să fii cuprinsă de un val de căldură şi să scoţi foc pe nări, rostind un NU mare cât casa, ia în considerare câteva aspecte legate de limbajul corpului. Chiar dacă reacţia instinctivă este că mai degrabă ai îndura o sinistră tortură medievală decât să faci ce ţi se cere, nu permite să ţi se citească acest lucru pe chip.

Nu zâmbi încurajator, pentru că vei crea o impresie greşită, dar nici nu te încrunta şi nu da dezaprobator din cap în timp ce vorbeşte cealaltă persoană. Păstrează o expresie serioasă şi imobilă şi dă din cap aprobator o singură dată, pentru a arăta că înţelegi, dar că nu eşti în totalitate de acord. Ai grijă să păstrezi un ton neutru al vocii, deloc sarcastic.

Află toate detaliile!

Uneori suntem atât de dornice să fim amabile şi îndatoritoare, încât suntem de acord cu o cerere chiar dacă nu am analizat toate detaliile cu atenţie. În dorinţa noastră de a fi privite ca Domnişoara Pot-orice sau Domnişoara Prietena-tuturor, facem aproape o chestiune de onoare din a rezolva orice problemă.

Ne imaginăm că orice semn de ezitare va fi interpretat ca un răspuns negativ şi va indica faptul că nu suntem cu adevărat jucătoare de echipă. De aceea, deschidem gura înainte de a ne folosi creierul şi ne trezim că ne-am dat acordul pentru a participa la petrecerea unei burlăciţe, care, de fapt, se dovedeşte a fi un weekend într-un hotel cu spa din cine ştie ce ţară exotică; că am acceptat să fim dădace pentru o zi când, de fapt, aveam alte planuri; că trebuie să facem brioşe pentru o strângere de fonduri, când credeam că trebuie doar să dăm o mână de ajutor la stand; că trebuie să facem o „scurtă” prezentare, dar care implică ore şi ore de pregătire, când suntem deja supraaglomerate…

Aşadar, înainte să spui un DA, ai putea întreba:

  • „Cât timp crezi că o să-mi ia?”
  • „Ce anume trebuie să fac?”
  • „Cu ce trebuie să ajut, concret?”

În acest fel, vei şti despre ce este vorba, ca să poţi hotărî dacă doreşti să te implici sau nu.

Prezintă-ţi scuzele, dar nu exagera!

În cele mai multe situaţii, cel mai bun răspuns este cu siguranţă un scurt şi sincer „îmi pare rău”. Nu te umili şi nu înzorzona aceste cuvinte cu calificative pentru a arăta cât de rău îţi pare, cum ar fi: „extraordinar de”, „îngrozitor de”, „nici nu ştii cât de mult regret”. Renunţă la ele, pur şi simplu.

Când începi cu aceste cuvinte de întărire, interlocutorul ştie că va fi refuzat. Uneori, nu este nevoie să spui nimic în plus – un simplu „îmi pare rău” însoţit de o clătinare din cap este suficient.

Când doreşti să mai adaugi ceva, nu exagera cu scuzele. Eşti sinceră, dar probabil nu disperată. Nu este vorba de un regret profund, ci doar de o scurtătură socială care menţine o comunicare uşoară şi politicoasă în timpul întâlnirilor. 

Dovedeşte putere de înţelegere

Ai repetat deja faptele sau ai verificat că ai înţeles totul corect. Acum este momentul, dacă e cazul, să dovedeşti înţelegere faţă de situaţia interlocutorului şi motivul cererii. Această afirmaţie ar putea începe cu o frază cum ar fi:

Văd că…  ai nevoie de ajutor pentru organizarea evenimentului.

Îmi dau seama că… ai nevoie urgentă de acest lucru.

Ştiu că… ai ajunge mai repede acolo dacă te-aş duce eu cu maşina.

Momentul adevărului: „… dar nu”

Acesta este momentul în care trebuie să refuzi clar şi răspicat. Este posibil ca interlocutorul să fi simţit cuvântul „dar” în vocea ta şi să-l fi observat în limbajul corpului. Chiar dacă cealaltă persoană este pregătită să fie refuzată, cuvântul „dar” poate reda un refuz mai puţin clar şi are efectul de a face pe cineva să ignore ceea ce s-a rostit anterior. 

Dacă ţi se pare dificil să spui „dar”, încearcă să foloseşti o expresie surogat, cum ar fi: „problema este că”, „asta e situaţia”, „sincer vorbind” sau „totuşi”. Aceste expresii sunt uşor de folosit şi deschid calea spre un refuz blând, dar ferm.

O altă posibilitate este să strecori cuvântul „dar” între o propoziţie plină de empatie şi refuzul exprimat de tine.

Apoi vei putea spune doar „nu”. Există moduri diferite de a transmite un refuz, dar dacă ai îndoieli privind abilitatea ta de a pune punctul pe „i”, atunci mai bine asigură-te că rosteşti cuvântul „nu”. Mulţi oameni au tendinţa să „nu audă” un refuz, dacă nu e clar specificat.

De asemenea, un „nu” în mijlocul propoziţiei sună blând, dar fii atentă să nu îl îngropi printre celelalte cuvinte. 

Exprimă-ţi deschis sentimentele

Creează armonie între reacţia ta emoţională, rugămintea interlocutorului şi refuzul planificat. În unele situaţii, s-ar putea să te simţi jenată să spui „nu”. S-ar putea să te temi că relaţia voastră va avea de suferit. Ai putea fi îngrijorată că cineva se va simţi jignit, deşi nu ai avut această intenţie.

Fii stăpâna propriilor sentimente! Este o abordare sinceră şi asertivă, care previne reacţia negativă a persoanei cu care stai de vorbă, pentru că vei fi prima care îşi va da seama de schimbarea din atitudinea interlocutorului.

Află mai multe din cartea „Ghidul femeii de succes”, de Mary Hartley, pe care o poţi comanda de la Editura ALL cu doar 14,92 lei!