Cele cinci limbaje ale iubirii

Câte relaţii sau căsnicii nu s-au destrămat pentru că cei doi, deşi iniţial se iubeau enorm, cu timpul, s-au distanţat, s-au răcit unul de altul şi, într-un final, s-au înstrăinat definitiv. Unul dintre cei mai renumiţi consilieri de familie din lume, Gary Chapman, este de părere că aceste lucruri se întâmplă din cauza faptului că cei doi nu reuşesc să îşi înţeleagă limbajul iubirii şi, astfel, rezervorul de afecţiune al fiecăruia se goleşte.

În cartea sa “Cele cinci limbaje ale iubirii”, Gary Chapman identifică cinci limbaje, explică în ce constau fiecare dintre acestea  şi spune că nefericirea în cuplu este provocată de faptul că oamenii vorbesc limbaje diferite de iubire.

După 30 de ani de consiliere, după ce sute de cupluri au venit să fie ajutate, Gary Chapman explică cele cinci limbaje ale iubirii şi demonstrează – prin împăcarea mai multor cupluri ce nu credeau că vor mai putea fi împreună – că identificarea tipului de limbaj al partenerului şi folosirea acestui limbaj va face ca acea relaţie să funcţioneze. “Cea mai importantă nevoie afectivă a noastră nu este să ne îndrăgostim, ci să fim iubiţi cu adevărat de celălalt, să ne bucurăm de o iubire ce derivă din raţiune şi din alegere, nu din instinct”, scrie Gary Chapman în cartea sa.

Recomandări

Cărţi care te ajută în relaţia de cuplu. Cum să trăieşti în armonie cu partenerul

„Băiatul mamei” într-o relaţie. Cum să recunoşti un bărbat controlat de mama sa

“Acest tip de iubire presupune efort şi disciplină. Se caracterizează prin alegerea de a dedica energie, de a face eforturi, pentru a te simţi demn de iubirea celuilalt, ştiind că, îmbogăţindu-i viaţa prin eforturile tale şi tu vei avea o satisfacţie: aceea de a iubi cu adevărat pe cineva”. Gary Chapman consideră că dacă vrem să fim sănătoşi din punct de vedere emoţional, este nevoie să ne satisfacem nevoia de iubire.

Toţi cei care sunt într-o relaţie tânjesc după afecţiunea şi iubirea partenerului. Psihologul spune că ne simţim în siguranţă atunci când suntem convinşi că partenerul ne acceptă aşa cum suntem, ne doreşte şi e preocupat de starea noastră de bine. Toate cele menţionate anterior le primim în starea de îndrăgostire, însă aceasta durează doar o perioadă scurtă. Greşeala atunci când suntem îndrăgostiţi este să credem că acea stare va dura la nesfârşit. Ori, realitatea ne arată că nu este aşa. De aceea avem nevoie de o iubire asumată!

Autorul este convins că pentru a trăi acest tip de dragoste este nevoie, mai întâi, să aflăm limbajul de iubire al partenerului, să-l folosim şi, astfel, să îi umplem rezervorul de afecţiune al celui cu care suntem într-o relaţie de iubire. “Când rezervorul de iubire al partenerului este plin şi acesta se simte sigur în privinţa iubirii tale, întreaga lume pare mai frumoasă, iar partenerul va face tot posibilul să-şi atingă potenţialul maxim în viaţă.”

De aceea, esenţial pentru orice relaţie este să descoperi limbajul partenerului  şi să-i arăţi cât de mult îl iubeşti folosind corespunzător acel fel de a iubi. Tot ce trebuie să faci pentru a descoperi limbajul de iubire pe care îl înţelege partenerul este să îl observi, să îl asculţi, să vezi de ce are nevoie şi ce anume îl face fericit. Este important să îi asculţi reproşurile, pentru că acolo este miezul a ceea ce-I lipseşte cel mai mult afectiv.

Evident că o discuţie este importantă, doar că trebuie să ştii că mulţi nu ştiu exact ce vor sau cred că vor lucruri care, de fapt, nu îi fac fericiţi. Mulţi cred că vor să fie iubiţi aşa cum au fost ei iubiţi de părinţi sau cum au văzut că se iubeau părinţii lor. Se identifică cu proprii părinţi. Ori, ce vei face dacă partenerul n-a avut parte de afecţiune şi atunic nu ştie cum este să fie iubit?

Este, într-adevăr, un exerciţiu de auto- descoperire pe care partnereul va putea sau nu să îl facă. Poate va fi nevoie de terapie de cuplu, de câteva cărţi sau de discuţii serioase pe această temă. A descoperi limbajul de iubire ( propriu sau al partenerului) este un exerciţiu dificil, este un subiect sensibil, delicat, dar nu imposibil de realizat.

Primul limbaj al iubirii: declaraţiile

Gary Chapman spune că declaraţiile, cuvintele de încurajare constituie unul dintre cele cinci limbaje ale iubirii. Complimentele, cuvintele apreciative, declaraţiile de iubire, cuvintele de sprijin şi încurajare, vorbele rostite pe un ton frumos sau cu politeţe, toate acestea sunt manifestări eficiente pentru cei care au ca limbaj al iubirii declaraţiile.

Gary Chapman spune că este posibil ca cei care nu au fost sprijiniţi şi încurajaţi de proprii părinţi să fie cei care au nevoie de acest tip de limbaj. Cei care nu s-au simţit îndeajuns de buni, cei cărora li s-a şi spus (prin vorbe sau comportament) că nu sunt îndeajuns de buni.

Al doilea limbaj al iubirii: timpul petrecut împreună

Autorul spune că acest tip de timp este un timp în care îţi îndrepţi toată atenţia spre celălalt, fără să butonezi telefonul sau televizorul. Este important să faceţi ceva împreună, ceva care ştii că îi place partenerului ( de la un sport, o plimbare, să vedeţi un film pe care şi-l dorea) sau să aveţi o discuţie serioasă pe care voia să o aveţi de mai mult timp. “Timpul în doi este la fel de important pentru relaţie, aşa cum este hrana pentru starea de sănătate a organismului.

Ţi se pare greu? Simţi că trebuie să planifici totul cu grijă? Aşa şi este. Simţi că trebuie să renunţi la unele activităţi personale? Probabil că o să trebuiască să faci şi asta. Te temi că o să fii nevoit  să faci lucruri care nu-ţi plac foarte mult? Categoric. Oare merită? Fără îndoială!

Şi tu cu ce te alegi? Cu plăcerea de a trăi alături de un partener care ştie că ai învăţat să te exprimi fluent în limbajul său de iubire”, scrie Gary Chapman în cartea sa. Cei care îşi doresc timp împreună sunt, în general, aceia care au tânjit după timp de calitate cu părinţii în copilărie.

Al treilea limbaj al iubirii: cadourile

Specialistul spune că acesta este ce mai uşor limbaj al iubirii: să oferi daruri. Faci un pic de documentare, vezi ce fel de cadouri îşi doreşte iubitul/iubita ta şi îi od=feri din când ceea ce îşi doreşte. Astfel, partenerul se va convinge de dragostea pe care i-o porţi.

Ce se întâmplă dacă tu crezi că dragostea nu trebuie “cumpărată” în acest fel? Ori crezi că un astfel de partener ce “vrea” cadouri este materialist sau oportunist? Sau dacă, pentru a-i face aceste cadouri trebuie să faci nişte eforturi? Ori poate tu nu îţi cumperi nici ţie, pentru că eşti econom.

Ce e de făcut? Evaluezi afecţiunea ce i-o porţi şi iei o decizie în funcţie de acest lucru. Sau poţi să te dăruieşi pe tine: să-i oferi timpul sprijinul şi iubirea ta!

Al patrulea limbaj al iubirii: serviciile

Sunt foarte mulţi oameni care apreciază ca partenerul să facă lucruri pentru ei. Dacă sunt femei, de exemplu, să le ducă maşina la service sau să schimbe cauciucurile de vară; iar dacă sunt bărbaţi, poate, să găsească masa pusă când se întorc de la birou.

Gary Chapman exemplifică cu câteva cazuri ce fel de servicii îşi doresc partenerii şi că îndeplinirea acestora – pentru cei al căror limbaj de iubire este realizarea unor servicii – înseamnă ca aceştia să se simtă iubiţi “pe limba lor”. Cu alte cuvinte, ei au nevoie ca partenerul să fie atent la nevoile lor şi să le îndeplinească.

Al cincilea limbaj al iubirii: contactul fizic

Gary Chapman pune accent pe o idee ce a apărut în urma mai multor studii de amploare: bebeluşii care sunt ţinuţi în braţe şi alintaţi vor avea o viaţă afectivă mai sănătoasă decât cei pe care părinţii îi răsfaţă din când în când ( sau deloc).

Gândiţi-vă la toate comportamentele părinţilor şi bunicilor noştri derivate din zicale cu care majoritatea din tre noi am crescut: “Să pupi copilul doar în somn”, “Să nu iei imediat copilul în braţe când plânge că va deveni un răsfăţat” şi altele asemenea. De unde reiese că cei mai mulţi din generaţia noastră (sau dintre cei crescuţi astfel) au fost privaţi de atingerea plină de afecţiune a părinţilor atunci când erau mici.

Prin urmare, aceşti bebeluşi deveniţi adulţi fie se feresc de contactul fizic ( îmbrăţişări, sex), fie tânjesc după el (şi, poate, nu ştiu să-l ofere).

Psihologul specifică faptul că este important să identificăm limbajul de iubire pe care îl înţelege partenerul şi să “îl vorbim” pe acel limbaj. Dacă prefer declaraţiile, să avem grijă să i le facem; dacă se simte iubit atunci când primeşte cadouri, atunci să încercăm să-i oferim daruri.

La fel de important este să ne aflăm şi propriul limbaj de iubire, astfel încât să ştim ce să îi cerem celui pe care îl iubim. Pentru că, spune Gary Chapman, este important să avem rezervorul de afecţiune plin. Ori, acest lucru se întâmplă atunci când suntem iubiţi în limbajul de iubire pe care îl înţelegem.

Autorul este de părere că putem avea un limbaj principal şi mai multe secundare, la fel şi partenerul. Însă important este să ne dăm timp să le găsim.

Mai mult, Gary Chapman consideră că aceste limbaje ale iubirii se aplică şi în relaţiile cu copiii. Şi pentru ca aceştia să se simtă în permanenţă iubiţi şi apreciaţi ar fi indicat, ca părinţi, să avem grijă să le vorbim copiilor în limbajul de iubire important pentru ei.

După ce termini cartea, deşi autorul nu subliniază neapărat acest lucru, rămâi cu ideea că vei afla mai uşor care este limbajul tău de iubire sau al partenerului dacă analizezi puţin copilăria şi observi în ce tip de familie a (ai) crescut. Pentru că, aşa cum spun mulţi alţi psihologi, adult fiind, în relaţiile de iubire, cauţi să vindeci rănile din copilărie. Ori dacă nu ai avut cuvinte de încurajare, vrei acest lucru de la partener. Dacă părinţii n-au avut timp pentru tine, asta îţi vei dori de la partener. Dacă n-ai fost un copil răsfăţat cu cadouri, îţi doreşti acum, ca adult, acest lucru.

Important este să înţelegem că pentru a avea o relaţie de iubire care să ne facă fericiţi este nevoie de auto-descoperire şi de cunoaştere a celui de lângă noi. Şi totul, absolut totul, trebuie făcut cu iubire, fără reproşuri sau cuvinte grele.